seara

azi am dus o fata la manastire. m-am simtit ca duhul din lampa si am zis ca ii indeplinesc o dorinta.
a vrut la oasa, asa ca am dus-o 25 km pana acolo.
cand ne-am apropriat de manastire mi-a zis unul din singurele lucruri care le-a zis tot drumul .. ca nu o mai aducea nimeni pana aici. i-am zis ca stiu, si ca daca credeam ca o putea ajuta altcineva nu o ajutam eu.

avea doi ochi albastri ca cerul si un rucsac mic in spate si o geanta de osanca din maramures.
nu stiu cum o cheama, dar as recunoaste-o dintr-un miliard. restul, sunt doar urmele cismelor ei.