finlanda - 28

ajungem la "hotelul initial" si ne comunica receptia ca trebuie sa mergem la alt hotel pentru ca nu se poate sa ne cazeze inca (la doua zile dupa incendiu) pentru ca miroase inca a fum, mai trebuie facuta curatenie.

la noul hotel la care suntem trimisi ajung destul de ofticat pentru ca nu pot sa centrez si sa dau si cu capul,
imi e greu in trafic sa ma uit dupa strazi, stresant sa conduci intr-o tara straina; cel mai simplu e sa conduci acolo unde stii ce trebuie sa faci, astfel te si incadrezi unde trebuie, iti adaptezi si viteza si nici nu faci coada in spatele tau
colegul meu nu prea le are cu harta si asa ca .. trebuie sa imi iau un gps de oras; ca sa pot sa ma plimb in voie, fara stress.

hotelul al treilea este pe un deal, langa o padure, m-am indragostit de el, camerele sunt mari, are piscina si sauna, bineinteles ca atunci cand intrebi de sauna la un hotel cand altul tocmai a ars din cauza saunei lumea zambeste
adorm dupa o baie in piscina, o sauna si doua doze de bere (exorbitant pretul de 3.5 euro per doza) loc de moderatie si cumpatare, tzigrile (un pachet) fiind 5 euro.

dimineatza vedem o fatza noua a experientei finlandeze intruchipata de doua tipe prea tinere si prea bune ca sa stea inchise in spatele tejghelei de la receptie;
salivam fericiti desupra micului dejun a carui forma de bufet suedez contine printre altele: peste, ou, salate, bacon, mai multe feluri de branza si mai multe feluri de lapte (low lactose, no fat)
masa de dimineatza ajunge sa fie cunoscuta sub denumirea de "masa de 30 minute", moment de prelunga desfatare culinara, menita sa tzina matzele pline pentru cel putin 1 business day.

facem "gresala" sa plecam in Turku, nu e o gresala mare, plecam direct dupa munca, ne suim pe autostrada si talpa intra cincea.
traficul de pe autostrada este o dovada a civilizatiei baietzilor si fetelor cu ochi cu adevarat albastrii, si parul cu adevarat blond;
se merge pe banda intai cu 120, iar cine vrea sa depaseasca are banda doua la dispozitie tot timpul, banda aceea fiind aproape goala;

in Turku mergem in Centru si intram intr-o parcare a unui Mall, altundeva era interzis sa parchezi;
dupa o plimbare prin centru si prin cateva fast food-uri plecam inapoi acasa;

(fac poze cu eos5d, ce am pus pe blog - desi nu am pus poze din turku, sunt facute cu telefonu :-p)


la intoarcerea in Salo pe strada cu hotelul era un tip fix la intrarea ei care avea in mana un semn gen interzis,
asa ca am parcat si eu unde am putut, pe fundal, in intuneric erau niste masini parcate; aveam sa aflam ca sunt masini ale pompierilor.

luase foc sauna din hotel, noi aveam lucrurile la etajul 3, luase foc 4, nu se stia daca apa folosita pentru a stinge focul sau chiar focul nu ne-a "ars" la valize.

stam si primim bautura pe gratis la primul bar de langa hotel;
acolo apar pe rand toti cei care trebuiau sa se cazeze la hotel, se fac anunturi din 30 in 30 minute ca totul e sub control, si vom avea acces la camere pana in ora 22.
un belgian se aseaza langa noi la o masa si foarte expansiv face tot felul de glume, una din gulme o face cand intra in bar formatia locala de pompieri toti prafuiti si rupti de oboseala, iar el zice "ah, now it's your turn" si ridica halba in sus si cinsteste pompierii zambesc si se pun pe treaba.

dormim la alt hotel, unul din acelea .. fara cheie, unde totul se face cu cod, ai cod ai pat, nu ai cod .. nu treci nici de usa de la intrare.

parcare - un nou fel de a curata parcarea de frunze si masina de faruri (1)


parcare - un nou fel de a curata parcarea de frunze si masina de faruri (2)


buik


saab


opel - dupa felul in care e parcata va prindeti cine o conduce.


another american car...


fair is fair.


bicicleta


sistemul antifurt intr-o tara civilizata.


manaca daca poti...

