the big feast

lucrurile cam incep sa se repete. de la zilele la lucru pana la plimbari. cred ca am nevoie de ceva nou sau ..

la stop un cersetor a inceput sa zambeasca cand m-a vazut, a trecut in graba pe langa celelalte masini care erau la coada, apoi a inceput sa bata in geamul masinii; la o masina obisnuita se sta cam 10 secunde, la mine se sta pana se pune verde si se bate insistent in geam;

la munca se vorbeste in indiana(una din cele 20 limbi), in afara de cuvintele tehnice care se spun in engleza (jos pruteanu)
marele meu noroc este ca cuvintele in engleza predomina discutia datorita naturii ei tehnice, iar restul se citeste din limbajul corpului
aici baietzii au un semn genial pe care desi l-am invatat nu vreau sa il fac de frica sa nu se simta cumva insultati
este un dat din cap, un stanga dreapta usor (parca ar vrea sa atinga umarul cu urechia), cu ochii inchisi sau deschisi, care exprima o stare de indoiala, un caracter mai mult informativ decat cert al lucrului ii este comunicat / il comunica.
de exemplu, daca cineva are ceva de lucrat si te duci la el sa ii spui "frate, in 5 minute plecam la masa" el o sa dea din cap in felul descris si o sa zica "vedem"

in weekend am mers la un templu in oras, foarte interesant, avea o gramada de cantine inauntrul lui iar la iesire primeai in mod gratuit un bol mic de mancare,
camera de rugaciune era un cub enorm in care urmai un traseu circular, ajungand sa te rog in fatza unui "altar" din aur, apoi in drum spre iesire treceai pe langa niste rafturi de unde puteai achizitiona carti si cd-uri
pe coridoare, tot asa .. magazine cu de toate, de la haine pana la tablorui, de la lucri din carpa pana la metale pretioase.

duminica am lucrat la mielu.ro, era si cazul, aveam un dead-line de acasa .. sa pun vreo 100 filme in baza de date din spatele harti-carti, filmele erau de mult pe server, acum sunt si accesibile;
sunt vreo doua filme la care plangi, e un film cu eric jones care urca in trei zile solo fatza nordica a eigerului - documentarul incepe cu primele tentative ale nemtilor de a urca aceasta fatza;
reactia internationala (a englezilor) a fost foarte critica atunci cand au murit primii doi alpinisti germani, desi am senzatia ca am mai vorbit despre asta pe blog, imi face placere sa spun/repet,
ca in acel moment englezii au spus ceva de genul: cel care va reusi primul sa parcurga fatza pana pe varf va infaptui cea mai mare imbecilitate din isoria alpinismului.
asta era o aluzie la nemtii care catzarau pentru credinta lor in hitler; din acelasi motiv nemtii mureau in incercarea de a cuceri k2 sau nanga parbat;
un alpinist a murit exact de ziua copilului lui - vremea s-a stricat si alpinistii au ramas in taberele superioare pentru a avea sanse la varf; numai ca au murit acoperiti de avalanse;
si intr-un documentar pe deoparte un istoric spune ca nu puteau sa se intoarca acasa atunci cand s-a stricat vremea, pentru ca daca in 2-3 zile vremea era buna atunci "cum se vede asta"
iar fiul lui vobreste despre cum de fiecare aniversare a lui in loc sa fie sarbatorit, se mergea la mormantul tatalui lui si totul era foarte "trist";

in bangalore este o comunitate destul de numeroasa de arabi, se pare ca internet cafe-ul la care merg eu este si el "condus" de catre un arab, azi pe la 6 tipul care se ocupa de business a scos o carte din care a inceput sa citeasca pentru el cu voce tare, a fost foarte tare faza; respect.
eu mi-am aratat "cretinta" fata de acest tip odata cand i-am dat o hartie de 500 pentru vreo 20 rupii cat aveam sa ii platesc, iar el mi-a dat rest vreo 700 rupii si mai cauta inca 80; nu stiu cum s-au lipit hartiile intre ele, dar stiu ca i-am dat inapoi 300 rupii; m-am simtit eu foarte bine la faza asta.

am vorbit cu sormea pe net azi, cum am stat foarte mult pe mess m-a prins; de fapt voriam sa vorbesc de cand am ajuns aici sa vorbesc cu ea pentru ca, pentru cei care citesc blogul, venitul meu aici inceput prost de sambata pana luni
sambata am patit o kestie foarte nasoala, vroiam sa il vad pe taicamiu, pentru ca imi luasem si carnetul si imi terminasem si masina; ca prin "minune" m-a sunat el, sambata. numai ca el avea altceva in gand, sa faca niste prezentari la care eu nici nu ma gandeam,
se pare ca planul lui nu a fost schimbat in vreun fel in momentul in care i-am spus ca si eu vroiam sa ma intalnesc doar cu el inainte sa plec, bla bla;
asa ca la nu foarte mult timp dupa aceasta discutie telefonica m-a pus in postura de a sta "inchis" in casa in timp ce el cu tipa cu care e acum si copilul "asteptau" afara;
am dat totusi dovada de foarta multa stapanire de sine tzinand seama cati pioleti erau in casa si cate liniutze aveam la bateria din nokia.
decompensarea a venit sub forma scrisului, i-am scris prietenului ruxandrei, o lista de lucruri care vreau sa le lamuresc la mini.. el fiind englez si trecand experienta catorva astfel de masini ..
lucruri care celor de la service le sunt peste masura; tocmai pentru ca nu au vazut decat "o" masina de acest tip;
am avut 2 zile "legale" de mers cu mini-ul in saptamana dinaintea plecarii, am parcurs vreo 100 km, a fost excelent;

in mini mai am de bagat vreo 900 lire pe care i-am esalonat in trei comenzi: must, to do, faggot.
cea din must ma asteapta la mama acasa .. 12 kile de pise pentru care deja am rezervat o zi de munca la service
un scut (muie tutoror primarilor bucurestiului de la 1945 incoace) pentru cutia de viteze/baia de ulei a fost prioritatea numarul unu, dupa care pana la 400 lire nu a mai fost mult; in partea de to-do vreau spre primavara sa reinoiesc elementele suspensiei - amortizoare si pernele de aer; in zona faggot nu vreau sa ajung (atat de dragul masinii cat si pentru self-esteemu meu)

saptamana ce vine e mai relaxanta. 2 zile la client, apoi 3 zile de training la companie;
ura si la gara; am vazut camile; singurele autobuze care au usi in bangalore sunt volvo - restul nu au usi, te sui si dai jos cand vrea muskiul tau de la picioare;

nu stiu cum se citesc post-urile mele pe cealalta parte a globului, dar sincer eu ii respect pe acesti oameni;
si ma incearca o parere de rau, ajuns aici la izvoarele rromuli cand imi dau seama cat bogata si diversa era romania daca tziganii nu evoluau de la obiceiurile lor la obiceiul de a porni avaria la masina cand o parcheaza pe prima banda.