povestea unor faruri (ce nu sunt montate de-a lat-ul)

=== text scris pentru clubul din care fac parte. nu pot da mai multe detalii pentru ca sunt membru fondator si seful cel mare a zis ca pana in aprilie sa mucles ===


Steaua de pe grila radiatorului m-a fascinat când am mers pe scaunul pasagerului intr-un W201 al unui prieten. Părea sa tina apăsata mașina pe șosea și sa indice șoferului orice unduire a drumului.

După multa vreme de la acest episod m-am îndrăgostit de felul in care arata /8 W115, cu ajutorul taxei de înscriere alegerile mele au fost simplificate când m-am gândit de unde sa cumpăr o astfel de mașina, a urmat sa iau o mașina înscrisa deja in Romania.

E greu sa găsești un exemplar inca nealterat, la noi in tara se repara cu ce iți pica in mana, nu neapărat cu piesa originala.

/8 este unul din modelele care nu se strica, este foarte robust si după ce ai pornit motorul nu se mai oprește decât la destinație, asta aveam sa descopăr când am coborât cu un w115 2.2d din Mediaș pana in București.

Era vara, becul de motorina era aprins, motorul fusese pornit deja de fostul proprietar si tăcănea fericit. Mașina stătuse mult timp, așa ca m-am suit in mașina, am reglat oglinzile si după ce am făcut plinul (rezervorul are 65 litri) l-am dus pana in București.

Mașina era foarte lata, dar eram învățat sa mă acomodez repede pe o mașina noua pentru ca in perioada aceea mergeam mult in străinătate si la închirieri primeam mai tot timpul o mașina "noua" pentru mine.
Ce lipsea era turometrul, acest impas a fost depășit ușor pentru ca mașina la acea data avea probleme cu injectoarele si pompa de injecție era si ea dereglata astfel incat știam ca trebuie sa schimb când nu mai vedeam nimic in spate, acel nor negru care se mai vede doar pe munte când se apropie o furtuna era semnul ca trebuie schimbata treapta de viteza. Viteza maxima nu am avut curaj sa descopăr in timpul primei calatorii.

A urmat înscrierea, la număr nu am vrut sa pun BNZ sau MER sau habarnam ce legat de numele producătorului, ci am ales un atribut de trei litere al personalității mașinii, si a rămas LAT.
Primul drum de botez am mers cu mașina la manstirile din moldova imediat ce am înscris-o pe numele meu, insotit de doi prieteni.

Masina avea unele lipsuri si defecte, la început nu vroiam sa o repar masina, sa investesc in reparatii, am facut schimbul lichidelor si am inlocuit cablurile pentru frana de mana ca erau stricate si asta a fost. Vedeam achizitia masinii ca pe o inchiriere mai mult decat pe o achizitie, asta si pentru faptul ca pretul ei a fost egal cu pretul pe care il plateam pe inchirierea unei masini pe o perioada de 3 saptamani in scandinavia. Si ma feream sa incep sa o repar pentru ca știam ce înseamnă sa repari o mașina cum trebuie, atât costuri cat si faptul ca nu găsești mulți oameni care sa știe si sa vrea sa facă o mașina veche.

Norocul meu a fost ca atunci cand am luat masina, proprietarul - un tip foarte onest, mi-a pus in portbagaj toate piesele de care aveam nevoie intr-o prima faza a reparatiilor (cablurile de la frana de mana, niste butoane pentru partea electica – dezaburirea si semnalizarea), niste printuri cu partea electrica si mecanica masinii, etc.

Intr-o zi in timp ce colindam prin țara am găsit pe marginea drumului un /8 lovit, dauna totala, avea spatele făcut zob (m-a impresionat totuși ca deși o mașina mult mai mare ca el a intrat in fundul lui, bancheta din spate era neatinsa). Ca sa îmi ușurez reparațiile am zis ca nu e rău sa ai o mașina de piese, mai ales ca era identic cu al meu. Si l-am luat si l-am dus la țara, si am început sa dezmembrez in curte, piesele coborau singure de pe mașina, totul se lega, totul era logic, in zona motorului orice șurub când începeai sa îl scoți avea câteva ganguri „murdare” iar apoi culoarea lui era cea din fabrica, curat, fără vreo urma a timpului.
Am ținut mult sa am partea electrica originala si funcționala, alternatorul era de pe alt model, l-am schimbat cu unul de pe modelul meu, apoi am făcut sa meargă avariile, dezaburirea, etc.
Încălzirea nu mergea la mașina, aeroterma era gripata, așa ca am luat-o si reparat-o, astfel mașina făcea căldura in interior si când „stăteai pe loc”. Defectul aerotermei e frustrant pentru ca este foarte greu de ajuns la ea, lumea glumește si spune ca mașina a fost construita în jurul acelei aeroterme, atât de bine este „ascunsa” in interiorul bordului.

Mașina a început sa se lege, totul sa meargă, loc de îmbunatatire era la partea de injectie asa ca am cumparat niste injectoare si am fost cu pompa la reglat. Rezultatul a fost spectaculos, fumul negru de diesel a fost inlocuit cu unul albastrui de ulei. Motiv de reflectie pentru o saptamana sau doua, similar cu „ce a fost intai oul sau gaina” ce a fost intai „fumul de diesel sau cel de ulei” sau „fumul de ulei era acoperit de cel de diesel sau era integrat in el”. Masina insa nu mai scotea fum negru, astfel incat nu mai imi era rusine sa ma dau cu ea. Nu a existat motor in trei cilindri in București pe care sa nu îl depășesc la plecarea de la stop.

M-am ocupat apoi si de caroseria masinii, am luat-o la vopsit, eu ma pregateam cu vopsirea ei de mai mult timp, astfel incat atunci cand am inceput dezechiparea aveam deja luate toate ornamentele de care aveam nevoie, si un parbriz nou ca cel de pe masina era zgariat si mancat de vreme.
Si asa am ajuns intr-o zi sa am o masina aproape noua, o masina care te face sa te bucuri de fiecare kilometru parcurs impreuna cu ea, o masina in care te simti in siguranta si sigur ca ajungi la destinatie.