BATICU: italieni in romania

În luna iulie 1938 a venit în Carpa?i un grup de alpini?ti italieni, din proprie ini?iativ?, dornici s?-i cunoasc?. Cu trei dintre ei — între care unul, Oreste, ghid, profesionist — am plecat în ziua de 17 iulie în peretele G?lbenelelor, pe traseul Furcile. Ni s-au al?turat Toma Boerescu ?i Sorin Tulea. Cînd eu ?i italienii am sosit la baza diedrului, dintr-un nor, au început s? cad? cîteva pic?turi de ploaie. Ele s-au transformat îndat? într-o grindin? cu boabe mari cît aluna turceasc?. Fiind grupa?i, cei patru, pe linia Furcilor, totul se scurgea în capul nostru. Jos, la picioare, pe platform?, stratul de grindin? trecea de glezn?. Unul dintre italieni, Toni Citerio, din Como, ?ipa:
— Baticu, io more !

Cînd grindina s-a oprit, italienii au refuzat s? mai urce. Erau uzi ?i vine?i de frig. Toma ?i Sorin, r?ma?i în urm?, au avut unde se ad?posti.

Ne-am întors în brîul de piatr? ?i am f?cut rapel în Hornul Coamei. Ajun?i în Valea G?lbenelelor, am intrat într-o zon? cu soare. „Ce aproape e via?a de moarte", mi-am spus în gînd. La „hotel" G?lbenele a?teptau mai mul?i prieteni de alpinism, b?ie?i ?i fete, veni?i s? vad? cum urc? italienii. La început, spectacolul a fost frumos, dar cînd a început grindina, între ei ?i noi s-a întins o perdea alb?, de ghea??, ?i timp de 30 de minute au tremurat ?i ei, nu de frig, ci de grija noastr?, a celor din perete.

Vizita alpini?tilor italieni a prilejuit un spectacol ciudat din partea conduc?torilor cîtorva asocia?ii de turism, care, la aeroportul B?neasa, au început s?-i suprasolicite, fiecare pretinzînd c? sînt invita?ii lor . De la noi, italienii au plecat în Bulgaria .