baticu - 4

?coala italian? de alpinism, al?turi de cea austro-german?, erau la vremea aceea recunoscute ca cele mai bune din lume. Mul?i doreau — fie b?ie?i, fie fete — s? înve?e la una din aceste dou? ?coli. Aici, la Valbruna, atunci, în afar? de noi românii, veniser? numai italieni. Ne-au fost repartiza?i doi instructori simpatici, ghizi de profesie: Giuliano, un tip voinic, plinu?, antifascist declarat, milanez, care-l simpatiza pe Costic?; cel?lalt, Umberto, sub?irel, brunet, n?scut în Triest, m? simpatiza pe mine. De aceea de fiecare dat? cînd mergeam cu Giuliano, milanezul îl alegea pe Costic? s? execute în cap de coard? diferitele exerci?ii; cînd ne înso?ea Umberto, aceasta m? prefera pe mine.

Cînd am plecat din campament c?tre locul de exerci?ii, instructorii ne-au sf?tuit s? ud?m t?lpile espadrilelor în apa pîrîia?ului pe care-l traversam, pentru ca ele s? aib? mai mult? aderen?? pe calcarul unde trebuia s? facem ?coal?. Espadrilele erau prev?zute cu t?lpi de pîsl?, care avea aderen?? la stînc?. Odat? ajun?i la locul de exerci?ii, am început treaba. Ni s-au explicat, mai întîi, cîteva no?iuni generale despre alpinism: ce este un traseu, ce este o premier? ?i cum se face etc, ni s-a vorbit despre diferite sisteme de noduri ?i despre întrebuin?area lor, despre asigurare ?i despre urcarea pe perete. Dup? ce ni se vorbea, se trecea la aplicarea în practic? a teoriei, cu fiecare elev în parte. Exerci?iile au fost foarte frumoase, pline de via??. Instructorii, tineri, competen?i, erau prieteno?i, f?r? a fi vulgari, veseli, a?a c? „sudura" între noi ?i ei s-a f?cut chiar din prima zi. Se vedea bine c? aveau experien?a lucrului cu „novicii", p?reau a fi psihologi fini ?i talenta?i practicieni.

Attendamento nazionale, cum se numea campamentul în care sosisem în ajun, era organizat de Clubul alpin italian prin sec?ia din Milano, în fiecare an, de fiecare dat? îns? în alt? grup? de mun?i. Durata campamentului era de cinci s?pt?mîni ?i cuprindea cinci serii. Ac?iunea se desf??ura, deobicei, între 20 iulie ?i 25 august. În cadrul programului se executau dou? excursii de prezentare a regiunii, la care lua parte cine dorea. În aceste excursii, elevii ?colii de alpinism f?ceau ?i aplica?ii practice. Pentru alpini?tii încep?tori, dornici s? înve?e tehnica modern? de c???r?tur?, existau instructori care î?i înv??au elevii dup? un program bine stabilit. Avansa?ii aveau la dispozi?ie ghizi, pentru a-i conduce în locurile de escalad?; dar avansa?ii puteau face ?i ascensiuni pe cont propriu. Existau, de asemenea, porteuri, care duceau bagajele. Aceste servicii se efectuau, desigur, contra plat?, dup? un tarif stabilit în prealabil .

