14.07.02
Ai dat atat de mult… atat de mult a cazut pe jos… o parte s-a sfaramat… o parte te-a taiat… o parte ai cules… o parte ai uitat…
Acum ai la fel de mult de oferit, dar nici cea mai mica directie… ai arunca in stanga si in dreapta daca te-ar lasa… dar ei, fara sa-si dea seama, se eschiveaza…
Incerci sa te acoperi, sa te invalui in ce ai vrea sa-i oferi, fantasmezi ca vine de la el… Te miri ca nu vede, ca nu simte… te intrebi cum se poate sa nu se lege nimic…
Zambesti amar cand vezi ca nu-l atinge nimic din ce-i oferi, parca te doare cand vezi cum se spulbera tot de zidul lui.
Nici nu incerci sa treci de obstacol… stai in fata lui si astepti… cufundata in ce ai… e pentru el, dar pana una alta te mai linisteste… Ti-e frica sa nu dispara… De ce? Ca nu va mai avea el ce primi? Ca nu vei mai avea tu ce oferi? Ca ar fi putut fi o tornada si nu va iesi nici macar o furtuna intr-un pahar cu apa?
Nu vrei sa-ti faci asteptari, planuri… dar oare nu e si asta doar o amagire? Oare cand se loveste de zid nu se strica si se urateste?
Surprinzi noul pentru prima data… crezi ca apuci sa-i vezi fiecare etapa… te incanta… te incanti singura ca sa uiti de stupoarea dezamagirii si de durere…
Te agati de speranta si de o vorba stupida pana trece? Vrei sa treaca daca nu se indeplineste! Si daca nu trece? Nu mori… mai doare putin… ramane un ghimpe de care poti uita… se mai misca… te mai sacaie… dar deja e ghimpe, nu mai e exaltare… nu te poti invalui intr-un ghimpe… poti doar sa incerci sa-l uiti… irelevant daca dispare sau nu pana la urma…
Si totusi… atingi culmi noi… ca de fiecare data… ai impresia ca ai prins Absolutul de-un picior si Minunatul de celalalt… te doare pana la ceea ce pare a fi epuizarea, secatuirea suprema… pana unde nu poti respira decat cand ii vezi ochii… cand ii prinzi privirea… o durere dulce in acelasi timp… pe care o pretuiesti si ti-e groaza s-o pierzi…
Nu “gandesc deci exist”… simt deci exist! Iar atata timp cat exist eu poate exista si el… am putea exista si noi…
Cand nu mai simti totul e un vis prost, o iluzie ratata si seaca, mata, opaca…
Il simt… simt ce simt… [cu un zambet vlaguit] : mai e o sansa…
Iti doresti atat de tare sa-l cunosti mai bine decat “dincolo”… dincolo in clipa in care se face lumina si incepi sa simti si il cunosti intr-o clipa pe tot… asa se face ca uiti si trebuie sa redescoperi… prima data se intampla prea repede…
19.07.02
Plansul anestezie… de fapt anesteziat…
Nimic din ce reusea sa te faca sa plangi nu merge… usurarea ar declansa un potop de lacrimi, dar parca imaginatia nu vrea sa te mai ajute sa ti-o inchipui…
Doare atat de tare incat nu mai simti… anestezie prin durere… parca undeva in adanc auzi o parte din tine care plange din rarunchi… poate simti si o picatura sau doua scurgandu-se pe obraji… Iti doresti sa simti, chiar si cea mai cumplita durere insa anestezia e mai tare decat partea din tine care plange…
Iti doresti sughiturile, crisparea intregului corp care se cutremura in hohote, grimasa si gemetele… nu le poti avea… probabil ca asta ar fi cazul in care n-ai mai putea suporta… cand durerea te-ar dobori… cand golul ar fi atat de mare incat te-ar cuprinde in intregime si n-ai mai exista…
Daca printr-o minune pe care mintea mea a obosit s-o imagineze, ai aparea in fata mea, nu ti-as spune nimic, as zambi, poate ar reusi sa curga si lacrimile inchise in anestezie… te-as lua in brate, fara sa te strang… m-ar durea sa te sarut… cred ca si privirea ta, care de atatea ori m-a facut sa plutesc, ar fi dureroasa… Te-as tine in brate pana cand as incepe sa simt… pana s-ar retrage anestezia care ascunde neantul…
Te-as tine in brate
?.?.02
Copil mic satul sa fie mama.
Nevoie sa vorbesti, sa fii cu, sa apartii, siguranta sprijinului si caldurii toata viata, inca un lucru atat de linistitor, inca un lucru de pierdut, neliniste, umplii golul din inima ca sa-l maresti pe cel din stomac la gandul de a fi singur din nou.
Sa apartii unui loc, un mic sau mare uter pe comanda, cat mai potrivit, cat mai cald si protector, in care totul sa se opreasca, totul facut pe comanda, totul sa ramana afara cat tu te reconstruiesti.
