A doua zi, luni 22 august, ploua. Am r?mas în caban?, în sufrageria noastr?. Am repetat descrierea ?i folosirea materialelor. Am observat îns? o anumit? stare de nelini?te, de nervozitate a oamenilor, încet, ne-am dat seama despre ce era vorba: o echip? de doi medici plecase în diminea?a zilei anterioare s? urce traseul Dulfer din Totenkirchl Westwand ?i înc? nu se întorseser? la caban?. Un grup de ghizi, constitui?i în echip? de salvare, au plecat, pe traseul Fuhrerweg, în vîrful muntelui, sa constate dac? se observ? ceva jos, în pr?p?stii. Peretele este vertical, iar traseul — de gradul VI — are dou? travers?ri grele, una de 40 de metri ?i alta de 20 metri. În jurul prînzului, echipa ghizilor a cerut ca, imediat, s? plece o alt? echip? la baza rutei urcat? de cei doi disp?ru?i. Dup? ce am luat dejunul, to?i cursan?i, condu?i de Peter, am plecat la locul indicat. La scurt timp dup? sosirea noastr? acolo, au venit ?i salvatorii care fuseser? pe vîrf. Au dat raportul: în perete au descoperit, nu doi, ci patru alpini?ti, din care trei erau mor?i; unul singur mai tr?ia, ag??at în perete. Ce se întîmplase ? Cei doi alpini?ti pleca?i de la caban?, alpini?ti buni, cunoscu?i, s-au dus s? urce drumul men?ionat. Au scris în registru în ce loc se duc. Seara, cineva a observat c? nu s-au întors. Ei au plecat dis-de-diminea??. Era cea??, cerul acoperit. Au plecat, totu?i. Au ajuns cu bine în locul de acces — o vale (Schlucht). Au l?sat la baz? bocancii ?i rucsacurile, cum se obi?nuia. Au urcat valea, care avea ceva înclina?ie, din trepte în trepte. S-au angajat apoi, în stînga, pe perete. Urcau cu tot timpul nefavorabil. Nu ploua, e drept, de?i cerul era acoperit. Au trecut cu bine prima traversare, de 20 de metri. Abia atunci a început s? plou? m?runt, dar nu au dat importan?? acestui fapt continuînd ascensiunea. Capul de coard? s-a angajat în traversarea de 40 de metri. Cînd aproape s?-l termine, s-a produs o alunecare. Pr?bu?irea a fost inevitabil?. Pitoanele fiind rare, ?ocul a fost puternic. S-a rupt pitonul, s-a dezdoit carabiniera ?i, în final, s-a rupt coarda. Capul de coard? s-a pr?bu?it în vale ?i a murit. Secundul, avînd asigurare personal?, a r?mas în perete, de unde a fost scos a doua zi dup?-amiaz?.
În aceea?i zi, o alt? echip? de doi alpini?ti a venit de jos, din Kufstein. Nu a trecut pe la nici o caban? s? se înregistreze. Oamenii au mers s? urce acela?i traseu, ne?tiind de cei pleca?i de la cabana noastr?. Se pare c? în timp ce echipa din Kufstein f?cea prima traversare, aceea de 20 de metri, s-a produs pr?bu?irea capului de coard? amintit. E posibil ca acesta, în c?dere, s?-i fi antrenat pe cei doi. Dar poate c? emo?ia, ori ploaia, ori pietrele rostogolite de sus, ori toate la un loc au contribuit la pr?bu?irea inevitabil? a celei de-a doua echipe, f?r? ca frînghia s? se fi rupt. Au cedat pitoanele ?i carabinierele. Alpini?tii au murit lega?i în coard?. Acest accident a impresionat pe toat? lumea, chiar ?i pe ghizii obi?nui?i cu astfel de întîmpl?ri.
Aschenbrenner, înso?it de cî?iva ghizi ?i elevi nem?i, au plecat pe Winklerschlucht, cum se numea valea. Au luat cu ei saci ?i cordelin?. Mor?ii au fost b?ga?i în saci, lega?i cu cordelin?. Sacii au fost apoi arunca?i din s?ritoare în s?ritoare. În timpul acestei opera?iuni de „cur??ire" a muntelui, noi cei de jos t?iam crengi mari de jneap?n, pentru a face s?nii cu ajutorul c?rora s? poat? fi transportate cadavrele. În fine, odat? adu?i în potec?, mor?ii au fost b?ga?i într-un alt rînd de saci, cura?i. Au fost a?eza?i pe crengile de jneap?n, lega?i bine cu cordeline, s? nu se pr?v?leasc?, ?i caravana a pornit. Unii din noi tr?geau sania la vale, al?ii ?ineau din deal, cu alte corzi, s? nu se rostogoleasc?, deoarece drumul era înclinat. Astfel am tîrît acele crengi, cu trupurile neînsufle?ite, pîn? în poteca principal?. Le-am l?sat acolo, ad?postite dup? un copac, unde, probabil, mai „poposiser?" ?i altele. Le-am acoperit cu crengi verzi de brad, ca într-un ritual. Curînd, urmau s? fie transportate la vale ?i predate familiei...
În vreme ce noi, cei de la cabana Stripsen, participam la aceste opera?iuni, cerul continua s? r?mîn? par?ial acoperit. Valuri de nori treceau ?i astupau, din timp în timp, crestele mun?ilor. Undeva aproape, pe Kopftorlgrat, urcau al?i c???r?tori, î?i anun?au prezen?a acolo prin iodl?re. Strig?tele lor, mi se p?rea mie, aveau un ecou sinistru în mun?i în ziua aceea...
agregate