Mi?care artistic? bazat? pe interferen?a între mai multe forme de art? (spa?iale ?i temporale-teatru, plastic?, muzic?, film, fotografie etc.) urm?rind anularea distan?ei dintre realitate ?i art?. Din zona artisticului se p?streaz? o serie de tr?s?turi: conven?ionalitatea, gratuitatea, tendin?a spre semnifica?ie, iar de la realitate se împrumut? accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului ?i dimensiunea banalit??ii.
Mi?carea î?i afl? originile în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958) ?i, în 1959, ale grupului de avangard? care expunea la Reuben Gallery din New York (Kaprow, Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen).
Dadaismul r?mâne matricea tuturor formelor de art? protestatar?, ironic? ?i tragic? a c?rei suprem? ambi?ie este interven?ia direct? ?i confundarea cu realitatea. Nu întâmpl?tor arti?tii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse leg?turi cu arta pop ?i cu hiperrealismul. Pe de alt? parte, r?d?cini ale happening-ului g?sim ?i în “teatrul total”, a?a cum a evoluat la New York, între 1957-1959.
“Vizând s? aboleasc? grani?a dintre public ?i creator, într-o participare vag controlat?, prin impunerea unei atmosfere, prin sugerarea unei idei ini?iale ?i printr-o serie de interdic?ii de comportament (deci în absen?a unui scenariu ?i a unor indica?ii de regie), utilizând o recuzit? în care se întâlnesc obiecte de art? autentice, obiecte de uz curent, de?euri ?i alte materiale derizorii, desf??urându-se în spa?ii voit neculturale (locuri de parcare, holuri de institu?ii, pie?e, parcuri etc.) happening-ul r?mâne, în fapt, o art? practicat? ?i consumat? în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu exist? un public (iluzorie fantom? statistic?), ci o serie de publicuri stratificate, cu cerin?e, capacitate de recep?ie ?i preg?tire cultural? extrem de diferite. Transportat în Europa prin câteva ac?iuni de grup, happening-ul a f?cut imediat carier?. Arti?ti europeni, ca Joseph Beuys, au aderat la mi?care, îmbog??ind-o. Expozi?ia Documenta din Kassel (1972) i-a dedicat un compartiment; la Vene?ia o bienal? întreag? a stat sub semnul scandalului stârnit de “evenimentul” propus de Vettor Pisani. Ca ?i Action-Painting, ?i istoria happening-ului a înregistrat ?i cazuri-limit?, când actul creator se confund? cu autodistrugerea (sinuciderea lui Rudolf Schwarzkogler). Comportament-art, performance, contestation-art, body-art sunt câteva dintre mi?c?rile derivate din happening ?i care urm?resc, fie limitându-l, fie l?rgindu-l, acela?i program teoretic, transferul valorii estetice de la obiectul de art? la actul artistic, împingerea confuziei cu realitatea pân? la limita extrem?, sfidarea conven?iilor, complexitatea mijloacelor de expresie, solicitarea particip?rii din partea asisten?ei-public”.
Bibliografie: Prut, Constantin. Dic?ionar de art? modern?. Bucure?ti, Albatros, 1982.
C?utare online pe www.google.com: happening; Allan Kaprow; pop art; Rudolf Schwarzkogler.
agregate