carti - 5

Diminea?a la ora 7 ajunseser?m la Triest. ?tiam despre localitate c? este port în nord-estul Italiei, situat? pe ??rmul estic al golfului Triest, la Marea Adriatic?. ?tiam c? printre monumentele ei arhitectonice, se bucurau de faim? biserica San Giusto (secolul IX—XV), biserica Iezui?ilor (secolul XVII) ?i castelul Miramore. Atunci, la ceasul matinal al sosirii noastre, ora?ul era pustiu, dar frumos ?i curat. Ni s-a spus c? activitatea întreprinderilor ?i institu?iilor începe la ora 9 diminea?a. Banca ?i magazinele se deschideau, desigur, tot la ora 9. Noi, neg?sind un hotel popular, am tras la unul de mîna a II-a, unde dormitul de noapte, pentru o camer? de dou? persoane, costa 9 lire. Am l?sat lucrurile ?i am pornit s? hoin?rim prin ora?. Golful Triest era minunat, marea era lini?tit? ?i splendid?, iar cl?dirile urbei, masive. În partea opus? m?rii se ridicau dealuri ?i chiar mun?i. În hoin?reala noastr? pe str?zi, am dat peste un magazin de sport, în vitrina c?ruia am v?zut atîtea obiecte necesare ascensiunilor, încît mi s-a umplut inima de bucurie. Abia a?teptam s? se deschid? banca. Cînd s-a f?cut ora 9, u?a b?ncii s-a deschis într-adev?r, noi am intrat în?untru, ca primii clien?i. Prezentînd la ghi?eu actele de transfer al banilor, ni s-a comunicat c? ace?tia nu au venit înc?. Ne-a cuprins panica. Insistînd s? se mai verifice o dat?, func?ionarul de serviciu s-a dus într-un birou de la etajul cl?dirii ?i, cînd s-a întors, ne-a dat vestea cea bun?: banii sosier? ! Am încasat cele 2 000 de lire italiene ?i am dat fuga la magazinul cu articole de sport Tomasini, cel pe care-l v?zuser?m mai înainte. Patronul ne-a primit ?i ne-a servit foarte îndatoritor, mai ales cînd a aflat c? sîntem români; avea ?i el un frate la Bucure?ti, constructor de monumente funerare prin bulevardul Filantropia. Am cump?rat o frînghie de 40 de metri, 25 de carabiniere, pitoane, ciocan, espadrile cu talpa de man?on, saci de dormit Pirelli, pantaloni de c???r?tur?, bocanci ?i alte obiecte trebuitoare unor „adev?ra?i" c???r?tori. Le-am dus la hotel, am umplut geamantanul, am pl?tit dormitul ?i am mers s? mînc?m ceva. Am petrecut toat? ziua în ora?, c?utînd s? vedem cît mai mult. M-a frapat faptul c?, la stopuri, nu se opreau ma?ini, ci biciclete. Toat? lumea mergea pe biciclet?. Localitatea era plin? de turi?ti str?ini, care veniser? cu bicicletele, foarte mul?i tineri nem?i ?i austrieci. Plimbîndu-ne, ne-a prins ?i o ploaie. Un nor negru s-a ridicat deodat? dinspre mare, apoi, brusc, au început s? curg? din el pic?turi mari, care au sp?lat asfaltul. Acolo nu se g?sea praf ?i nici noroi. Dup? ploaie, cerul s-a înseninat din nou. Seara, obosi?i, ne-am dus la hotel s? ne preg?tim lucrurile pentru a doua zi ?i s? ne odihnim. Diminea?a trebuia s? plec?m spre Valbruna, localitate situat? între mun?i, la o sta?ie dep?rtare de punctul de frontier? cu Austria, Tarvisio-Villach. Pîn? s? ne suim în tren, am aflat ceva interesant: în ziua aceea se f?cea o excursie în diferite localit??i din sudul italiei. Astfel de excursii se organizau din toate ora?ele ??rii, deoarece, ?i pe atunci, în Italia, mi?carea turistic? era foarte dezvoltat?. Excursiile se anun?au în cursul s?pt?mînii prin ziare ?i prin alte mijloace de informare. Biletele se procurau direct din gar?. Participan?ii beneficiau de mari reduceri la transport. Cine mergea în sud avea reducere de 80% din tariful normal de c?l?torie, cine prefera restul ??rii — 50%. În diminea?a aceea, au plecat din Triest dou?sprezece garnituri de tren pline cu turi?ti . Ne-am suit în vagon ?i am plecat la drum. Dup? ora prînzului am ajuns la Udine, unde trebuia s? schimb?m. Am coborît ?i am aflat c? leg?tura spre Valbruna urma s? o avem abia peste cîteva ore. Ca s? nu pierdem timpul, ne-am plimbat prin ora?, împrejurul g?rii. Cînd s-a apropiat ora sosirii trenului, am revenit în sta?ie. Pe peron, am întîlnit doi italieni echipa?i de munte, cu rucsacuri mari în spate. I-am întrebat dac? nu merg cumva la Valbruna.

