Diminea?a la ora 7 ajunseser?m la Triest. ?tiam despre localitate c? este port în nord-estul Italiei, situat? pe ??rmul estic al golfului Triest, la Marea Adriatic?. ?tiam c? printre monumentele ei arhitectonice, se bucurau de faim? biserica San Giusto (secolul IX—XV), biserica Iezui?ilor (secolul XVII) ?i castelul Miramore. Atunci, la ceasul matinal al sosirii noastre, ora?ul era pustiu, dar frumos ?i curat. Ni s-a spus c? activitatea întreprinderilor ?i institu?iilor începe la ora 9 diminea?a. Banca ?i magazinele se deschideau, desigur, tot la ora 9. Noi, neg?sind un hotel popular, am tras la unul de mîna a II-a, unde dormitul de noapte, pentru o camer? de dou? persoane, costa 9 lire. Am l?sat lucrurile ?i am pornit s? hoin?rim prin ora?. Golful Triest era minunat, marea era lini?tit? ?i splendid?, iar cl?dirile urbei, masive. În partea opus? m?rii se ridicau dealuri ?i chiar mun?i. În hoin?reala noastr? pe str?zi, am dat peste un magazin de sport, în vitrina c?ruia am v?zut atîtea obiecte necesare ascensiunilor, încît mi s-a umplut inima de bucurie. Abia a?teptam s? se deschid? banca. Cînd s-a f?cut ora 9, u?a b?ncii s-a deschis într-adev?r, noi am intrat în?untru, ca primii clien?i. Prezentînd la ghi?eu actele de transfer al banilor, ni s-a comunicat c? ace?tia nu au venit înc?. Ne-a cuprins panica. Insistînd s? se mai verifice o dat?, func?ionarul de serviciu s-a dus într-un birou de la etajul cl?dirii ?i, cînd s-a întors, ne-a dat vestea cea bun?: banii sosier? ! Am încasat cele 2 000 de lire italiene ?i am dat fuga la magazinul cu articole de sport Tomasini, cel pe care-l v?zuser?m mai înainte. Patronul ne-a primit ?i ne-a servit foarte îndatoritor, mai ales cînd a aflat c? sîntem români; avea ?i el un frate la Bucure?ti, constructor de monumente funerare prin bulevardul Filantropia. Am cump?rat o frînghie de 40 de metri, 25 de carabiniere, pitoane, ciocan, espadrile cu talpa de man?on, saci de dormit Pirelli, pantaloni de c???r?tur?, bocanci ?i alte obiecte trebuitoare unor „adev?ra?i" c???r?tori. Le-am dus la hotel, am umplut geamantanul, am pl?tit dormitul ?i am mers s? mînc?m ceva. Am petrecut toat? ziua în ora?, c?utînd s? vedem cît mai mult. M-a frapat faptul c?, la stopuri, nu se opreau ma?ini, ci biciclete. Toat? lumea mergea pe biciclet?. Localitatea era plin? de turi?ti str?ini, care veniser? cu bicicletele, foarte mul?i tineri nem?i ?i austrieci. Plimbîndu-ne, ne-a prins ?i o ploaie. Un nor negru s-a ridicat deodat? dinspre mare, apoi, brusc, au început s? curg? din el pic?turi mari, care au sp?lat asfaltul. Acolo nu se g?sea praf ?i nici noroi. Dup? ploaie, cerul s-a înseninat din nou. Seara, obosi?i, ne-am dus la hotel s? ne preg?tim lucrurile pentru a doua zi ?i s? ne odihnim. Diminea?a trebuia s? plec?m spre Valbruna, localitate situat? între mun?i, la o sta?ie dep?rtare de punctul de frontier? cu Austria, Tarvisio-Villach. Pîn? s? ne suim în tren, am aflat ceva interesant: în ziua aceea se f?cea o excursie în diferite localit??i din sudul italiei. Astfel de excursii se organizau din toate ora?ele ??rii, deoarece, ?i pe atunci, în Italia, mi?carea turistic? era foarte dezvoltat?. Excursiile se anun?au în cursul s?pt?mînii prin ziare ?i prin alte mijloace de informare. Biletele se procurau direct din gar?. Participan?ii beneficiau de mari reduceri la transport. Cine mergea în sud avea reducere de 80% din tariful normal de c?l?torie, cine prefera restul ??rii — 50%. În diminea?a aceea, au plecat din Triest dou?sprezece garnituri de tren pline cu turi?ti . Ne-am suit în vagon ?i am plecat la drum. Dup? ora prînzului am ajuns la Udine, unde trebuia s? schimb?m. Am coborît ?i am aflat c? leg?tura spre Valbruna urma s? o avem abia peste cîteva ore. Ca s? nu pierdem timpul, ne-am plimbat prin ora?, împrejurul g?rii. Cînd s-a apropiat ora sosirii trenului, am revenit în sta?ie. Pe peron, am întîlnit doi italieni echipa?i de munte, cu rucsacuri mari în spate. I-am întrebat dac? nu merg cumva la Valbruna.
Auzind c? vorbeam o italian? destul de stricat? ?i s?rac? în expresii, într-o explozie de bucurie, cum numai italienii sînt capabili s? o fac?, au strigat:
— Voi siete romeni ?
— ?i ! Noi siamo romeni, am r?spuns.
Erau doi tineri milanezi. Mergeau la Valbruna pentru a duce acolo coresponden?a ?i alte mesaje din partea sec?iunii Milano a Clubului alpin italian, între altele, „curierii" aveau la ei ?i coresponden?a prin care conduc?torul campamentului era în?tiin?at de venirea noastr?.
Cînd am ajuns la Valbruna, era pe înserat. Localitatea se înf??i?a ca un sat de munte, cu aspect de or??el, cu str?zi pavate, cîteva case cu etaj, cu restaurante ?i un hotel. În afara faptului c? se afla pe linia ferat? interna?ional? ce leag? Italia de Austria ?i numai la o sta?ie dep?rtare de frontier?, fiind situat? în mijlocul Alpilor Iulieni, constituia ?i o sta?iune climatic?, înso?i?i de ghizii no?tri ad-hoc, ne-am îndreptat spre hotel, s? c?ut?m camer? pentru înnoptare. Hotelul era ocupat, îns?, de cei ce veniser? pentru noua serie. Neavînd alt? solu?ie, am pornit pe jos spre campament. Italienii, în ciuda sacilor volumino?i, mergeau destul de repede. Eu, cu geamantanul în mîn?, plin, cu greu reu?iam s? m? ?in de ei. În cele din urm?, pe cînd v?lul nop?ii cuprinsese strîns împrejurimile, am ajuns cu bine la destina?ie. Mai erau cîteva ore pîn? cînd orologiile trebuiau s? marcheze trecerea într-o nou? zi — duminic? 8 august 1937.
agregate