in camera de hotel imediat ce am ajuns am adormit, colegul meu pe de cealata parte s-a speriat de nu a mai stiut de el, vezi... daca te speli pe dinti poti sa mori de inima !
s-a speriat pentru ca la putin timp dupa ce am intrat in camera; televizorul s-a pornit automat si a inceput prin a spune numele lui, o salutare si apoi a inceput sa ruleze o prezentarea a camerei, a facilitatilor;


lucru in fabrica din salo a fost o experienta, de la cum am fost primiti pana la cum am fost pusi la munca, totul ca intr-un spital de la senzatia de grija pe care trebuie sa o ai in incaperi pana la curatenie si rigoare.


orele se scurg repede, programul este destul de scurt, o pauza de masa incepe undeva la ora 12 si putin si consta intr-o gustare, masa principala vine pe la 17 cand esti deja acasa si mananci cu familia.
nu pot spune ca lumea se rupe de lucru, dar lucrurile merg asa ca ...

un avion micutz se aseaza in dreptul aeroportului otopeni, scrie pe el cu albastru finair, nu e din acela cu motor cu elice ci unul cu turbina a carei marime te duce cu gandul la producatori de marca.

zborul este foarte placut si foarte lin pentru un avion de mici dimensiuni, mancarea buna, sucuri la discretie; apuc sa dorm o ora; avionul aterizeaza fara prea mult vant din lateral in helsinki.

in aeroport ridic impreuna cu un coleg bagajul apoi cheile de la o masina cu care ne vom deplasa, prima destinatie este Salo.
sincer nu credeam ca o sa imi dea mie cu carnet de fix o luna o masina astia, dar uite ca pentru bani capitalistii fac orice;
imi spune chiar si ca am o asigurare care acopera avarii de 1500 euro, imi fac repede calculul: la un opel corsa daca manopera nu e mai scumpa ca in romania aveam dreptul sa zgarii bara din fatza si sa sparg un stop pe spate.

ne suim in masina, e o masinutza mica, nu intra decat rucsacul meu in spate, costa 350 euro pentru 6 zile si are rezervorul plin;

plecam usor din parcare, iesim din aeroport mergem putin si trebuie sa apucam pe E18, lucru care nu se dovedeste greu.
studiasem drumul cu ajutorul google maps inainte de a pleca din tzara si imi luasem ca reper o parcare de tiruri pe partea dreapta, asteptand la un stop o zaresc si dau semnal dreapta, din spatele meu se aproprie o masina, era inca rosu, iar eu eram inca fascinat de butonasul cu care bagi masina in marsarier, semana cu un buton de la joystick si eu deja impuscam avioanele ce treceau deasupra capului,
cand s-a facut verde bineinteles ca masina a intrat in marsarier, nu de alta dar atfel nu aveam ce sa povestesc si nici un motiv sa ma trezesc din somnul ce ma cuprinsese (era 23 ora locala si 1:30 ora indina);
cu masina in marsarier apas incet acceleratia si ridic ambreiajul, imi dau seama ca masina merge inapoi, deja nu mai era amuzant, opresc o bag in viteza care trebuie, masina din spate avea o distanta suficienta sa nu imi dea flash sau clacson; iar eu dispar repede pana sa cheme politia.

restul drumului continua fara alte evenimente, ce a mai pompat adrenalina a fost o depasirea unei coloane de tiruri; drumul atat pe autostrada cat si pe drumuri locale a fost ok, un asfalt perfect, autostrazi luminate, semnalizari din timp, etc.
strazile erau goale - pe sensul meu am mai vazut vreo 20 masini, am condus fix cu cat scria pe segmentele respective ca este viteza maxima, 60 localitati, 80 drumuri europene, 120 autostrada; am gasit mai "greu" sa tin viteza constanta decat masina pe banda.

ajunsi in Salo eram pierduti, eu am fost prea obosit si prea prins in weekend sa imi iau notite cu ce voi face odata ajuns in oras, colegul meu facuse o captura dupa o harta in al carei mijloc nu stiam sa ajung pentru ca erau prezente doar 3 strazi pe ea, numele strazilor transforma totul intr-un labirint.
pana la urma opresc o masina de politie si ii rog sa ne ajute, stiau engleza si mi-au spus cum sa ajung la hotel inainte sa apuc sa le spun numele lui.

Salo este un orasel foarte mic, hotelul in care stau este gol aproape tot timpul, am avut noroc cu cazarea pentru ca persoana care s-a ocupat de ea a trimis cerea cu data de 23.10 nu 23.09, deci practic am "aterizat" fara o rezervare la hotel;
camera este destul de mica, dar are internet gratis deci nu e mare suparare