Auzind c? vorbeam o italian? destul de stricat? ?i s?rac? în expresii, într-o explozie de bucurie, cum numai italienii sînt capabili s? o fac?, au strigat:
— Voi siete romeni ?
— ?i ! Noi siamo romeni, am r?spuns.

Erau doi tineri milanezi. Mergeau la Valbruna pentru a duce acolo coresponden?a ?i alte mesaje din partea sec?iunii Milano a Clubului alpin italian, între altele, „curierii" aveau la ei ?i coresponden?a prin care conduc?torul campamentului era în?tiin?at de venirea noastr?.

Cînd am ajuns la Valbruna, era pe înserat. Localitatea se înf??i?a ca un sat de munte, cu aspect de or??el, cu str?zi pavate, cîteva case cu etaj, cu restaurante ?i un hotel. În afara faptului c? se afla pe linia ferat? interna?ional? ce leag? Italia de Austria ?i numai la o sta?ie dep?rtare de frontier?, fiind situat? în mijlocul Alpilor Iulieni, constituia ?i o sta?iune climatic?, înso?i?i de ghizii no?tri ad-hoc, ne-am îndreptat spre hotel, s? c?ut?m camer? pentru înnoptare. Hotelul era ocupat, îns?, de cei ce veniser? pentru noua serie. Neavînd alt? solu?ie, am pornit pe jos spre campament. Italienii, în ciuda sacilor volumino?i, mergeau destul de repede. Eu, cu geamantanul în mîn?, plin, cu greu reu?iam s? m? ?in de ei. În cele din urm?, pe cînd v?lul nop?ii cuprinsese strîns împrejurimile, am ajuns cu bine la destina?ie. Mai erau cîteva ore pîn? cînd orologiile trebuiau s? marcheze trecerea într-o nou? zi — duminic? 8 august 1937.

