aterizarea la punct fix

Si-au facut revista pe luna asta si trebuia sa contribui si eu cu o poza si o descriere. Descrierea a curs repede ca simteam nevoia sa scriu, iar poza, am trimis una facuta de Lucian acum vreo 2 ani, in care eu cu o barba enorma o tzin pe Clara in carca. Ce mi-a placut mie cand am venit prima oara aici e ca m-au chemat la o discutie si mi-au platit biletul de avion ca sa merg la acea discutie. Apoi dupa discutie, mi-au dat timp sa mananc o ciorba si apoi m-au sunat ca pana la avionul de intoarcere sa vin sa semnez si contractul.

Vreau sa imi fac carduri de fidelitate pe toate companiile aeriene cu care ma deplasez, fie ca e AirFrance si prietenii sau Lufthansa si colegii. Imi pare rau ca nu mi-am facut pe Finnair cand era cazul.

Azi, la aeroport o securista isi uita parola de access la terminalul RAPIDSCAN seria 600 si nu poate intra in tura, asa e cand criteriile de angajare sunt de la rudenie la deepthroat; Face schimb cu colegii ce serveau laditzele si puneau mana intre bulane sa simta daca incarcatura nu e exploziva.

Aud un „Alex, Alex”, ma uit.. un fost coleg, un tip foarte simpatic. Il iau cu un „Salam alecum” el raspunde cu un „Alecum salam!” si ma intreaba pana unde ma deplasez, ii zic ca la germanica si el la fel. Imi place de el cand ma ia cu un „arati bine, te-ai intors?” zic ca „poate”. Si imi zice „ma bucur ca ai scapat de belele”. De belele nu am scapat, dar m-am asigurat ca nu ma mai pot afecta, si asta cred ca e cel mai important. El se departeaza spre sala de asteptare pentru business, eu ma duc sa termin o treaba inceputa acasa. Dupa ce ies de la buda, ma asez linistit pe scaunele din noul terminal, si linistea mea e intrerupta de o tipa care vroia ea neaparat sa imi faca un card de credit. Ca eu eram mai la camasa, mai dat cu parfum si o ardeam mult mai cill decat ala de langa mine care avea inca la haina insigna „vrei sa slabesti, intreaba-ma cum acum”. Si eu ii tot zic ei ca eu ma feresc de conturi bancare si asa, si ea ca nu si nu, si eu ca vai dar chiar nu vreau, si ea ma intreba daca am avut probleme, si eu ca niciodata cu erectia si banca, si ea pai poate cu un card, si eu ca nu nu nu, si ea, dar hai te roooog.

Si zic bine, hai, si incepe tipa si ma intreaba de mama de tata de bunicu si bunica, de scrie era vreo 3 pagini. Si ajunge si la angajator, si eu foarte senin, „nu stiu cum il cheama pe angajator”, cred ca .. eu stiu doar cum il cheama pe patron. Si ea, pai nu si nu ca nu e bine, hai cum il cheama pe angajator.. pai il cheama cam asa. Bun, si tu ce pozitie ai, eu foarte sincer „mecanic auto”, tipa se uita la mine, eu zambesc, ea mai miroase odata parfumul meu si se uita iar la camasa, apoi la iphone-ul pe care il aveam in mana si la care tastam inainte sa ma abordeze si zice, „bun, ce salariu ?” eu zic .. „850” (fara taxe si astia sunt toti lei) ea se uita la mine si eu ma uit la buzele ei date cu ruj si astept sa aud un „muie” sau „sa te fut” si ea nu injura, isi atinge buza de jos cu varful limbii si apoi isi completeaza rujul frecand buza de jos de cea de sus si se uita la mine, eu ma uit la ea si zic usor rusinat: „nu ma incadrez, nu ?” ea zice „trebuie sa ai cel putin 1000 lei” eu zic… „pai atunci trece acolo 1000 lei”. In loc de „850” intreaba ea ? Zic, da .. Ea imi spune, stii ca o sa iti ceara adeverinta de venit pe anul trecut, ca anul asta e inca in curs. Zic, anul trecut am stat foarte bine cu venitul si chiar si anul asta ca medie, asa ca e ok, am incredere in sansele mele de a ma califica la obtzinerea produsului bancii Dvs. Tipa se mai linisteste, ma intreaba de cati ani lucrez, zic ca de 8 si ca in principiu de 6 luni am alt angajator. Si ca poate o sa am altul mai generos peste o vreme. Nu stii ce iti rezerva viitorul. Tipa continua, alegem cardul negru din cele argintiu si auriu, il luam pe negriu, pe intunecatul. Ca o sa am reducere permanenta la kfc si pot sa intru cu „doua persoane dragi mie” la Peles si inca 24 muzee si castele de pe cuprinsul Romaniei.

