baticu - 2

În prim?vara anului 1934 am f?cut, cu asocia?ia Metropola, sub conducerea lui Ion Udri?te Olt, o ascensiune la casa Grind, mergînd prin satul Pe?tera. Z?pada era mare ?i am mers greu, grupul fiind numeros. Tot cu Metropola am mers, prima dat?, ?i pe peretele de vest, pe drumul Deubel. Am mai urcat ?i singur, vara sau iarna, a?a cum am ar?tat, cînd l-am înîtlnit pe Petre Juster. Am fost ?i cu al?i prieteni sau cu so?ia mea de atunci, cu care am stat un timp la Cabana Ascuns?.
Un mare pasionat al Pietrei Craiului a fost ?i tovar??ul meu de coard?, Ion Trandafir, care colinda singur masivul sau cu diver?i prieteni. Ion era tare îndr?gostit de ?imbale. Am ?i acum de la el ni?te fotografii cu Piatra Craiului.
În Piatra Craiului a umblat ?i Titi Ionescu, un alt pasionat de munte. Cu Titi eram prieten din copil?rie. St?team foarte aproape unul de altul ?i am fost colegi de ?coal? primar?. Amîndoi am înv??at la ?coala Arhiereul Calist. Acum, f?ceam amîndoi parte din asocia?ia Metropola. De la mine a înv??at Titi s? mearg? pe munte ?i s? se ca??re, în turele ce le f?ceam cu Metropola. Apoi, prin for?a lucrurilor, a trebuit s? se înscrie ?i în asocia?ia A.D.M.I.R., Udri?te fiindu-i ?ef de serviciu. A?a s-au desp?r?it drumurile noastre. Titi îmi povestea cu sinceritate c? pe unde umbla în Piatra Craiului g?sea mogîlde?e de pietre, numite „momîi", puse de Karl Lehmann ?i al?ii, ca s? marcheze locurile pe unde au trecut.
Piatra Craiului a fost un masiv foarte cunoscut bra?ovenilor, cît ?i locuitorilor din Cîmpulung Muscel ?i chiar pite?tenilor.
La constituirea Societ??ii turi?tilor din România, printre membrii figura ?i farmacistul Gabriel Dimitriu din Cîmpulung Muscel, care a înfiin?at o sec?iune S.T.R. În acest ora?, cu 24 de membrii, c?rora li se datore?te construc?ia cabanei Grind (1907).
Prima atestare documentar? despre ascensiunea acestui masiv dateaz? din anul 1843, cînd un grup din care a f?cut parte ?i Anton Kurz, povestitorul, sub conducerea unui b?trîn vîn?tor de capre (o fi fost Gîrni??, Mihai Bartolomeu Bratu sau altul, nu ?tim, deoarece nu se d? nici un nume, n.a.) a mers la „Moara Dracului". În aceast? descriere Anton Kurz vorbe?te pentru prima dat? despre piton: „Accesul ar fi posibil numai dac? s-ar folosi pitoane cu sc?ri de frînghie..." Aceea?i Moar? a Dracului a fost descris? la 1875 de Mehely Lajo? . În revista Turismul popular, seria a II-a, nr. 5, septembrie 1949, s-a publicat un extras din descrierea lui Anton Kurz ?i s-a pus problema elucid?rii acestui „mister" care înconjura Moara Dracului. În zilele de 13 ?i 14 septembrie 1950 elevii ?colii de alpinism a C.G.M., de la cabana Curm?tura, seria a III-a, sub conducerea instructorului lor, Erwin Csallner, au elucidat aceast? problem?, urcînd în toate cele trei „mori" descrise de Anton Kurz, care se afl? pe drumul Deubel — „La lan?uri" — ?i au mers ?i în pretinsa moar? din peretele Marelui Grohoti?, unde nimic nu corespunde descrierii de la 1843.
Pentru a ne da seama cît de dezvoltat era alpinismul în Piatra Craiului este suficient s? amintesc c? acolo a luat fiin?? prima asocia?ie de pe p?mîntul patriei noastre, într-adev?r, în septembrie 1872 un grup din Bra?ov format din 10 persoane (...) au hot?rît, acolo, pe Vîrful Pietrei Craiului, fondarea unei “societ??i alpine a Transilvaniei". Johan W. Filtsch, unul din fondatorii acestei societ??ii, în septembrie 1885, înso?it de un p?durar care a fost cioban, a urcat peretele de vest, dup? ce timp de ?ase ore a fost purtat de acesta întîi spre sud, apoi spre nord trecînd peste v?i ?i creste. A?adar, în ultima parte a secolului trecut, peretele de vest era cutreierat de ciobani ?i vîn?tori de la un cap?t la altul.