Ceva de facut care da sens si cuiva-ului si undeva-ului si care in primul rand da sens propriei existente, ceva care iti da energie vitala, consumand, arzand tot restul.
Atingerea unui scop, o pauza de contemplare, traire, viata, inaintea urmatorului drum.
Un fulg de nisip fierbinte care pluteste mai usor ca rasuflarea, care se lasa impins de vantul pe care il baga prea mult in seama… poate ar vrea sa te arda sau sa te zgarie cand iti atinge pielea, dar nu poate reusi decat sa te mangaie usor si cald, fulg de nisip pe care doar un orb l-ar indeparta sau ar incerca sa-l inghete… Fulg de nisip care iti aminteste de mare, de un ocean de bine care te invaluie si te dezarmeaza…
A fost odata ca niciodata un fulg de nisip ratacit cu care am vrut sa ma invelesc, dar care a inghetat inainte sa-mi atinga palma… A fost odata un fulg de nisip care m-a infiorat cand mi-a atins obrazul si buzele… A fost odata un fulg de nisip pe care l-as pretui intr-o cutiuta de cristal… Si ar trai fericita (?) pana la calme si adanci batraneti… fara fulgul de nisip, visand cu drag la ocean…
31.10.02
Confuzie orbita de o lumina prea puternica. Haos, dezordine, sfasiere intre bine si poate mai bine, fluturi multicolori se bat cu fluturi negri de noapte uriasi, aripi negre care ma orbesc si mai tare. Lipsa de rabdare. Acum, aici, daca nu, ma sting si ma cufund in bezna orbitoare care doare. Iar iarba care scoate ce-i mai bun si ce-i mai rau, din pacate in ordinea asta, alcol care ne dezleaga plasa de siguranta la o acrobatie prea periculoasa.
Dezordinea te sufoca, te ineaca, pe undeva te imbie, te face sa vrei si mai tare totul sau nimic, te pierde.
Singura persoana de care nu poti scapa, vesnicul atarnator, vesnicul musafir in plus, vesnicul gaffeur, vesnicul spin in talpa… tu.
Vrei sa te ineci in ceilalti, te agati cu disperare de ei, care nu inteleg nimic, care nu vad, nu aud, vrei sa te ineci in ceilalti si nu dai decat de propria fata cu un ranjet intins pe ea, care te saruta cu forta.
A reveni la ordinea ta dinainte e atat de clar, o ai in fata ochilor in fiecare clipa, imaginea cu atat mai clara cu cat esti mai disperat sa o ai. Fuga la fel de aproape, dar picioarele sunt legate cu catuse de ranjetul fetei tale din oglinda celorlalti.
Altceva… orice, numai asta nu… nu din nou… am mai fost acolo… a fost la fel… daca si acum se termina ca atunci mai mor o data, si inca una, preventiv, pentru ca inseamna ca si “acum”-ul asta angoasant va reveni… iar si iar si iar…
Cat de jalnic suna toate astea… Bine ca-mi folosesc macar mie… un mic ceva pe care sa-l pot arunca in ranjetul ala sadic… i se rupe, dar macar par sa nu stau degeaba.
Cacat. Regizorul de telenovele i-a mai trantit un episod… fulgul de nisip… ha! bis! si cum toate lucrurile bune sunt trei… fuck!
Maine… zi de teatru… voi sta pe o scena cu toate proiectoarele pe mine, cu o singura problema : si publicul va fi luminat. Voi vedea fiecare fata, fiecare miscare, fiecare zambet sau ridicare de spranceana.
Nesiguranta ma omoara, dar momentan par sa ma cam pis si pe siguranta.
“Choose life” – bine, bine, da’ ce-si-cum?!
Aberant.
4.11.02
Ce poate sa doara mai mult decat golul? Lipsa? Durerea ta amplificata de durerea fantoma a celuilalt pe care crezi de cuviinta s-o simti si tu… iar cand te amputezi singur, doare si membrul care a dat lovitura de gratie… inainte ca gangrena sa-si inceapa lucrul…
Hai… incearca tu sa romantizezi toata povestea asta cu cuvinte catarhice si alte astea… mai bine banalizeaza totul intr-un litru de alcool… orice numai sa nu stai singura si goala cu durerile tale fantoma si de calau, sa nu ti se prabuseasca peretii in cap de atata singuratate, atat de mult ravnita, obtinuta… cu ce costuri… Cred ca ce te doare cel mai tare e usurarea… gandul ca el se va descurca si fara tine – “sensul vietii” – sau poate ca cel mai rau doare ca nu te va iubi toata viata asa cum a spus… desi constient iti doresti din tot sufletul ca el sa n-o faca…
Si daca-l lasi pe el, si-ti vezi de ale tale… cu ce ramai? Cu un pustiu haotic, unde iar nu stii de unde sa incepi… Credeai c-o sa fie usor, nu? Zi-mi te rog, CE DRACU’ A FOST USOR PANA ACUM?!
Fuck it… let-s go shoot some pool and get wasted.
agregate