Cînd Nae Dimitriu a p?truns în circurile V?ii Albe a dat diferite denumiri circurilor, pere?ilor, fisurilor ?i ?ancurilor. Peretele dinspre est, asem?n?tor în oarecare m?sur? cu cei din Alpi, este str?b?tut de o „cr?p?tur?", v?zut? ?i din Bu?teni, c?reia i s-a spus Fisura Mare.
Acest perete ?i aceast? „cr?p?tur?" m-a atras, poate din cauza disputei lui Nae Dimitriu cu Nicu Com?nescu, dar ?i pentru asem?narea cu pere?i din Dolomi?i, pe care m? c???rasem. Dup? întoarcerea din Italia, înc? din 1937, am început s? caut o intrare spre locul numit acum „marele traverseu", de unde începe, propriu-zis, Fisura Albastr?. În una din taton?rile mele eram cu farmacistul Dan Popescu. Acesta v?zîndu-m? c? m? uit atent ?i cu insisten?? la aceast? fisur?, m-a întrebat:
— Ce, m?, te ui?i la ea ? E albastr? ! (în sensul c? e greu de urcat).
— Da, m? uit c? e frumoas? ?i merit? a fi încercat?. ?tii, c? e frumos numele de albastr? ? Ce ar fi s?-i spunem Fisura Albastr? ? ?i a?a i-a r?mas numele.
Am încercat toate intr?rile în circuri ?i voiam s? urc Fisura Albastr?, dar, a?a cum am ar?tat, nu aveam cu cine. Dup? ascensiunea traseului Trei Surplombe ?i a Pintenului eram antrenat ?i mergeam ca niciodat?. I-am propus lui Emil Cristea s? încerc?m împreun? aceast? tur?. A acceptat, chiar ?i-a cump?rat ?i o frînghie nou? de 40 m. Am stabilit împreun? ziua de 11 august 1946 cînd s? facem aceast? încercare. Diminea?a, am plecat de la refugiu, noi doi, împreun? cu al?i 7—8 prieteni care voiau s? asiste. Cu frînghii, pitoane, carabiniere, ciocane, sc?ri?e, bucle, într-un cuvînt cu tot echipamentul alpin, am pornit cu voie bun?. Am trecut firul Vîlcelului Policandrului ?i pe pantele de iarb? de sub perete ne îndreptam spre Vîlcelul Pietros, pentru a merge în circuri. Pe acele pante de iarb? fînul era cosit proasp?t ?i r?spîndea un miros pl?cut. Cosa?ii, probabil, f?cuser? un foc pe acolo, care, se pare, mai fumega cînd am trecut noi prin acel ?inut, înainte de a intra în Vîlcelul Pietros, cineva din grup uitîndu-se înapoi, a strigat:
— Arde p?durea !
Ne-am uitat cu to?ii ?i am v?zut un falnic molid în fl?c?ri. Ardea ca o tor??. Imediat am hot?rît s? l?s?m corzile într-o mic? grot? lîng? stînc? ?i, cu ciocanele, cu pitoanele, cu mîinile, cu toat? fiin?a noastr? s? încerc?m s? stingem focul. Ne-am luptat cu fl?c?rile de la ora 8 diminea?a pîn? la 3 dup?-amiaz?, cînd le-am învins. P?durea fusese salvat?. Am s?pat ??n?ule?e, am aruncat peste fl?c?ri pietri? ?i nisip, am f?cut tot ce a fost posibil ?i am învins. Eram obosi?i. Totu?i, am urcat în circuri ?i sub bolovanul de la intrarea în traseele din perete, am l?sat pitoanele, urmînd s? venim duminica urm?toare, îns? Cristea a schimbat programul ?i am mers în Cheile Bicazului, unde el s-a îmboln?vit ?i nu am f?cut nimic, întors la Bucure?ti, am avut un accident stupid de biciclet? ?i nu mai m-am c???rat. Emil Cristea ?i Aurel Irimia au continuat s? mearg? în Fisura Albastr? ?i au terminat în 1953 o variant? a acesteia . Fisura Albastr? a fost urcat?, pe întregul ei traseu, în 1955, de Alexandru Floricioiu ?i Norbert Hiemesch.
agregate