eram la hotel, in camera, suna telefonul si zic sa fac o gluma.
fara sa astept vreun cuvand din celalta parte a liniei zic: "buna seara, atzi sunat la receptie, cu ce pot sa va ajut".
ma asteptam ca Cyntia care era la receptie sa rada si sa zica ca sunt prea glumetz pentru durerea ei de cap.
dar nu e asa, o tipa incepe sa imi spuna ca nu gaseste in meniu suficiente lucruri care sa fie pentru vegetarieni.
primul impuls a fost sa zic, pup pe nas, inchid si suni tu la alt numar sa te plangi lu ma-ta, dar nu puteam face asta.
asa ca ii zic, deci, nu vreti cu carne. ea zice, da, as iubi un sandwitch fara carne si nu prea aveti in meniu.
ii zic ca o sa merg sa vorbesc cu bucatarul, sa imi spuna doar la ce camera e si o sun inapoi in cateva minute.
aflu camera si o iau pe scari spre receptie unde il intalnesc dealtfel si pe bucatar si le povestesc faza.
Cyntia o suna pe tipa, afla daca castravetzii pot inlocui carnea si daca vrea si rosii sau branza ca extra si totul se rezolva.
jos fiind ma asez linistit la bar si cer un pahar de vin rosu (comparativ cu cehia, am evoluat de la pivo la merlot)
faza e ca apare o tipa, cu ochelari, imbracata ca o calugaritza, extrem de neajutorata si de linistita in acelasi timp.
e nemtzoaica si incearca sa se intzeleaga cu o tipa care vorbeste cu klicks despre cum se spune ora doi (doua)
ma uit la ele si la un moment dat ma ofer sa le ajut. ii spun ca stiu germana si ca pot face pe translatorul.
tipa rasufla usurata, apreciaza ca inteleg ce imi spune si ca desi ii raspund cu un acent de dracula dar totusi o rezolv.
pleaca foarte linistita si eu cer un feedback despre germana mea, iar ea spune ca e perfecta. nu o cred, dar e dragutza.
am ajuns sa apreciez "faptul ca te-ai gandit" la oameni, deci oamenii sunt niste animale la final, sau in fine, se transforma in ceva nasol.
faza e ca am invatzat sa trec peste asta, pe vremuri faptul ca oamenii sunt naspa ma omora. muream efectiv cand vedeam asta.
dar acum am inceput sa ignor acest fapt, sa nu il urmaresc, sa il ignor cand apare singur sau cand eu ajut sa se coaguleze mai repede.
am inceput in schimb sa apreciez "gandurile" ca cineva s-a gandit la faza X. ca poate uite, aici a gresit.
mama, cand cineva imi spune "ma gandesc ca poate nu e bine" sau ca "ma gandesc ca poate am gresit" ma ud tot mai tare ca o scoica in ocean.
si da, cred ca asta e important, sa faci omul sa se gandeasca si sa il lasi sa ajunga la concluzia lui in timpul lui fara sa ii zici nimic.
sa fie procesul lui cognitiv. cum imi place mie sa repet "in your own time"
agregate