Diminea?a la ora 7 ajunseser?m la Triest. ?tiam despre localitate c? este port în nord-estul Italiei, situat? pe ??rmul estic al golfului Triest, la Marea Adriatic?. ?tiam c? printre monumentele ei arhitectonice, se bucurau de faim? biserica San Giusto (secolul IX—XV), biserica Iezui?ilor (secolul XVII) ?i castelul Miramore. Atunci, la ceasul matinal al sosirii noastre, ora?ul era pustiu, dar frumos ?i curat. Ni s-a spus c? activitatea întreprinderilor ?i institu?iilor începe la ora 9 diminea?a. Banca ?i magazinele se deschideau, desigur, tot la ora 9. Noi, neg?sind un hotel popular, am tras la unul de mîna a II-a, unde dormitul de noapte, pentru o camer? de dou? persoane, costa 9 lire. Am l?sat lucrurile ?i am pornit s? hoin?rim prin ora?. Golful Triest era minunat, marea era lini?tit? ?i splendid?, iar cl?dirile urbei, masive. În partea opus? m?rii se ridicau dealuri ?i chiar mun?i. În hoin?reala noastr? pe str?zi, am dat peste un magazin de sport, în vitrina c?ruia am v?zut atîtea obiecte necesare ascensiunilor, încît mi s-a umplut inima de bucurie. Abia a?teptam s? se deschid? banca. Cînd s-a f?cut ora 9, u?a b?ncii s-a deschis într-adev?r, noi am intrat în?untru, ca primii clien?i. Prezentînd la ghi?eu actele de transfer al banilor, ni s-a comunicat c? ace?tia nu au venit înc?. Ne-a cuprins panica. Insistînd s? se mai verifice o dat?, func?ionarul de serviciu s-a dus într-un birou de la etajul cl?dirii ?i, cînd s-a întors, ne-a dat vestea cea bun?: banii sosier? ! Am încasat cele 2 000 de lire italiene ?i am dat fuga la magazinul cu articole de sport Tomasini, cel pe care-l v?zuser?m mai înainte. Patronul ne-a primit ?i ne-a servit foarte îndatoritor, mai ales cînd a aflat c? sîntem români; avea ?i el un frate la Bucure?ti, constructor de monumente funerare prin bulevardul Filantropia. Am cump?rat o frînghie de 40 de metri, 25 de carabiniere, pitoane, ciocan, espadrile cu talpa de man?on, saci de dormit Pirelli, pantaloni de c???r?tur?, bocanci ?i alte obiecte trebuitoare unor „adev?ra?i" c???r?tori. Le-am dus la hotel, am umplut geamantanul, am pl?tit dormitul ?i am mers s? mînc?m ceva. Am petrecut toat? ziua în ora?, c?utînd s? vedem cît mai mult. M-a frapat faptul c?, la stopuri, nu se opreau ma?ini, ci biciclete. Toat? lumea mergea pe biciclet?. Localitatea era plin? de turi?ti str?ini, care veniser? cu bicicletele, foarte mul?i tineri nem?i ?i austrieci. Plimbîndu-ne, ne-a prins ?i o ploaie. Un nor negru s-a ridicat deodat? dinspre mare, apoi, brusc, au început s? curg? din el pic?turi mari, care au sp?lat asfaltul. Acolo nu se g?sea praf ?i nici noroi. Dup? ploaie, cerul s-a înseninat din nou. Seara, obosi?i, ne-am dus la hotel s? ne preg?tim lucrurile pentru a doua zi ?i s? ne odihnim. Diminea?a trebuia s? plec?m spre Valbruna, localitate situat? între mun?i, la o sta?ie dep?rtare de punctul de frontier? cu Austria, Tarvisio-Villach. Pîn? s? ne suim în tren, am aflat ceva interesant: în ziua aceea se f?cea o excursie în diferite localit??i din sudul italiei. Astfel de excursii se organizau din toate ora?ele ??rii, deoarece, ?i pe atunci, în Italia, mi?carea turistic? era foarte dezvoltat?. Excursiile se anun?au în cursul s?pt?mînii prin ziare ?i prin alte mijloace de informare. Biletele se procurau direct din gar?. Participan?ii beneficiau de mari reduceri la transport. Cine mergea în sud avea reducere de 80% din tariful normal de c?l?torie, cine prefera restul ??rii — 50%. În diminea?a aceea, au plecat din Triest dou?sprezece garnituri de tren pline cu turi?ti . Ne-am suit în vagon ?i am plecat la drum. Dup? ora prînzului am ajuns la Udine, unde trebuia s? schimb?m. Am coborît ?i am aflat c? leg?tura spre Valbruna urma s? o avem abia peste cîteva ore. Ca s? nu pierdem timpul, ne-am plimbat prin ora?, împrejurul g?rii. Cînd s-a apropiat ora sosirii trenului, am revenit în sta?ie. Pe peron, am întîlnit doi italieni echipa?i de munte, cu rucsacuri mari în spate. I-am întrebat dac? nu merg cumva la Valbruna.

Auzind c? vorbeam o italian? destul de stricat? ?i s?rac? în expresii, într-o explozie de bucurie, cum numai italienii sînt capabili s? o fac?, au strigat:
— Voi siete romeni ?
— ?i ! Noi siamo romeni, am r?spuns.

Erau doi tineri milanezi. Mergeau la Valbruna pentru a duce acolo coresponden?a ?i alte mesaje din partea sec?iunii Milano a Clubului alpin italian, între altele, „curierii" aveau la ei ?i coresponden?a prin care conduc?torul campamentului era în?tiin?at de venirea noastr?.

