La înapoierea din Italia am povestit colegilor ?i conduc?torilor Clubului alpin român cum sînt organiza?i alpini?tii italieni, cum func?ioneaz? cabanele lor. Le-am vorbit, de asemenea, despre refugii ?i despre importan?a lor în zonele de c???r?tur?. Cum noi, cei de la C.A.R., r?m?sesem în urm? fa?? de asocia?iile A.D.M.I.R. ?i Brav în ce prive?te construc?iile, s-a hot?rît realizarea unui refugiu. S-a stabilit ca locul lui s? fie intrarea în Valea Co?tilei, la ?ancul Ascu?it. A fost format? o comisie cu sarcina de a se ocupa de aceast? problem?. Meritul deosebit l-a avut inginerul Gheorghe Frim. Prin rela?iile sale, acesta a procurat materialul necesar.
Despre începutul propriu-zis al acestei ini?iative de mare perspectiv? pentru mi?carea alpin? din România, las s? vorbeasc? urm?toarea pagin? din Buletinul C.A.R. anul VI, nr. 1/1938:
„Începînd de duminic? 12 iunie clubul a pus în lucru refugiul din Valea Co?tilei, sub ?ancul Ascu?it. Transportul materialelor ?i construc?ia se fac numai prin munca membrilor clubului. Aceasta a continuat în zilele de 13, 19, 26 iunie ?i 2 iulie.
Membrii sec?iunii Bucure?ti, precum ?i cei ai sec?iunii Bu?teni, în frunte cu domnul pre?edinte Eremia Cre?u, au transportat peste l 500 kg ?ine de fier, tabl? ondulat? de o greutate egal? ?i cheresteaua necesar? pere?ilor interiori. De asemenea, s-au executat s?p?turile de nivelarea terenului. extrem de accidentat în acest ?inut, ?i funda?iile. În continuare, urmeaz? sa se execute montarea scheletului de fier ?i a pere?ilor metalici cu dubl? c?ptu?eal? de lemn, tot de c?tre membrii clubului. Comisiunea tehnic? a lucr?rii este compus? din d-nii: inginer Gheorghe Frim, Ion ?incan, Ion Marinescu ?i Constantin Toboc".
A? vrea s? men?ionez, s? subliniez chiar, contribu?ia de specialitate în construc?ia refugiului a muncitorilor de la C.F.R., membrii ai C.A.R. Cu munca de teren a fost îns?rcinat Titi Toboc. El, luîndu-?i treaba în serios, s-a instalat la Bu?teni, organizînd transportul materialelor c?tre ?ancul Ascu?it — la „?antierul" refugiului. Socoteala era simpl?: cînd cineva urca c?tre locul cu pricina, Titi, f?r? mult? vorb?, îi punea dou? scînduri în spate, sau punea cîte doi in?i la o tabl? ondulat?, c? aceasta atîrna ceva mai mult. Sporul la transport cre?tea în special sîmb?ta ?i duminica. Pentru materialele care nu au putut fi transportate a?a cum am ar?tat mai sus, Titi a aranjat cu nea Marin, un locuitor al Bu?teniului; care a dus, cu o c?ru??, materialele grele pîn? în poieni?a de la „Sfatul uria?ilor", de unde tot bra?elor ?i spin?rilor le-a revenit sarcina de a definitiva treaba. Ajun?i sus, la „?antier", dup? ce depuneau sarcina transportat?, prietenii no?tri, se „odihneau" activ, punînd mîna pe baros ?i sp?rgînd din stînc?, pentru amenajarea unei por?iuni plane, pentru construc?ia refugiului. De asemeni, tot cu barosul ?i ??ncu?a, au fost s?pate în stînc? g?urile unde au fost împlânta?i în beton, stîlpii metalici, scheletul metalic al refugiului. Fotografiile f?cute cu aceast? ocazie sînt elocvente.
Început? la 12 iunie, construc?ia refugiului a fost terminat? la jum?tatea lunii august a aceluia?i an, putînd astfel g?zdui prima ?coal? de tehnic? modern? de alpinism din România.
agregate