într-o duminic? eram la refugiu cu Ion Coman, Dan Popescu, Emil Cristea, Gicu Nicolescu, Oscar Schobesch ?i al?ii. ?tiam c? Nicu Com?nescu urcase Creasta V?ii Albe, dar nu de jos, de la baza ei, ci din Brîul aerian descoperit de el. Mi-am propus s? o urc?m de jos. Am împ?rt??it celorlal?i inten?ia ?i, a?a, am plecat cu to?ii. Am intrat în Vîlcelul Policandrului ?i am mers urcînd c?tre dreapta, pîn? ce am prins coama dintre Vîlcelul Policandrului ?i Vîlcelul Hornului Negru. Am urcat aceast? coam? un timp, apoi am mers la dreapta în Vîlcelul Hornului Negru, am prins un brîu scurt de iarb? la stînga ?i, printr-o fereastr?, am ajuns din nou în creast?. Am mers pe ea cî?iva metri, pîn? ce drumul s-a închis. Am f?cut un scurt rapel, o traversare la stînga printr-o balustrad?, ?i am ajuns într-un horn fr?mîntat. Prin c???r?tur? obi?nuit? am ajuns într-o ?a. Acolo am avut o surpriz?: am g?sit un piton b?tut în stînc?, ceea ce dovedea c? a mai fost cineva. În sus se vedea o fisur? suspendat?, larg? de 8—10 centimetri. Mi-am dat seama c?, cu materialele ce le aveam la noi ?i cu lipsa de antrenament, fiind la început de sezon, nu puteam realiza ceva. Ion Coman s-a oferit s? confec?ioneze ni?te „pitoane" din tub de proiectil. Am fost de acord ?i am hot?rît s? coborîm.
Pe drumul de întoarcere, Ion m-a întrebat dac? vreau s? urc?m împreun? acest traseu. I-am r?spuns c? da. Dup? ce am mai coborît o por?iune, m-a întrebat dac? nu intr? Cristea în traseu. L-am lini?tit, spunîndu-i c? dac? nu merg eu, nu suie nici Cristea. Dup? ce am mai coborît, m-a întrebat dac? vreau s?-l lu?m ?i pe Emil. Am fost de acord, dar dup? un timp m-a întrebat dac? vreau s? mearg? ?i Gicu Nicolescu. ?i astfel grupul s-a f?cut de patru, înainte de a ajunge în Bu?teni, mi-a spus c? el nu poate veni duminica urm?toare, ci numai peste o lun?.
A trecut luna ?i Ion Coman nu a venit, între timp, eu ?i Gicu Nicolescu ne continuam antrenamentele. Gicu dovedea mari calit??i de c???r?tor. În dou? luni devenise un as.
La 20 iulie, în timp ce urcam în Trei Surplombe, a venit Coman la refugiu. Trecuser? ?apte s?pt?mîni de la fixarea întîlnirii. Cînd am sosit ?i noi la refugiu, Ion ne-a felicitat. Nu a pomenit nimic de proiectul nostru. A doua zi diminea??, în timp ce mîncam, m-a întrebat:
— Ce facem, nea Baticu, mergem a?a cum am vorbit ?
— Da, desigur. Imediat ce termin de mîncat.
De jos, dinspre Bu?teni, urcau doi alpini?ti. Ion i-a v?zut, ?i-a luat rucsacul ?i a plecat cu ei !..
Am mai stat pu?in ?i apoi am coborît în Bu?teni. Dup?-amiaz? am urcat din nou cu Dan Popescu. Pe drum i-am întîlnit pe cei trei. Dan a stat de vorb? cu unul din ei. A aflat c? nu urcaser? decît o lungime de coard?, cea mai grea din tot traseul. Ne-am continuat drumul ?i am dormit la refugiu.
A doua zi diminea??, împreun? cu Dan Popescu, am urcat întreaga creast? a V?ii Albe, din Vîlcelul Policandrului ?i pîn? în Brîul Mare al Co?tilei. A fost la 21 iulie 1946.
agregate