Cînd am ajuns la Valbruna, era pe înserat. Localitatea se înf??i?a ca un sat de munte, cu aspect de or??el, cu str?zi pavate, cîteva case cu etaj, cu restaurante ?i un hotel. În afara faptului c? se afla pe linia ferat? interna?ional? ce leag? Italia de Austria ?i numai la o sta?ie dep?rtare de frontier?, fiind situat? în mijlocul Alpilor Iulieni, constituia ?i o sta?iune climatic?, înso?i?i de ghizii no?tri ad-hoc, ne-am îndreptat spre hotel, s? c?ut?m camer? pentru înnoptare. Hotelul era ocupat, îns?, de cei ce veniser? pentru noua serie. Neavînd alt? solu?ie, am pornit pe jos spre campament. Italienii, în ciuda sacilor volumino?i, mergeau destul de repede. Eu, cu geamantanul în mîn?, plin, cu greu reu?iam s? m? ?in de ei. În cele din urm?, pe cînd v?lul nop?ii cuprinsese strîns împrejurimile, am ajuns cu bine la destina?ie. Mai erau cîteva ore pîn? cînd orologiile trebuiau s? marcheze trecerea într-o nou? zi — duminic? 8 august 1937.

Dup? prima ascensiune a Crestei Co?tila—G?lbenele voiam s? repet urcarea pe acest traseu, s? gust, cu adev?rat, pl?cerea c???r?turii pe aceast? frumoas? creast?. Am hot?rît acest lucru, împreun? cu Dan Popescu, pentru ziua de l mai 1937. Era cu adev?rat o zi frumoas? de mai. Am plecat împreun? de diminea??, am urcat Munticelul ?i am ajuns la ?ancul Ascu?it. Dup? un scurt popas, am mers la Pintenul de la baza crestei. Prima lungime de coard?, pe creast?, s-a desf??urat în mod normal. Am trecut prin jnepeni? ?i am ajuns acolo unde panta se accentueaz?. Ascensiunea a început pe o firav? fisur? cu un anin pe ea, am trecut la dreapta ?i, în sus, pîn? la o platform?, unde am f?cut regruparea. Am continuat peste cîteva praguri pe fisura cu dou? pitoane ?i „cheia" de mîn?, despre care am mai vorbit. Dup? ce am asigurat coarda ?i în al doilea piton, f?r? a folosi „cheia", mergeam în afara fisurii. Cu mîna stîng?, m-am ?inut de o piatr? ie?it? în relief. Piciorul drept îl aveam pe o gr?mad? de pietre suprapuse, care p?reau c? stau s? cad?, dar care nu au c?zut nici pîn? azi. Cu mîna dreapt?, f?ceam doar aderen?? pentru echilibru. Am încercat s? pun piciorul stîng pe piatra pe care a fost mîna stîng?, ca apoi, s?ltîndu-m? pe el, s? prind pitonul de deasupra ?i smocul de iarb?. Cînd m-am s?ltat pe piciorul stîng, piatra s-a rupt, iar eu am venit peste cap, fiindc? nu aveam prize de mîn?, decît pentru aderen??. Am v?zut cerul, apoi v?ile Co?tila ?i G?lbenele cu pu?in? z?pad? pe ele. În c?dere, dep?rtat de stînc?, la un moment am sim?it o smucitur?, s-a produs o r?sturnare ?i iar am v?zut v?ile ?i cerul. C?deam cu capul în jos. Undeva, am v?zut o creang? de jneap?n, pe care am sperat, ultima speran?? ! s? o prind cu mîna dreapt? de care atîrna ciocanul. Un nou ?oc ?i... deodat? m-am oprit pe o platform? destul de mic?, c? abia-mi înc?peau picioarele, în pozi?ia „?ezînd pe vine". Am stat a?a, un timp, f?r? s? respir.

Dan, speriat, a?tepta din clip? în clip? s?-l smulg de pe platform?. Contrariat c? acest lucru nu s-a petrecut, m-a întrebat:
— Ce-ai f?cut, m?, te-ai oprit ?

Atunci am îndr?znit s? m? mi?c pu?in, convins c? nu l-am smuls, ?i s?-i strig:
— Da, m-am oprit. Scurteaz? frînghia !

