http://lorenalupu.wordpress.com/2010/10/04/oameni-care-muncesc-si-oameni-care-o-freaca/
Oamenii care muncesc se bagă în seamă moderat şi doar atunci când au ceva relevant de spus. Oamenii care muncesc nu îţi pierd timpul – pentru că timpul tău pierdut e şi timpul lor pierdut. Oamenii care muncesc comunică raţional, îţi ascultă argumentele şi caută logic modul prin care se poate ajunge la un consens.
Oamenii care o freacă au impresia că le datorezi atenţie oricând, oricum, oriunde – pentru că oricând-ul lor e atât de fluid. Oamenii care o freacă se poartă cu timpul tău de parcă ar fi avutul lor. Oamenii care o freacă nu au nimic de comunicat raţional. Nu au decât reproşuri, pretenţii şi aşteptări nerealiste. Nu îţi ascultă argumentele, nu caută consensul, ci dramatismul situaţiei. Oamenii care o freacă îţi irosesc în mod nejustificat timpul şi nervii.
Şi da, ştiu că nu spun nimic nou, dar am simţit nevoia să îmi mai exprim o dată ura pentru cea de-a doua categorie şi reprezentanţii ei. Ştiţi ce v-aş face, băi, muiştilor? Mi-aş face plantaţie de bumbac şi v-aş face sclavi pe ea. Şi aş plăti dispeceri-de-futut-la-icre, să vă facă dramolete în timp ce eu vă mân cu biciul. Abia atunci aţi înţelege, cretinii pulii, cât sunteţi de ofticanţi în strădaniile voastre de a fute ziua omului. Muie vouă.