za - 7

se face ca aici m-am imprietenit cu doua lezbiene, sunt simpatice, fiecare cu rolul si tabieturile ei.
intr-un weekend ma invita pe mine si pe o colega (mai degraba de dragul colegei) sa facem niste poze.
intram intr-o rezervatie naturala si acolo mergem noi ce mergem pana ajungem la un "adapost" care era plin de barbati, bine, batrani ce e drept si lezbienele au refuzat sa intre zicand ca e prea marea aglomeratia, dar s-a vazut pe fatza lor greatza provocata de atatia babalaci. ("old men")
ele au plecat la alt adapost iar eu am ramas acolo ca aia aveau echipament misto si vroiam sa vad ce scot.

faza cu babalacii aia este ca stiau pasarile, acei pensionari stiau cum o sa zboare pasarile, unde o sa se aseze, cand o sa plece, incotro o sa o apuce. pentru ei pasarile erau ca piesele pe tabla de sah.
nu mai existau secrete, miscarile erau clare; surprinderea venea poate din doar ordinea miscarilor, care pasare o sa zboare prima.


la un moment dat unul dintre tipi spune, uite gasca aia o sa vina de dupa copacul ala si o sa zboare in stanga apoi o sa se treaca pe deasupra noastra.
jur ca am tras numai acest cadru, in miscare, urmand cu lentila pasarea si cu urechia ce spune el. fix indicatiile lui, dupa descrierea facuta de el. a fost genial.
imaginea a iesit foarte tare.


si asa cu fetele, partenerele... m-au abandonat la babalaci.

in rutina noastra zilnica, dupa ce l-am lasat pe Petrica acasa, am continuat drumul spre hotel cu Otila si Cristina.
Cristina la un moment dat a inceptu sa zica ceva in engleza, la care Otilia ii zice: stii, suntem doar romani in masina.

e primul weekend in Cape Town, cu totul si cu totul alt os de ros decat Joburg sau Pretoria; aici e Europa.

sambata merg cu o colega pe Rooben Island si dumica era planificat sa mergem la pinguini. istoria inaintea placerii.

Simmons Town unde sunt pinguinii este un oras la vreo jumatate de ora de Cape Town si este un port militar
noi intrebasem si pe Rooben Island de pinguini si ne spusesera ca pe insula sunt pinguini dar doar in anumite perioade ale anului si asta nu era una din ele.

ajungem in Simmons Town si parcam pe primul loc liber, urmand ca apoi sa intrebam unde sunt pinguinii. pana sa intrebam unde sunt pinguinii colega vede pe suprafatza oceanului zeci si sute de pinguini toti pregatiti sa o salute; eu continui parcarea iar ea foarte fericita si cu un entuziasm scolaresc se grabeste sa coboare. ajungem la luciul apei doar sa vedem ca ce pluteste este o iarba de mare, de fapt niste tulpini groase si goale pe dinauntru la care astia zic "sea weed"; aceleasi tulpini pe care ea cu o zi inainte le vedea ca ramasitele unor ambarcatiuni, pe valurile ce o speriau in periplul nostru spre Rooben Island. dar asa e colega asta a mea, nu stiu ce karma curatz cu ea dar e foarte simpatica, ii spui ceva si ea iti vede imediat... rechin, balena, delfin, te rezolva, iti arata undeva pe ocean cel putin unul.

inapoi la pinguini, cu lacrimi in ochi, ne gandim ca asta e. intrebam chiar o mama cu copil daca stie ea unde sunt pinguinii si tipa spune ca nu sunt. moment in care ne apuca disperarea pe amandoi, dam vina unul pe altul ca nu sunt pinguini, etc.

mai mergem putzin si ajungem la un panou care indica unde e plaja cu pinguini, plaja e ingradita si se plateste o taxa de vizitare. sunt doua plaje unde sunt pinguini, una din ele este chiar deschisa vara pentru a te scalda in apa, cu pinguinii.

este o experienta interesanta mersul la pinguini pentru rasarit, chiar daca este ceva efort merita.
de fapt noi am ajuns sa mergem de atatea ori la pinguini ca la un moment dat colegii au inceput sa ne zica intai ca "noi o sa ajungem sa dam nume pinguinilor" iar peste o vreme ne-au zis "acum pinguinii va stiu pe voi dupa nume".