pisici de mare
polonezul nu era nici mai ofuscat nici mai vesel decat de obicei, era acelasi, plonezu. un tip dispus oricand sa bea, capabil sa raspunda al orice intrebare cu more or less si dornic de a nu sta singur.
dupa doua zile de stat in casa, Clara se simte mai bine si o sa iesim afara, e miercuri si mergem in Helsinki la sealife.
lidia isi da seama dupa semnal dreapta ca trec sa il iau si pe polonez si bineinteles ca simte nevoia sa spuna .. sper ca nu il iei.
ca sa evit o cearta trec de locul in care trebuia sa fac dreapta si sa intru in parcarea hotelului, fac stanga pe prima strada ca sa redresez cursul spre helsinki.
numai ca ma gandesc .. cine a vorbit cu mine vreo 2 ani ? polonezu, o sa imi para rau peste 1 luna daca nu mergem impreuna la o ultima tura ? da.
asa ca ii comunic lidiei ca noi nemaifiind o familie la alegerea ei, o sa ma pis pe ea si o sa il luam pe polonez.
zis si facut, cu o mica intarziere plecam spre helsinki. noroc ca e lumina tot timpul
mai mai mai
polonezul e ok, clara e ok, mergem la sealife.fi, nu poti sa iti imaginezi cat de misto sunt toti acei pesti, toata punerea in "scena", tot asezamantul. genial.
clara e foarte bucuroasa si la sfarsitul turului la acest loc in care pe dusumea sunt proiectati niste pestisori intr-o balta se mai mai mai la ei
chiar in filmuletzul asta la sfarsit clara face acelasi lucru ce si multi alti copii au facut, intr-un loc in care a deformat in timp stalp pe care pestii proiectati urca 5 cm. si zbang una in acel colt.
meduze
si ne-am intors. un 160 curat dus cu tempomat. i-am zis pe drum polonezului, poti sa imi dai iar add pe facebook, prima oara nu ti-am dat accept pentru ca inca aveam o legatura directa.
acum era ok, puteam sa fim prieteni online. a fost foarte amuzat de idee, mi-a dat a doua zi add si eu accept.