Via?a în acest campament se dovedea a fi animat? ?i plin? de voie bun?. Italienii se ar?tau foarte prieteno?i. Noi, românii, constituiam obiectul curiozit??ii tuturor celor ce plecau ?i a celor ce veneau. Nu mai v?zuser? ei pe acolo alpini?ti români ! Diminea?a, la micul dejun, am fost a?eza?i cam la mijlocul unei laturi a mesei, stînd cu spatele în exterior, a?a c? aveam în fa?? rîndul de la masa noastr? ?i cele dou? rînduri de la masa vecin?. În dreapta era latura scurt? a acelui U, unde st?teau conduc?torii campamentului. În stînga aveam pe Costic? Conte?, lîng? care s-a a?ezat o familie de medici, interesa?i s? ?tie ce se mai întîmpl? prin România. Erau evrei fasci?ti. Sus?ineau c? fascismul nu avea caracter antisemit (?!). În dreapta mea st?tea un tîn?r care o iubea pe fata proprietarului restaurantului. Aceast? ordine a fost p?strat? tot timpul cît am stat în campament. La prînz ni s-au servit, printre altele, ?i tradi?ionalele macaroane. Cînd s? le mînc?m, am observat c? mai mul?i b?rba?i ?i femei se uitau la noi. M?rturisesc c? nu ?tiam s? m?nînc macaroanele ca italienii. Ca s? nu ne facem de rîs, i-am spus lui Costic? s? fie atent la mine ?i s? m? imite. El m-a ascultat, stînd de vorb? cu cel ce ocupase locul în stînga lui, dup? ce am intrat eu în vorb? cu amicul meu din dreapta, „Romeo". Am procedat a?a ca s? vedem cum m?nînc? peninsularii macaroanele, s? le fur?m „taina" ?i s? nu d?m satisfac?ie curio?ilor. Tactica ne-a reu?it, deoarece în vreme ce noi conversam cu vecinii, ceilal?i comeseni nu au mai avut r?bdare s? a?tepte. A?a c?, observînd cum procedeaz? ei, am înfipt furculi?a în macaroane, am înc?rcat-o, am ridicat-o aproape deasupra capului ?i am început s? sorb. Conte? m? imita întocmai. Uitîndu-se la noi, gazdele cele curioase s-au pornit pe un hohot de rîs. Noi ne-am p?strat calmul ?i seriozitatea, pref?cîndu-ne c? nu ?tiam cauza hazului lor. Am înfipt din nou furculi?a în macaroane. De data aceasta n-am mai înc?rcat-o pîn? la refuz. Am înf??urat pe ea macaroanele ?i, a?a, am început s? le mînc?m. Efectul a fost invers decît cel a?teptat: n-au mai f?cut haz; dimpotriv?, au crezut c? noi eram cei ce ne distr?m pe seama lor ! Ca b?utur?, am fost servi?i cu un vin ro?u. I se spunea „Chianti vero e fresco". Rece era, c? sticlele fuseser? ?inute în apa pîrîului, dar b?utura se situa departe de Chianti ! Totu?i, era bun?.