Dup? r?zboi, farmacistul Gabriel Dimitriu a f?cut parte din Turing-Clubul României ?i, la urm?, din A.D.M.I.R. El a înfiin?at o sec?ie a acestei asocia?ii la Cîmpulung Muscel.
Piatra Craiului a fost „patria" bra?ovenilor, rî?novenilor, z?rne?tenilor ?i a celor din Cîmpulung Muscel. În afara ascensiunilor de var?, a fost parcurs?, iarna, creasta de la un cap la altul în ambele sensuri; în 1924, Erwin Csallner ?i Andreas Streitfert a urcat Padina Hotarului. Tot a?a au fost urcate tot iarna, Padina Popii, Padina Închis?, Padina ?indileriei, C?line?ul, drumul Deubel ?i altele. Nume ca: Anton Kurnz, Gîrni??, Lolu, Mihai Bartolomeu Bratu, Gligore, Dr?gu?in, Johan Filtsch, Mehely Lajo?, Friedrich Deubel, Karl Lehmann, Erwin Csallner, Dresnand, Otto Wilk, Iosif Pu?cariu, Bomches, Gabriel Dimitriu, Blebea, Mirean, Nicolaescu-Bugheanu, din genera?iile vechi, chiar dac? realiz?rile lor nu s-au publicat la timpul respectiv, vor r?mîne legate de istoria Pietrei Craiului.

Duminic? 3 septembrie, pe cînd eram înc? ocupat cu probleme legate de ?coala de alpinism, Ion ?incan, împreun? cu domni?oara Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu, au plecat la ora 8 diminea?a de la C?minul alpin prin p?dure. S-au întors la ora 16, tot la c?min, afirmînd c? au urcat traseul Fisurilor Centrale din peretele V?ii Albe. Mi-am dat seama, imediat, c? nu spun adev?rul. În prima ?edin?? de comitet, eu am f?cut contesta?ie scris?. Totu?i, descrierea traseului a fost publicat? în Buletinul C.A.R., anul VII, nr. 4—1939, înso?it? de fotografii. În aceast? situa?ie, membrii comitetului C.A.R. au înaintat pre?edintelui o scrisoare , cerînd ca echipa format? din cei trei s? repete traseul, într-o zi fixat?, în prezen?a delega?ilor clubului. Luînd act de aceast? scrisoare, comitetul a hot?rît ca cei trei s? „refac?" traseul, în prezen?a delega?ilor, în limita unui termen de un an de zile. Aceast? hot?rîre a comitetului nu a fost respectat? de echipa Ion ?incan, Titi Rossignon ?i Virgil Georgescu. În consecin??, nerepetînd ascensiunea, aceasta s-a considerat de la sine ca nef?cut?. În afara acestei hot?rîri a comitetului C.A.R., în luna iulie 1946, la restaurantul Pandelescu din Bu?teni, Virgil Georgescu, muncitor ceferist, cinstit, a recunoscut în fa?a a doi martori c? atunci nu au urcat traseul Fisurile Centrale din peretele V?ii Albe ?i c? descrierea ap?rut? în Buletinul C.A.R. a fost f?cut? dup? fotografii.

Pîn? în prim?vara anului 1933 activa, în cadrul Turing-Clubului român, un grup de tineri: „Gruparea alpin?". Datorit? divergen?elor cu Mihai Haret, aceast? grupare a p?r?sit Turingul ?i s-a încadrat în asocia?ia A.D.M.I.R., ai c?rei membrii fondatori se desprinseser? tot din Turing în anul 1929. În cadrul asocia?iei A.D.M.I.R., Gruparea alpin? a activat un an, pîn? în martie 1934, cînd a fondat Clubul alpin român. În anul în care au activat la A.D.M.I.R., membrii grup?rii alpine au organizat o serie de ascensiuni colective ?i au editat Buletinul alpin, anul I, nr. l—2, 3 ?i 4.
Constituindu-se în Club alpin român, fosta Grupare alpin?, creatoarea Buletinului alpin, a luat revista, care, începînd cu anul II, nr. l, a ap?rut sub egida Clubului alpin român. Transferarea revistei s-a f?cut prin bun? în?elegere, ca între alpini?ti, f?r? nici un act autentic, recunoscîndu-se c?, material ?i editorial, întreaga contribu?ie a fost a Grup?rii alpine. Dup? constituirea Clubului alpin român, în Buletinul alpin, anul II, nr. l, pagina 29, la Cronica alpin?, a ap?rut urm?toarea not?: „începînd cu num?rul de fa??, Buletinul alpin apare sub egida «Clubului alpin român». Comitetul de redac?ie aduce viile sale mul?umiri «Asocia?iei Drume?ilor din Mun?ii României», B?ncii Na?ionale a României ?i abona?ilor, pentru pre?iosul concurs dat revistei în cursul anului 1933".