Cred ca am zis corect ca nu am persoane in intretinere, si mai departe habarnam, a tot scris tipa aia un cearsaf de foi. Mi-a dat si numarul ei de telefon, daca e sa am vreo intrebare.

Si in acest moment eu ma declar multumit, fericit, calm, iubit, increzator. Tot anul nu stiam pe ce drum sa o apuc. Asa ca am zis foarte clar ca anul asta il dedic prostilor. Mi-am alocat mie o multime de timp pe acest criteriu, lidiei iarasi i-am oferit sansa unui an in care sa se gandeasca daca prefera circ sau paine, am avut un concediu de vreo 3 luni foarte meritat (am mai avut eu ceva similar prin 2000) am stat cu Clara cat am putut de mult si am descoperit un suflet bun, care a ramas bun cu mine indiferent de cat de usor sau greu mi-a fost.

Detaliile nu isi au rostul, o nemtoaica e in spatele barului, e d-aia veritabila cu ochelari si par blond; in dreapta ei dar oarecum departe este o casiearita, care e usor asiatica, ochii mici, pielea maslinie, ce stiu eu. Eu ii zic nemtoaicei ca vreau o bere. Ea ma intreaba .. la bar sau in restaurant, eu pentru ca bausem deja o bere inainte sa vin acolo, ma uit asa la ea, gen … fah, esti proasta ? Si atunci asiatica ii spune „gib ihm einfach ein Bier!” si eram pe filmul ei asa ca am scos 10 euro si am asteptat o bere si restul. Si a fost foarte bine si pentru mine si pentru asiatica. Si apoi am cerut voie sa o beau la masa afara pe terasa, unde era rece si bine si am fost fericit!

In acest moment am o cheitza cu care intru in cladirea cea mai inalta din oras, cladire cu lift. (Mama, cand i-am zis ca plec si eu o vreme cu pluta a zis pai cum, si i-am zis ca uite, vezi, o cladire cu lift, cea mai inalta din oras. Si ea zice .. ce cladire cu lift, care e faza cu liftul, si zic .. pai uite e cu buton, apesi si vine, si ea tot nedumirita, si zic .. ia zi, cat timp ai lucrat tu intr-o cladire cu lift, te-ai deplasat cu liftul ? Si ii dau singur raspunsul, la IPA. Si apoi, parca usor nemultumit ii zic .. uite, in ultimii 10 ani eu am lucrat numai in cladiri cu lift. Tu ?).

Acum doua luni Gladia, sotia lui Dede ma intreba, de ce nu raman la ei pe insula ca uite as putea sa imi fac un business ca toti elevii au primit gratuit un computer si daca le-as face alora helpdesk sau mentenanta as trai linistit, ca bananele si cocosul cresc singure in curte. Si eu pai trebuie sa merg si eu acasa sa divortez ca asa e la moda acum in Romania, si tipa imi spune atunci .. „waa”, si cum o sa iti afecteze asta viatza, si stateam acolo cu salata in fatza, care se consuma cu branza la sfarsitul mesei, si tocmai luasem o gura de vin din pahar si am zis.. pai viatza mea e la fel ca si pana acum, nu vad vreo schimbare. Si cel mai dificil lucru a fost de fapt in acest an, nu despartirea de lidia, aia a fost cel mai simplu, a fost despartirea de Clara, asa cum m-a intrebat la inceputul anului si Cristina „tu esti impacat cu gandul ca nu o sa o mai vezi decat foarte rar”, si cred ca da, cred ca m-am impacat in vara asta cand mi-am dat seama cat de mult ma iubeste Clara. Si indiferent cum isi manifesta mama ei idioatenia o sa ma iubeasca si o sa vrea sa fie si cu mine, eu doar trebuie sa astept momentul in liniste fara sa ma descalific.

Ultima fraza: Eu la indragostire, sunt foarte in ceruri; si mama mi-a zis la inceputul anului, bai idiotule, asa ai zis si de lidia ca am citit eu ca mama ce high erai cand ai intalnit-o si uite ce muista e cand se da pe fatza, si eu am zis, bai mama nu tot timpul ai ghinion. Si ea a zis ca nu stii niciodata, si uite ca a trecut aproape un an, si cu bune si cu rele, si „record”, ca treaba e pe pace.