Diminea?a la ora 7 ajunseser?m la Triest. ?tiam despre localitate c? este port în nord-estul Italiei, situat? pe ??rmul estic al golfului Triest, la Marea Adriatic?. ?tiam c? printre monumentele ei arhitectonice, se bucurau de faim? biserica San Giusto (secolul IX—XV), biserica Iezui?ilor (secolul XVII) ?i castelul Miramore. Atunci, la ceasul matinal al sosirii noastre, ora?ul era pustiu, dar frumos ?i curat. Ni s-a spus c? activitatea întreprinderilor ?i institu?iilor începe la ora 9 diminea?a. Banca ?i magazinele se deschideau, desigur, tot la ora 9. Noi, neg?sind un hotel popular, am tras la unul de mîna a II-a, unde dormitul de noapte, pentru o camer? de dou? persoane, costa 9 lire. Am l?sat lucrurile ?i am pornit s? hoin?rim prin ora?. Golful Triest era minunat, marea era lini?tit? ?i splendid?, iar cl?dirile urbei, masive. În partea opus? m?rii se ridicau dealuri ?i chiar mun?i. În hoin?reala noastr? pe str?zi, am dat peste un magazin de sport, în vitrina c?ruia am v?zut atîtea obiecte necesare ascensiunilor, încît mi s-a umplut inima de bucurie. Abia a?teptam s? se deschid? banca. Cînd s-a f?cut ora 9, u?a b?ncii s-a deschis într-adev?r, noi am intrat în?untru, ca primii clien?i. Prezentînd la ghi?eu actele de transfer al banilor, ni s-a comunicat c? ace?tia nu au venit înc?. Ne-a cuprins panica. Insistînd s? se mai verifice o dat?, func?ionarul de serviciu s-a dus într-un birou de la etajul cl?dirii ?i, cînd s-a întors, ne-a dat vestea cea bun?: banii sosier? ! Am încasat cele 2 000 de lire italiene ?i am dat fuga la magazinul cu articole de sport Tomasini, cel pe care-l v?zuser?m mai înainte. Patronul ne-a primit ?i ne-a servit foarte îndatoritor, mai ales cînd a aflat c? sîntem români; avea ?i el un frate la Bucure?ti, constructor de monumente funerare prin bulevardul Filantropia. Am cump?rat o frînghie de 40 de metri, 25 de carabiniere, pitoane, ciocan, espadrile cu talpa de man?on, saci de dormit Pirelli, pantaloni de c???r?tur?, bocanci ?i alte obiecte trebuitoare unor „adev?ra?i" c???r?tori. Le-am dus la hotel, am umplut geamantanul, am pl?tit dormitul ?i am mers s? mînc?m ceva. Am petrecut toat? ziua în ora?, c?utînd s? vedem cît mai mult. M-a frapat faptul c?, la stopuri, nu se opreau ma?ini, ci biciclete. Toat? lumea mergea pe biciclet?. Localitatea era plin? de turi?ti str?ini, care veniser? cu bicicletele, foarte mul?i tineri nem?i ?i austrieci. Plimbîndu-ne, ne-a prins ?i o ploaie. Un nor negru s-a ridicat deodat? dinspre mare, apoi, brusc, au început s? curg? din el pic?turi mari, care au sp?lat asfaltul. Acolo nu se g?sea praf ?i nici noroi. Dup? ploaie, cerul s-a înseninat din nou. Seara, obosi?i, ne-am dus la hotel s? ne preg?tim lucrurile pentru a doua zi ?i s? ne odihnim. Diminea?a trebuia s? plec?m spre Valbruna, localitate situat? între mun?i, la o sta?ie dep?rtare de punctul de frontier? cu Austria, Tarvisio-Villach. Pîn? s? ne suim în tren, am aflat ceva interesant: în ziua aceea se f?cea o excursie în diferite localit??i din sudul italiei. Astfel de excursii se organizau din toate ora?ele ??rii, deoarece, ?i pe atunci, în Italia, mi?carea turistic? era foarte dezvoltat?. Excursiile se anun?au în cursul s?pt?mînii prin ziare ?i prin alte mijloace de informare. Biletele se procurau direct din gar?. Participan?ii beneficiau de mari reduceri la transport. Cine mergea în sud avea reducere de 80% din tariful normal de c?l?torie, cine prefera restul ??rii — 50%. În diminea?a aceea, au plecat din Triest dou?sprezece garnituri de tren pline cu turi?ti . Ne-am suit în vagon ?i am plecat la drum. Dup? ora prînzului am ajuns la Udine, unde trebuia s? schimb?m. Am coborît ?i am aflat c? leg?tura spre Valbruna urma s? o avem abia peste cîteva ore. Ca s? nu pierdem timpul, ne-am plimbat prin ora?, împrejurul g?rii. Cînd s-a apropiat ora sosirii trenului, am revenit în sta?ie. Pe peron, am întîlnit doi italieni echipa?i de munte, cu rucsacuri mari în spate. I-am întrebat dac? nu merg cumva la Valbruna.

Auzind c? vorbeam o italian? destul de stricat? ?i s?rac? în expresii, într-o explozie de bucurie, cum numai italienii sînt capabili s? o fac?, au strigat:
— Voi siete romeni ?
— ?i ! Noi siamo romeni, am r?spuns.

Erau doi tineri milanezi. Mergeau la Valbruna pentru a duce acolo coresponden?a ?i alte mesaje din partea sec?iunii Milano a Clubului alpin italian, între altele, „curierii" aveau la ei ?i coresponden?a prin care conduc?torul campamentului era în?tiin?at de venirea noastr?.