În acela?i Buletin, la pagina 28, se arat? c? secretar general al C.A.R. a fost ales Ion Udri?te Olt, la a c?rui locuin?? este ?i redac?ia revistei, iar printre membrii de onoare ai C.A.R., proasp?t proclama?i, figura ?i doctorul Gheorghe Dumitrescu, pre?edintele asocia?iei A.D.M.I.R. Raporturile între cele dou? asocia?ii, ca ?i între membrii lor, au r?mas bune. În fiecare num?r din Buletin ap?rea ?i o not? întitulat? De la asocia?ia A.D.M.LR...
În 1938, asocia?ia A.D.M.I.R., în tain?, folosind un exemplar al Buletinului, vechi din 1933, cînd publica?ia a ap?rut sub egida acestei asocia?ii, a înscris la Camera de Comer?, cum era pe atunci, Buletinul alpin, ca „proprietate" a ei. Func?ionarul care a f?cut aceast? înregistrare a omis, „din gre?eal?", s? cear? ?i alte exemplare, pîn? la zi. Cu actul de înscriere în posesia ei, asocia?ia A.D.M.I.R. a dat Clubul alpin în judecat? ?i a ob?inut o hot?rîre de sechestru asupra Buletinului alpin, a cli?eelor ?i a întregului material ce apar?inea de Buletin. Comitetul Clubului alpin nu a ?tiut nimic de aceste manevre, pîn? într-o noapte cînd s-a pomenit cu port?reii ?i delegatul A.D.M.I.R., care veniser? s? confi?te ceea ce niciodat? nu le-a apar?inut .
Ca urmare a acestui fapt, Comitetul Clubului alpin român a fost obligat s? schimbe titulatura ?i coperta Buletinului ?i a editat în continuare Buletinul C.A.R., anul VI, VII ?i VIII, pîn? a început r?zboiul. În timpul r?zboiului ?i mai tîrziu, Buletinul C.A.R. nu a mai ap?rut.
În ?ase numere consecutive ale Buletinului C.A.R., doctorul Alexandru Rudeanu a scris articolul Ascensiuni grele în mun?ii F?g?ra?ului, în care, cu competen?a cunosc?torului, a descris întregul masiv. Profesorul doctor docent Radu ?i?eica a scris: Lacurile de altitudine ?i Asupra istoriei alpinismului românesc. Victor Knapp, articolul intitulat Salva?i flora alpin?, Vasile Steopoe ?i Victor Knapp — Nodul prusik. Profesorul doctor Francisc Severin, farmacistul Dan Popescu ?i Niculae Baticu au scris despre ?colile de alpinism, inginerul Ion Coman, doctorul Oscar Schobesch, farmacistul Dan Popescu, Niculae Baticu, Sorin ^ulea ?i Francisc Severin au descris diferite trasee noi în Bucegi, Piatra Craiului ?i F?g?ra?. Au fost publicate, de asemenea, Cronica Clubului alpin român, semnat? de Nae Dimitriu, articole privind construc?ia refugiului Co?tila ?i a C?minului alpin, d?rile de seam? ale activit??ii clubhii, recenzii despre articole scrise în revistele: Le Alpi, Der Bergsteiger, La Montagne etc. „Cronicari" ai vremii, Buletinul alpin ?i Buletinul C.A.R., au fost îndrum?toare în dezvoltarea alpinismului, în care s-au scris pagini din istoria alpinismului din România.

Întors în ?ar?, m-am oprit la Bu?teni ?i am urcat imediat la refugiul Co?tila, unde l-am g?sit pe Titi Toboc ?inîndu-mi locul, cum convenisem la plecare. Avea la ?coal? doi elevi, pe fra?ii Vlad ?i ?i Sergiu Cunescu, elevi de liceu. Am preluat conducerea ?i am început exerci?iile. Cu fra?ii Cunescu, care locuiau vara la Bu?teni, venea la refugiu un domn mai în vîrst?, prieten al familiei. Acesta urm?rea cu viu interes cursul pe care-l f?ceam cu b?ie?ii. În cea de a doua zi a vizitei sale, pe cînd f?ceam exerci?ii, mi-a f?cut un compliment:
— Ai mult talent pedagogic, domnule. ?i-o spun eu care m? pricep !
Am ro?it, de emo?ie, auzindu-l c? m? laud?. Practic, m-am pierdut tot, c? nu eram obi?nuit cu a?a ceva. F?ceam ?coala din pl?cere, cu d?ruire ?i cu dorin?a ca din ce în ce mai mul?i s? înve?e din cuno?tin?ele acumulate de mine în Italia ?i Austria. Lucram cu pasiune sincer?. Cît despre omul care mi-a f?cut primul compliment în calitatea mea de instructor, abia mai tîrziu, în alt? împrejurare, am aflat c? era profesorul universitar Alexandru Marcu.