romania finlanda la football de sala

sala de sport.


garderoba.


imnul.


cine a dat banii pentru sala. de alftel si parte din tehnologia folosita e identica cu cea din fabrica.


doi adidasi, doua culori, o mingie, un gol !


se putea si mai rau.


luceste.


al nostru, pentru voi.


pauza.


mingia e rotunda.


groaznic.


tipul cu tricul alb numarul 7 e foarte mirat de ce arbitru nu opreste driblatul in afara suprafetei de joc.


au bagat si ei una.


mingia sta restul se misca.


si alearga si alearga si da-i si da-i.


fotograful oficial


sub ochii antrenorului.


au.


si au sters, acolo unde a cazul a nostru, ca sa straluceasca din nou.


dupa care romanii pentru ca era 3-1 si incepusera finlandezii sa tranteasca cu noi pe jos s-au pus cu curul in poarta si asta e.


nu am inteles exact care a fost faza cu acest numar 2, oricum asta era cum era dorinel la steaua in ultimul an de cariera .. mama si tatal lor. cred ca in perioada in care acest 2 a fost pe parchet finlandezii nu prea aveau portar.


la un moment dat au fost anuntati 821 spectatori in sala, m-am simtit acel 1.


vrajala.


ghiolban.


victorie.


felicitari.


felicitari.


respect.

acum .. faza geniala.. eu merg la meci, cu gandul "mui$ steaua, mui$ steaua". si intru pe stadion ca la muzeu, toata lumea se descaltza si se simte bine, nu tu bomboane agricole, fularele toate in cuier, rucsaci cu echipament sportiv lasati d-amprastia, etc.

securiatea e de doua tipuri, aia care se uita la tine si daca e te bat, si respectiv aia care se uita la tine si daca e te ajuta (sa te orientezi in sala, etc); cei din prima categorie sunt imbracati la costum si arata si sunt imbracati ca managerii numai ca in loc sa aiba handsfree in ureche au casca de la aparatul de emisie receptie, cei din a doua categorie sunt mai batrani, mai plinuti, mai putzin incruntati si seriosi.

in primele cinci minute de meci am facut poze de sus, din zona in care stau toti telespectatorii, pana cand a venit la mine unul din tipii ce se ocupa de securitate (din categoria a doua) si a zis ceva in finlandeza facand semn sa merg cu el. eu eram putzin surprins pentru ca dupa episoadele din america cand daca scoteam un ak-47 se oripilau mai putzin decat atunci cand faceam poze cu tele, ma interesasem daca pot face poze in timpul meciului, cu o camera care e mai mare decat cele folosite in mod obisnuit. si merg dupa tipul ala si ne tot indreptam spre usa... sa imi trag malu ma gandeam, nu mai bine de 10 euro cat am dat pe bilet ma imbatam cu 4 beri, ragaiam si ma simteam bine ? in zona intrarii ma astepta un alt strajer (din ala intzolit misto) care imi spune in engleza .. it's ok to go down. (vroiam sa ii raspund .. in flames, like columbia in 2003) si ce fac .. deschid o usa, cobor niste scari, si ma baga pe parchet, sa fac si eu poze umile nu de sus.
inainte sa ma pot apuca de pozat imi dau o bluza sa o trag peste tricou si sunt ready to go.

nu mi-a venit sa cred, nu cerusem, nu ma exprimasem, dar s-au gandit ei frate... au zis ca sunt vreun roman ratacit si ca sa ma duc langa stol (cra cra).

a trebuit sa sacrific isteria pentru arta si acum pe teren deja nu puteam sa mai strig nimic, asa ca am tras poze si am avut si o tentativa de film (nu a mers, trebuie sa mai studiez manualul). aparatul s-a comportat minunat, bateria a rezistat eroic iar iso a fost mai mult decat pe felie, pentru ca nu am tras nici o poza cu blitz.