Cînd am ajuns la Valbruna, era pe înserat. Localitatea se înf??i?a ca un sat de munte, cu aspect de or??el, cu str?zi pavate, cîteva case cu etaj, cu restaurante ?i un hotel. În afara faptului c? se afla pe linia ferat? interna?ional? ce leag? Italia de Austria ?i numai la o sta?ie dep?rtare de frontier?, fiind situat? în mijlocul Alpilor Iulieni, constituia ?i o sta?iune climatic?, înso?i?i de ghizii no?tri ad-hoc, ne-am îndreptat spre hotel, s? c?ut?m camer? pentru înnoptare. Hotelul era ocupat, îns?, de cei ce veniser? pentru noua serie. Neavînd alt? solu?ie, am pornit pe jos spre campament. Italienii, în ciuda sacilor volumino?i, mergeau destul de repede. Eu, cu geamantanul în mîn?, plin, cu greu reu?iam s? m? ?in de ei. În cele din urm?, pe cînd v?lul nop?ii cuprinsese strîns împrejurimile, am ajuns cu bine la destina?ie. Mai erau cîteva ore pîn? cînd orologiile trebuiau s? marcheze trecerea într-o nou? zi — duminic? 8 august 1937.

Diminea?a la ora 7 ajunseser?m la Triest. ?tiam despre localitate c? este port în nord-estul Italiei, situat? pe ??rmul estic al golfului Triest, la Marea Adriatic?. ?tiam c? printre monumentele ei arhitectonice, se bucurau de faim? biserica San Giusto (secolul IX—XV), biserica Iezui?ilor (secolul XVII) ?i castelul Miramore. Atunci, la ceasul matinal al sosirii noastre, ora?ul era pustiu, dar frumos ?i curat. Ni s-a spus c? activitatea întreprinderilor ?i institu?iilor începe la ora 9 diminea?a. Banca ?i magazinele se deschideau, desigur, tot la ora 9. Noi, neg?sind un hotel popular, am tras la unul de mîna a II-a, unde dormitul de noapte, pentru o camer? de dou? persoane, costa 9 lire. Am l?sat lucrurile ?i am pornit s? hoin?rim prin ora?. Golful Triest era minunat, marea era lini?tit? ?i splendid?, iar cl?dirile urbei, masive. În partea opus? m?rii se ridicau dealuri ?i chiar mun?i. În hoin?reala noastr? pe str?zi, am dat peste un magazin de sport, în vitrina c?ruia am v?zut atîtea obiecte necesare ascensiunilor, încît mi s-a umplut inima de bucurie. Abia a?teptam s? se deschid? banca. Cînd s-a f?cut ora 9, u?a b?ncii s-a deschis într-adev?r, noi am intrat în?untru, ca primii clien?i. Prezentînd la ghi?eu actele de transfer al banilor, ni s-a comunicat c? ace?tia nu au venit înc?. Ne-a cuprins panica. Insistînd s? se mai verifice o dat?, func?ionarul de serviciu s-a dus într-un birou de la etajul cl?dirii ?i, cînd s-a întors, ne-a dat vestea cea bun?: banii sosier? ! Am încasat cele 2 000 de lire italiene ?i am dat fuga la magazinul cu articole de sport Tomasini, cel pe care-l v?zuser?m mai înainte. Patronul ne-a primit ?i ne-a servit foarte îndatoritor, mai ales cînd a aflat c? sîntem români; avea ?i el un frate la Bucure?ti, constructor de monumente funerare prin bulevardul Filantropia. Am cump?rat o frînghie de 40 de metri, 25 de carabiniere, pitoane, ciocan, espadrile cu talpa de man?on, saci de dormit Pirelli, pantaloni de c???r?tur?, bocanci ?i alte obiecte trebuitoare unor „adev?ra?i" c???r?tori. Le-am dus la hotel, am umplut geamantanul, am pl?tit dormitul ?i am mers s? mînc?m ceva. Am petrecut toat? ziua în ora?, c?utînd s? vedem cît mai mult. M-a frapat faptul c?, la stopuri, nu se opreau ma?ini, ci biciclete. Toat? lumea mergea pe biciclet?. Localitatea era plin? de turi?ti str?ini, care veniser? cu bicicletele, foarte mul?i tineri nem?i ?i austrieci. Plimbîndu-ne, ne-a prins ?i o ploaie. Un nor negru s-a ridicat deodat? dinspre mare, apoi, brusc, au început s? curg? din el pic?turi mari, care au sp?lat asfaltul. Acolo nu se g?sea praf ?i nici noroi. Dup? ploaie, cerul s-a înseninat din nou. Seara, obosi?i, ne-am dus la hotel s? ne preg?tim lucrurile pentru a doua zi ?i s? ne odihnim. Diminea?a trebuia s? plec?m spre Valbruna, localitate situat? între mun?i, la o sta?ie dep?rtare de punctul de frontier? cu Austria, Tarvisio-Villach. Pîn? s? ne suim în tren, am aflat ceva interesant: în ziua aceea se f?cea o excursie în diferite localit??i din sudul italiei. Astfel de excursii se organizau din toate ora?ele ??rii, deoarece, ?i pe atunci, în Italia, mi?carea turistic? era foarte dezvoltat?. Excursiile se anun?au în cursul s?pt?mînii prin ziare ?i prin alte mijloace de informare. Biletele se procurau direct din gar?. Participan?ii beneficiau de mari reduceri la transport. Cine mergea în sud avea reducere de 80% din tariful normal de c?l?torie, cine prefera restul ??rii — 50%. În diminea?a aceea, au plecat din Triest dou?sprezece garnituri de tren pline cu turi?ti . Ne-am suit în vagon ?i am plecat la drum. Dup? ora prînzului am ajuns la Udine, unde trebuia s? schimb?m. Am coborît ?i am aflat c? leg?tura spre Valbruna urma s? o avem abia peste cîteva ore. Ca s? nu pierdem timpul, ne-am plimbat prin ora?, împrejurul g?rii. Cînd s-a apropiat ora sosirii trenului, am revenit în sta?ie. Pe peron, am întîlnit doi italieni echipa?i de munte, cu rucsacuri mari în spate. I-am întrebat dac? nu merg cumva la Valbruna.