Am v?zut cum coarda a început s? se mi?te ?i s? plece în sus. Cînd s-a scurtat suficient, am pornit ?i eu pîn? pe creast?. Odat? ajuns, m-am a?ezat jos ?i au început emo?iile. Tremuram. M? ardea pe gît, spatele m? ustura ?i-mi era sete. Au început momentele de depresiune, regretele. M? întrebam: ce caut acolo ? de ce nu m? astîmp?r ? de ce nu m? însor ?i eu ca to?i tinerii, s? am familie, nevast?, copii ? M? gîndeam la atîtea situa?ii avute, cînd puteam face acest pas, ?i nu l-am f?cut, preferînd s? fiu liber, s? merg pe munte...

Am stat pe creast?, deasupra jnepeni?ului, mai mult? vreme, timpul fiind frumos, fiind cald ?i soare. Am început s? recapitulez cele întîmplate... Dan m? fila în timp ce eu urcam, îmi aminteam c? am asigurat coarda în cele dou? pitoane existente, dar b?tute în locuri necorespunz?toare. Am vrut s? urc pentru a ajunge la al treilea piton, dar priza s-a rupt ?i, cum cu mîinile nu-mi ?ineam decît echilibrul, am sim?it cum m-am desprins de stînc?. Am strigat:
— Dane, ?ine...

Dan, care m? urm?rea în timpul ascensiunii, v?zîndu-m? c? scap ?i m? pr?bu?esc, a dat drumul frînghiei din mîn? ?i s-a lipit de stînc?. A?tepta momentul fatal, cînd s?-l antrenez în c?dere.

Cum s-a întîmplat de am sc?pat ?i nu m-am zdrobit de stînci ? Simplu. În c?derea mea, coarda a început s? se deruleze. Nefiind controlat?, a f?cut o bucl?, care a opus rezisten?? în carabinier?. Datorit? mi?c?rii accelerate cu care c?deam, trebuiau s? cedeze coarda sau pitonul. A cedat pitonul, ie?ind, fiind b?tut într-o fisur? cu nisip ?i p?mînt. Rezisten?a opus? de piton m-a r?sucit ?i iar am v?zut cerul ?i p?mîntul. În momentul cînd c?deam cu capul în jos ?i voiam s? m? prind de creanga de jnep?n, o alt? bucl? a corzi a opus rezisten?? în a doua carabinier?, a amortizat c?derea, m-a întors cu picioarele în jos ?i a?a am aterizat u?or pe acea mic? platform? în pozi?ia „pe vine". Centrul de greutate fiind jos, nu m-am mai rostogolit. Am c?zut circa treizeci de metri, acesta a fost motivul c? nu l-am tras pe Dan dup? mine.
Fiind cald ?i vremea frumoas?, urcam în c?ma??. Acum spatele c?m??ii era fî?ii, fî?ii. R?ni nu aveam, doar zgîrieturi pe spate. Dup? ce am stat un timp de m-am lini?tit, am început s? cobor. Mergeam primul. Dan m? asigura. Am ajuns în Bu?teni, la Dan acas?, înainte de amiaz?. M-am culcat într-un pat, cu fa?a în jos, deoarece spatele m? durea. Sim?eam totu?i ni?te dureri, la care se ad?uga acea ardere din gît. Seara ne-am întors la Bucure?ti. A doua zi m-am dus la medic, la doctorul Vasile Steopoe. Diagnosticul: dou? coaste fisurate ?i mai multe alveole pulmonare sparte. Pe corp, la mijloc, aveam dou? dungi ro?ii, f?cute de coard?, atunci cînd pitoanele au fost solicitate. La gît, în stînga ?i în dreapta, obi?nuitele goluri se umpluser? cu aer ?i gîlgîiau. Prin alveolele sparte, ie?ise aer în corp. Devenisem, deodat? un caz interesant, aparte, pentru medici. Mai mul?i medici, care au aflat p??ania mea, au vrut s? m? vad?. Eram omul care a v?zut moartea. În tot timpul c?derii, m-am gîndit s? fac ceva s? m? salvez. S? m? ag?? de acea crengu?? de jneap?n. Nu a fost o abandonare. Luciditatea s-a p?strat tot timpul. Dup? cum se vede, nu mi-a fost dat s? mor acolo. Timpul a trecut. Vreo dou? s?pt?mîni n-am mai urcat pe munte. Au trecut ?i durerile, s-au dus ?i remu?c?rile. Ce bun? este uitarea. Am reînceput s? urc, ca ?i cum nimic nu s-a întîmplat. Activitatea mergea bine. Gimnastic?, biciclet?, canotaj ?i... zbor, iar duminica, pe munte.

