o noua dimensiune: "evitarea". motto: "nu ezita, evita"
nu ai kef de ceva, te simti presat, pare ca nu iese, nu ai cu cine, nu ai cu ce ? EVITA.
in ianuarie am purces la o achizitie numita un mini check mate. faza tare, numele de check mate este unul din cele folosite si de BMW pentru branduirea miniurilor cu consum maxim facute de ei. masina am achizitionat-o fix pentru piese, am ales o masina care sa aiba toate ornamentele originale, un motor identic cu cel pe care il aveam pe miniul pe care il aveam;
masina luata din nemtia ca orice lucru bun, adusa in romania cu o firma de transport (google: zoli car - au pretzuri 1/2 din cel mai bun pret de pe piatza).
ajunge masina in romania pe o platforma langa bucuresti; soferul, un tip super calm pe nume Csaba, ma lasa sa ma sui in masina, sa ma uit la ea, apoi ne plaseaza intr-un garaj unde miniul incepe sa astepte.
Csaba imi povesteste cum a fost el sa ridice miniul si pe strada pe care l-am trimis (fara numar) a vazut el un dealer de miniuri noi si a mers el la aia si le-a zis ca are sa ridice un mini, aia foarte amabili i-au cerut foaia de comanda sa vada si ei despre ce e vorba si cand au vazut numele firmei la care trebuia sa ajunga; nemtzii s-au uitat la ei cu bunavointza si zambind i-au aratat un atelier a carui curte era plina de masini vechi, pe cealalta parte a strazii.
cat de scurte au fost orele de la achizitie pana a venit el in tzara pe atat de lungi au inceput sa devina orele dupa aparitia lui.
ca de obicei, mici impedimente gen o lipsa de chef (self inflicted) a celui care se oferise sa faca lucrarea, lipsa de informatii, un oarecare sictir fatza de birocratie si autoritati. au transformat unirea a doua masini in refacerea celei care era in stare mai buna. ole.
cea care era in stare mai buna = aia neagra :D, cea galbena a fost in mod triunfator abandonata unei alte persoane care nu evita.
micul check mate cand m-am suit in el prima data m-am speriat, pentru ca in toate locurile in care se poate pune ceva bine in acea masina erau pline de ace de siringa, toate sigilate frumos, la marea arta. stiam de pe talon ca masina fusese fix a unei tipe care pana sa gasesc si un biletzel in masina am zis ca a fost mare heroinoasa la viatza ei si imi era asa mila de masinutza high. biletul pe care l-am gasit in torpedo pierdut printre carti tehnice in care erau minutios "documentate" toate modificarile pe care circuitul electric al masinii le-a suferit la montarea casetofonului si a unui temporizator pentru stergatoare, la catzi kilometri a fost schimbat uleiul, placutzele de frana, ce recomandari a mai primit de la mecanicii de la Rover, etc. BILETUL continea o lista de ore si de nume, deci daca nu era dealer era asistenta si facea injectzii la domiciliu.
a doua faza a fost alegerea unui alt tip care sa se ocupe de check mate si printr-o recomandare a unui prieten am ajuns la un tip cu numele St*n I*n, nume care nu poti sa il pronunti decat intreg, ca sa nu dai cu bata in balta. hazliul situatiei nu poate fi intrecut decat de faptul ca varul lui se numeste M@rian V*sile.
cand l-am vazut pe nea Ion (botezat acum de mine pentru blog) prima oara am zis ca nu se poate, un tip foarte rece la vreo 50 ani, mic de statura, cu o palma mare.
am mers la masina sa o vada, ca na .. nu poti sa iei o masina la reparat fara sa o vezi inainte; si pe centura te uiti putin, mai astepti o intersectie, daca nu te trece prea tare nevoia.
tocmai in ziua in care am vizitat miniul nea Ion a ramas fara calculator din diferite motive, principalul fiind ca a facut o fata a carei culoare la par, era in mod natural blond(a). si dupa reinstalare windowsul nu merge ca nou, asa ca aproape ca vroia sa imi amane vizitarea miniului ca sa mearga sa isi repare calculatorul la niste mesteri; era sa turbez cand am auzit asta asa ca i-am zis ca dupa ce vede miniul o sa ma duc eu sa ii fac calculatorul.
