la revedere zapada, tu alba si rece, imi e dor sa iti strang sanii in maini ca si ci, as face din ei bulgari.
acum ce sa zic, escala in Dubai, aeroportul e o mare de asfalt, ca dimensiune cred ca e cat cel din Frankfurt, dar in Frankfurt mai e si iarba, aici e asfalt din gard in gard.
elodia was here scrie pe un banner. cioaca was not scrie dedesupt.
controlul de securitate e facut de tipi, ei stau in dreptul portilor, iar la monitor sunt numai tipe, totul e foarte fara probleme, adica mai lejer decat daca trebuia sa iei o aspirina.
din avion la aterizare am vazut dunele si aratau foarte misto, autostrazile sunt enorm de largi si intersectiile sunt si ele la randul lor foarte mari, se vedeau din avion de ziceai ca inconjoara un sat de mic dimensiuni, nu o insula cu verdeatza.
aeroportul din dubai ca si cladire e o hala enorm de lung cu multe porti pe ambele parti. ca totul sa fie interesant e pe o structura de trei etaje.
emiratele arabe unite este tzara in care se afla orasul dubai..
socul cultural e mare, si eu nu sunt in cea mai buna forma, asa ca il inghit usor
am vazut azi o tipa din aia cu naframa pe fatza, faza geniala e ca tipa avea o linguritza in mana si ca sa manance si-a ridicat usor naframa printr-o parte si nu m-am mai uitat pentru ca era clar ca o sa reusesca, la fel de clar cum era ca daca ma mai uit mult o sa imi iau o piatra, mult mai misto decat sa imi iau un pumn. imi place faza cu pietrele, e o metoda impersonala de a te bate, tu ca tip care arunca nu patesti nimic, mai mult decat sa te umpli de praf pe mana, dar oricum de praf puteai sa te umpli si daca puneai mana pe portiera, deci e soft.
vapoarele se vedeau din avion precum barci de jucarie in cada, atat de multe erau si atat de apropriate.
escala se termina repede si ma sui in zborul spre arabia saudita, in avionul foarte curat si frumos sunt in mare majoritate femei insotite de copii. este a treia zi dintr-un weekend prelungit de o sarbatoare. maine mergem toti la program.
avionul isi inchide usile fara sa faca un mare anunt din asta, apoi pe ecran apare un text sfant si se face liniste (informatia ca e text sfant e spusa in engleza, ca sa nu se trezeasca vreun infidel sa intrebe "what is going on?"), dupa care instructiunile cum ca nu ai voie cu telefon si electronice pornite. este deja seara si in avion se sting luminile in vederea decloarii, sclipsec ca licuricii tot felul de touchscreenuri pe care diferite jocuri posesorii sa atinga ecranul de parca l-ar scarpina sa scape de purici. avionul decoleaza usor, la masa tacamurile sunt de metal, mancarea este buna si indestulatoare, aterizarea lina.
stau apoi la o coada infernala alaturi de 300 oameni in fatza unui ghiseu inchis. e punerea la respect a idiotului. de obicei coada asta dureaza doua ore, am stat trei. un coleg de suferintza, un neamtz de la siemens plange ca el nu mai poate, de ce in Dubai merge asa de repede, ca el a facut mai putzin cu avionul decat coada asta de cacat. ma dau si eu mare si ii zic, pai aia se grabesc sa te scoata din aeroport ca sa megi la cumparaturi, poate aici nu e la ora asta niciun magazin deschis. a ras, am ras si eu, si un militar a venit si ne-a cercetat pasapoartele apoi ne-a pus sa stam la alta coada si a facut el formalitatile adica a pus o stampila peste un timbru deja prezent in pasaport si mai departe a avut grija sa scrie si ceva de la dreapta la stanga. astfel la coada au ramas numai bronzati.
agregate