La înapoierea din Italia am povestit colegilor ?i conduc?torilor Clubului alpin român cum sînt organiza?i alpini?tii italieni, cum func?ioneaz? cabanele lor. Le-am vorbit, de asemenea, despre refugii ?i despre importan?a lor în zonele de c???r?tur?. Cum noi, cei de la C.A.R., r?m?sesem în urm? fa?? de asocia?iile A.D.M.I.R. ?i Brav în ce prive?te construc?iile, s-a hot?rît realizarea unui refugiu. S-a stabilit ca locul lui s? fie intrarea în Valea Co?tilei, la ?ancul Ascu?it. A fost format? o comisie cu sarcina de a se ocupa de aceast? problem?. Meritul deosebit l-a avut inginerul Gheorghe Frim. Prin rela?iile sale, acesta a procurat materialul necesar.
Despre începutul propriu-zis al acestei ini?iative de mare perspectiv? pentru mi?carea alpin? din România, las s? vorbeasc? urm?toarea pagin? din Buletinul C.A.R. anul VI, nr. 1/1938:
„Începînd de duminic? 12 iunie clubul a pus în lucru refugiul din Valea Co?tilei, sub ?ancul Ascu?it. Transportul materialelor ?i construc?ia se fac numai prin munca membrilor clubului. Aceasta a continuat în zilele de 13, 19, 26 iunie ?i 2 iulie.
Membrii sec?iunii Bucure?ti, precum ?i cei ai sec?iunii Bu?teni, în frunte cu domnul pre?edinte Eremia Cre?u, au transportat peste l 500 kg ?ine de fier, tabl? ondulat? de o greutate egal? ?i cheresteaua necesar? pere?ilor interiori. De asemenea, s-au executat s?p?turile de nivelarea terenului. extrem de accidentat în acest ?inut, ?i funda?iile. În continuare, urmeaz? sa se execute montarea scheletului de fier ?i a pere?ilor metalici cu dubl? c?ptu?eal? de lemn, tot de c?tre membrii clubului. Comisiunea tehnic? a lucr?rii este compus? din d-nii: inginer Gheorghe Frim, Ion ?incan, Ion Marinescu ?i Constantin Toboc".
A? vrea s? men?ionez, s? subliniez chiar, contribu?ia de specialitate în construc?ia refugiului a muncitorilor de la C.F.R., membrii ai C.A.R. Cu munca de teren a fost îns?rcinat Titi Toboc. El, luîndu-?i treaba în serios, s-a instalat la Bu?teni, organizînd transportul materialelor c?tre ?ancul Ascu?it — la „?antierul" refugiului. Socoteala era simpl?: cînd cineva urca c?tre locul cu pricina, Titi, f?r? mult? vorb?, îi punea dou? scînduri în spate, sau punea cîte doi in?i la o tabl? ondulat?, c? aceasta atîrna ceva mai mult. Sporul la transport cre?tea în special sîmb?ta ?i duminica. Pentru materialele care nu au putut fi transportate a?a cum am ar?tat mai sus, Titi a aranjat cu nea Marin, un locuitor al Bu?teniului; care a dus, cu o c?ru??, materialele grele pîn? în poieni?a de la „Sfatul uria?ilor", de unde tot bra?elor ?i spin?rilor le-a revenit sarcina de a definitiva treaba. Ajun?i sus, la „?antier", dup? ce depuneau sarcina transportat?, prietenii no?tri, se „odihneau" activ, punînd mîna pe baros ?i sp?rgînd din stînc?, pentru amenajarea unei por?iuni plane, pentru construc?ia refugiului. De asemeni, tot cu barosul ?i ??ncu?a, au fost s?pate în stînc? g?urile unde au fost împlânta?i în beton, stîlpii metalici, scheletul metalic al refugiului. Fotografiile f?cute cu aceast? ocazie sînt elocvente.
Început? la 12 iunie, construc?ia refugiului a fost terminat? la jum?tatea lunii august a aceluia?i an, putînd astfel g?zdui prima ?coal? de tehnic? modern? de alpinism din România.