nemtzii finutzi, masina avea una din usi plina de rugina, iar atunci cand am luat masina am primit-o si cu acea bucata de tabla frumos impaturita pe bancheta din spate, gata de montat.
tipul o masoara, se uita la ea si zice .. "o iau; adu-o la aterlier. "
in drum spre calculatorul lui nea Ion acesta incepe si imi povesteste despre masini mai rare la care a lucrat el in timp, m-am simtit flatat ca nu sunt singurul nebun care considera miniul o dacie mai performanta.
windows nimic mai simplu.
dupa care peste cateva zile mers cu masina la atelier, nu avea baterie ca am ascultat radio cu motorul oprit, in rest totul ok.
la vreo saptamana dupa ce am lasat masina la aterlier am sunat sa vad ce se mai intampla, mi-a zis ca sa vin sa demontez saptamana viitoare interiorul masinii cu el si dupa aia sa ii faca tabla. zis si facut, peste o saptamana sun foarte mandru ca o sa pot in sfarsit folosi manualul tehnic al masinii pentru a demonta ce e de demonat; mai ales ca nea Ion cand a vazut cele 500 pagini de documentatie in care iti explica cum sa desfaci si refaci tot ce este pe acea masina s-a aratat foarte nepasator.
intr-o miercuri dimineatza dupa ce am lucrat toata noaptea ca sa am ziua aproape libera, cu planul facut, ma intalnesc cu nea Ion, si ne suim in masina lui, pe al carei motor diesel il porneste tacticos apoi fara sa apese vreo pedala sau sa mimeze vreun gest incepe si il asculta in liniste cum se incalzeste. peste vreo 5 minute incepe si imi spune "era mai multa rugina pe masina decat am vazut noi", eu nu prea am ce sa ii raspund; peste inca putin adauga "ah, bateria ... era descarcata, am pus-o la generator si s-a incarcat", dupa inca putin .. "si, masina, e sprintena ..", iarasi liniste intrerupta de un "toate suruburile sunt cu jumate de masura mai mult decat normalul" la un moment dat il intreb mai mult din gresala "atzi demontat-o" la care el "pai cum nu? e gata de vopsit, am termnat toata tinichigeria". si apoi plecam spre atelier.
pe drum imi spune ca ar vrea sa taie garniturile de la parbrize ca sa poata lucra si in zona aceea, dar ca nu a gasit in romania decat un parbriz de fatza si respectiv o garnitura tot pentru fatza. eu cand aud asta il sun pe zorzo in anglia. era ora romaniei vreo 7:30 dar stiam ca zorzo se trezeste dimineatza devreme ca pleaca cu noaptea in cap la servici; imi raspunde, il salut si ma intreaba "ai patit ceva?" si eu ii zic .. "da, vreau sa imi comanzi si mie niste chedere pentru parbriz si geamurile din spate". zorzo ma intreaba "stii cat e ceasul?" zic .. cum sa nu, am client in time-zone-tau, stiu perfect .. e 5:30 si tu mi-ai spus ca te trezesti la 5 in fiecare dimineatza; zorzo vede ca nu are cu cine sa se inteleaga asa ca imi spune ca face comanda si ca imi da email de confirmare mai tarziu.
la masina, fac pozele pe care le-am postat pe blog, ma uit, nea Ion era mandru de lucrarea lui, imi explica ce a facut, cum unele lucruri nu erau prinse in surub ci erau prinse in nituri, etc.
vine si persoana care se ocupa de vopsitorie, ole.
acum tot ce mai imi trebuie e putzina rabdare sa treaca 6 luni de la aderare sau sa cada guvernul.
iar ca sa nu ma plictisesc prea tare, o sa urmeze remontarea la care sper sa nu fiu lasat iarasi pe tuscha.
agregate