Auzind c? vorbeam o italian? destul de stricat? ?i s?rac? în expresii, într-o explozie de bucurie, cum numai italienii sînt capabili s? o fac?, au strigat:
— Voi siete romeni ?
— ?i ! Noi siamo romeni, am r?spuns.

Erau doi tineri milanezi. Mergeau la Valbruna pentru a duce acolo coresponden?a ?i alte mesaje din partea sec?iunii Milano a Clubului alpin italian, între altele, „curierii" aveau la ei ?i coresponden?a prin care conduc?torul campamentului era în?tiin?at de venirea noastr?.

Cînd am ajuns la Valbruna, era pe înserat. Localitatea se înf??i?a ca un sat de munte, cu aspect de or??el, cu str?zi pavate, cîteva case cu etaj, cu restaurante ?i un hotel. În afara faptului c? se afla pe linia ferat? interna?ional? ce leag? Italia de Austria ?i numai la o sta?ie dep?rtare de frontier?, fiind situat? în mijlocul Alpilor Iulieni, constituia ?i o sta?iune climatic?, înso?i?i de ghizii no?tri ad-hoc, ne-am îndreptat spre hotel, s? c?ut?m camer? pentru înnoptare. Hotelul era ocupat, îns?, de cei ce veniser? pentru noua serie. Neavînd alt? solu?ie, am pornit pe jos spre campament. Italienii, în ciuda sacilor volumino?i, mergeau destul de repede. Eu, cu geamantanul în mîn?, plin, cu greu reu?iam s? m? ?in de ei. În cele din urm?, pe cînd v?lul nop?ii cuprinsese strîns împrejurimile, am ajuns cu bine la destina?ie. Mai erau cîteva ore pîn? cînd orologiile trebuiau s? marcheze trecerea într-o nou? zi — duminic? 8 august 1937.