Argus si Three Peaks Challenge

cursiera in cape town

ideea asta de cursiera mi-a suras de mult timp; eu sunt posesor de mtb de vreo 15 ani aproape, dar imi suradea sa am si o cursiera. ce difera la cursiera ? faptul ca ajung la viteze gen 50km/h fara sa iti dai seama si faptul ca roata aia este ca un brici. gen mtb e un topor si cursiera e un brici. felul in care iei curbele si reactioneaza la cea mai mica miscare a ghidonului te sperie si cere perioada de ajustare. am facut ajustarea cu Jak cu care dealtfel ne indemnam reciproc, eu cu "come on, go go" el cu "kome foker" si aia e. imi placea sa il las pe el sa ma depaseasca pe coborari unde oricum eu eram victima ca bicicleta mea nu avea frana pe spate, dar apoi il depaseam pe urcari si asa am facut vreo doua trei curse de incalzire de 21 km fiecare.


table mountain

mici competitii cu mine, asa as putea spune ca a fost luna martie.

cei din Cape Town au foarte mult timp pentru ei si mai au ceva, au un loc in care sa se manifeste fara frica, gen nu e ca restul Africii (fie ea si de Sud). astfel aici toti sunt atleti si atlete si arata foarte bine iar lucrul asta e dus undeva la extrem prin faptul ca sunt multi gay. toti toti, gay. in fine. nu te alearga nimeni cu cutzitul sau cu glontzul. criminalitatea este scazuta ca oceanu la reflux.

aici se alearga peste an vreo 3-4 maratoane, vreo 2 competitii gen ironman si mai sunt doua kestii geniale: una se numeste Argus si este o cursa de biciclete de 100km la care participa 30.000 oameni din toata lumea; iar cealata este mai exclusivista se numeste Three Peaks Challenge si este un eveniment select la care participa maxim 200 oameni. in poza de mai sus cu Table Mountain se vede si de ce. Cele trei varfuri care trebuiesc atinse in cadrul evenimentului sunt: Devil’s Peak, Table Mountain si Lion’s Head.

Lion's Head e primul varf din dreapta aproape piramidal, Table Mountain este bucata dreapta de munte si se acceseaza prin mijloc pe o vale intr-o diagonala perfecta cu un unghi de urcare cainesc, iar Devil's Peak este varful din stanga, cel usor izolat.

Argus e mai iertator, sunt dealuri de urcat dar e ok, in timpul competitei oficiale se inchide drumul pentru masini si sunt numai biciclete pe sosea. Se placa din Cape Town, se ajunge aproape de Capul Bunei Sperantze si apoi se intoarce lumea in CT.

Ideea e ca daca te inscri in competitii trebuie sa platesti, sa ai loc, sa ai asigurare medicala, sa completezi formulare, sa ai cont in banca, si tot felul de cacaturi care nu au legatura cu muschii tai. Asa ca fiind deja data traseele si respectiv stiind exact ce trebuie facut am plecat luna trecuta in doua weekenduri diferite sa fac cele "trasee" de unul singur.

Am inceput cu Argus si Jak m-a incurajat si a spus ca o sa se auda "catang catang", gen "tzac pak" cand o sa treaca masina peste mine. Faza asta cu "catang catang" mi-a tzinut moralul sus jumatate din drum. Am plecat fara casca pentru ca nu ploua inca. Cand am ajuns la Capul Bunei Sperantze trecusem peste Chapmans Peak, pe langa pinguini, si deja ma intorceam. Intrasem pe drumul oficial al competitiei de mult desi inceputul diferea pentru simplul motiv ca astia inchid si o autostrada cand se face competitia pe bune. Dupa Capul Bunei Sperantze ajung in FishHook unde era targ si multa lume, scap, dupa care urc iar Chapmans Peak dar de data asta in sens invers si apoi cel mai greu urcus al zilei este in Hout Bay unde urci un kilometru o panta de 8% de fierbi. Apoi termin glorios la mine la hotel; in total mai multi km decat cursa oficiala si ce e drept timpul meu nu a fost de podium, numai ca eu inca nu aveam frane la bicicleta...


Devil's Peark vazut din zona Lion's Head.

Cu Three Peaks a fost relativ usor, eu nu am plecat cum pleaca astia din CT CBD ca eu stau in alta parte, asa ca am pleacat din Sea Point. Si de acolo am urcat prima oara pana sub Lion's Head (de la nivelul marii) dupa care am dat blana pe drum pana la Devil's Peak. Stiam Devil's Peak, e singurul urcus care ma pune in genunchi aici. Ajung dupa 3.5 ore si vreo 10 km de cand am plecat pe Devil's Peak. Crunta e panta finala care se urca pe drept, fara serpuieli. Intru apoi pe o curba de nivel si ajung la urcusul al doilea numit Platterklip Gorge.


Platterklip Gorge

Platterklip, simpatic in felul lui, un coleg neamt a murit aici de inima acum 3 ani. E dealtfel primul lucru care l-am aflat despre munte. Ideea cu muntele asta, Table Mountain, e ca e prea pe bune. Adica nu iti da nicio scutire. Aici urci sau stai acasa. Diferentzele de nivel sunt ceva de genul 650m in 50 minute. Urc si Platterklip dar cu un timp mai prost pentru ca incepuse sa fie foarte cald afara si asta m-a cam pus cu botul pe labe. Apoi trec la prietenul Lion's Head, pe care il rezolv repede. Recunosc ca folosesc cele doua banci de pe munte sa respir si sa ma odihnesc. Apoi cobor la hotel pe unde am urcat. Ceasul m-a parasit dupa vreo 7 ore si 24 km. In total cred ca am facut vreo 8 ore si 32 km.
Ce e zdrobitor e ca pana la urma, desi nu urci decat pana la o inaltime de 1000m si ceva, plecand de la nivelul marii, ajungi sa urci in acele ore un total de 2600m.