BATICU: Italia - scoala

?coala italian? de alpinism, al?turi de cea austro-german?, erau la vremea aceea recunoscute ca cele mai bune din lume. Mul?i doreau — fie b?ie?i, fie fete — s? înve?e la una din aceste dou? ?coli. Aici, la Valbruna, atunci, în afar? de noi românii, veniser? numai italieni. Ne-au fost repartiza?i doi instructori simpatici, ghizi de profesie: Giuliano, un tip voinic, plinu?, antifascist declarat, milanez, care-l simpatiza pe Costic?; cel?lalt, Umberto, sub?irel, brunet, n?scut în Triest, m? simpatiza pe mine. De aceea de fiecare dat? cînd mergeam cu Giuliano, milanezul îl alegea pe Costic? s? execute în cap de coard? diferitele exerci?ii; cînd ne înso?ea Umberto, aceasta m? prefera pe mine.

Cînd am plecat din campament c?tre locul de exerci?ii, instructorii ne-au sf?tuit s? ud?m t?lpile espadrilelor în apa pîrîia?ului pe care-l traversam, pentru ca ele s? aib? mai mult? aderen?? pe calcarul unde trebuia s? facem ?coal?. Espadrilele erau prev?zute cu t?lpi de pîsl?, care avea aderen?? la stînc?. Odat? ajun?i la locul de exerci?ii, am început treaba. Ni s-au explicat, mai întîi, cîteva no?iuni generale despre alpinism: ce este un traseu, ce este o premier? ?i cum se face etc, ni s-a vorbit despre diferite sisteme de noduri ?i despre întrebuin?area lor, despre asigurare ?i despre urcarea pe perete. Dup? ce ni se vorbea, se trecea la aplicarea în practic? a teoriei, cu fiecare elev în parte. Exerci?iile au fost foarte frumoase, pline de via??. Instructorii, tineri, competen?i, erau prieteno?i, f?r? a fi vulgari, veseli, a?a c? „sudura" între noi ?i ei s-a f?cut chiar din prima zi. Se vedea bine c? aveau experien?a lucrului cu „novicii", p?reau a fi psihologi fini ?i talenta?i practicieni.