Azi am condus vreo 600 km, de la 6 dimineatza pana la ora 12:50 am parcurs aceasta minunata distantza. Consumul a fost de 5.4. Nici un radar luat. Pe autostrada 150, de torcea masina cand am ajuns cu ea la primul stop.
In fine, la capatul autostrazii, inca patru semafoare si o iau pe Clara. Ura.
Clara e foarte vorbareatza cand ma vede, incepe imi povesteste, imi cere telefonul pentru a se juca.
E ora pranzului si nu a dormit ieri, nu doarme nici azi, pentru ca pana la mine ajungem destul de incet si asa ca ora de somn dispare.
Incepem sa desfacem jucarii, avem o papusa, un puzzel magnetic, unul normal din lemn si piesele cu care putem face un castel. Papusa e atractia, dar spre mirarea mea Clara se descuca cu puzzelul intr-un mare fel.
Apoi ne ducem cu sania afara, era deja ora 16:30 dar lacul IOR e primitor.
Ca idee ne-am dat pe aceeasi panta ca si Rontzi lui sora lui Mircea
Dupa care ne dam si in balansoar, minunatzia e ca imi zice sa ma dau cu ea, eram deobicei doar strajerul si eventual insotzitorul dar niciodata cel care sa se dea cu ea in balasnoar, de data asta a insistat.
Apoi mi-a zis sa intru in casa ei (o kestie in parc) si ne-am jucat si acolo, am tras si sania inauntru.
Am mai facut niste ture, am tras-o pe Clara putzin, am ajuns si la lac, si apoi cand incepuse sa se intunece am plecat spre casa. Chestia face ca atunci sa ne intalnim cu doi tipi, unul cu bicla, altul fara. Si ca un facut, tipul fara bicla ma intreaba daca sunt mielu
Si .. da, sunt ... apoi infiripam o discutie. Clara se lipeste de mine ca de obicei cand e putzin rusinata sau timida si gata, plecam.
E genial totusi ca tipul acela, m-a recunoscut, a zis ca de cand vrea sa ma cunoasca si apoi stia de mertz si mini
Maine gatesc pentru Clara. Vedem ce iese