articole - 6

This is a story about words we can’t print in this story.

You probably hear these words often, and more than ever before. But even though we can’t print them — we do have our standards — we can certainly ask: Are we living in an Age of Profanity?

Nearly three-quarters of Americans questioned last week — 74 percent — said they encounter profanity in public frequently or occasionally, according to an Associated Press-Ipsos poll. Two-thirds said they think people swear more than they did 20 years ago. And as for, well, the gold standard of foul words, a healthy 64 percent said they use the F-word — ranging from several times a day (8 percent) to a few times a year (15 percent).

Just ask Joe Cormack. Like any bartender, Cormack, of Fort Dodge, Iowa, hears a lot of talk. He’s not really offended by bad language — heck, he uses it himself every day. But sometimes, a customer will unleash the F-word so many times, Cormack just has to jump in.

“Do you have any idea how many times you’ve just said that?” he reports saying from time to time. “I mean, if I take that out of your vocabulary, you’ve got nothin!”’

And it’s not just at the bar. Or on TV. (Or on the Senate floor, for that matter, where Vice President Dick Cheney used the F-word in a heated argument two years ago.)

‘What we hear, it’s gross’
At the community college where Cormack studies journalism, students will occasionally inject foul language into classroom discussions. Irene Kramer, a grandmother in Scranton, Pa., gets her ears singed when passing by the high school near her home.

“What we hear, it’s gross,” says Kramer, 67. “I tell them, ‘I have a dictionary and a Roget’s Thesaurus, and I don’t see any of those words in there!’ I don’t understand why these parents allow it.”

For Kramer, a major culprit is television. “Do I have to be insulted right there in my own home?” she asks. “I’m not going to pay $54 a month for cable and listen to that garbage.” And yet she feels it’s not a lost cause. “If people say ‘Look, I don’t want you talking that way,’ if they demand it, it’s going to have to change.”

In that battle, Kramer has a willing comrade: Judith Martin, who writes the syndicated Miss Manners column.

“Is it inevitable?” Martin asked in a recent interview. “Well, if it were inevitable I wouldn’t be doing my job.” The problem, she says, is that people who are offended aren’t speaking up about it.

“Everybody is pretending they aren’t shocked,” Martin says, “and gradually people WON’T be shocked. And then those who want to be offensive will find another way.”

People divided by age, gender
Perhaps not surprisingly, profanity seems to divide people by age and by gender.

Younger people admit to using bad language more often than older people; they also encounter it more and are less bothered by it. The AP-Ipsos poll showed that 62 percent of 18 to 34-year-olds acknowledged swearing in conversation at least a few times a week, compared to 39 percent of those 35 and older.

More women than men said they encounter people swearing more now than 20 years ago — 75 percent, compared to 60 percent. Also, more women said they were bothered by profanity — 74 percent at least some of the time — than men (60 percent.) And more men admitted to swearing: 54 percent at least a few times a week, compared to 39 percent of women.

Wondering specifically about the F-word? (For the record, we needed special dispensation from our bosses just to say ‘F-word.’) Thirty-two percent of men said they used it at least a few times a week, compared to 23 percent of women.

“That word doesn’t even mean what it means anymore,” says Larry Riley of Warren, Mich. “It has just become part of the culture.” Riley admits to using the F-word a few times a week. And his wife? “She never swears.”

Have a good reason to swear
A striking common note among those interviewed, swearers or not: They don’t like it when people swear for no good reason.

Darla Ramirez, for example, says she hates hearing the F-word “when people are just having a plain old conversation.” The 40-year-old housewife from Arlington, Texas, will hear “people talking about their F-ing car, or their F-ing job. I’ll hear it walking down the street, or at the shopping mall, or at Wal-Mart.

“What they do it their own home is their business, but when I’m out I don’t need to hear people talking trashy,” Ramirez says. She admits to swearing about once a month — but not the F-word.

And Donnell Neal of Madison Lake, Minn., notes how she’ll hear the F-word used as a mere form of emphasis, as in: “That person scared the f--- out of me!” Neal, 26, who works with disabled adults, says she swears only in moments of extreme frustration, “like if someone cuts me off when I’m driving, or if I’m carrying something and someone shuts the door in my face.” Even then, she says, she’ll likely use “milder cuss words” — and never at work.

The AP poll questioned 1,001 adults on March 20-22, with a margin of error of plus or minus 3 percentage points.

For those who might find the results depressing, there’s possibly a silver lining: Many of those who swear think it’s wrong nonetheless.

Like Steven Price, a security guard in Tonawanda, N.Y., who admits to using swear words — including the F-word, several times a day — with colleagues or buddies, “like any old word.”

Price, 31, still gets mad at himself for doing it, worries about the impact of profanity (especially from TV) on his children, and regrets the way things have evolved since he was a kid.

“As I get older, the more things change,” says Price. “And I kind of wish they had stayed the same.”

© 2006 The Associated Press. All rights reserved. This material may not be published, broadcast, rewritten or redistributed.

?coala general? ?i liceul

Foarte rar inginerul str?luce?te la înv???tur?, nu pentru c? nu ar avea materie cenu?ie deasupra gâtului, ci pentru c? nu suport? s? înve?e pe de rost texte ?i comentarii la limba român?, sau nume ?i ani la istorie. Asta nu înseamn? c? ur??te materiile respective - poate citi cu pl?cere o carte, doar c? îl enerveaz? no?iunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru c? inginerul nu e tâmpit. Totu?i, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (?tiin?a chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesit? matematic?, a?a c? nu are de ales ?i o va înv??a. De?i nu va avea mediile cele mai mari din clas?, viitorul inginer va avea satisfac?ia c? el este posesorul unor cuno?tin?e ?i abilit??i pe care colegii lui le v?d inaccesibile, ?i în acela?i timp poate s?-?i spun? lini?tit c? nu ar fi o mare problem? pentru el s? exceleze la celelalte materii, doar c? nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseaz? foarte mult în facultate... de?i are de mers la laboratoare ?i are de f?cut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul ?i cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va g?si întotdeauna timp pentru distrac?ie, socializare, sau pur ?i simplu pentru stat degeaba. Pe când studen?ii celorlalte facult??i sunt lipsi?i de griji ca pas?rea cerului, sau cople?i?i de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studen?esc al animalului de prad?: 90% din timp doarme ?i se joac?, dar în restul de 10% reu?e?te s? mobilizeze o impresionant? energie în scopul finaliz?rii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaz? pentru el, cu suficient? cafea sau Coca Cola la dispozi?ie. Dup? ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantit??i impresionante de etanol ?i programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munc?

Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dac? îi place ceea ce face sau dac? este al dracului de bine pl?tit. Nu este neaparat obsedat de bani (dac? era s-ar fi f?cut economist sau avocat), dar nu-i place nici s? fac? implozie intestinal?. El va încerca, dar nu va reu?i decât rar, s? men?in? ritmul de via?? din facultate, 90% frecat de ment?, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l las?. În general este un tip orientat, care dac? vede c? meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezit? s? se reprofileze. "Lipsa lui de cultur?", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de ?oarece de laborator" nu-l încurc?: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o component? vital? a unui inginer, dar nu este obligatoriu s? lipseasc?. Un inginer va citi o carte, va asculta muzic? ?i va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face pl?cere, f?r? s? se gândesc? la faptul c? prin asta el î?i face upgrade la nivelul de cultur?. Dac? prefer? o carte care descrie o metod? ingenioas? de a lichida pe cineva, urmat? de o metod? ?i mai ingenioas? pentru aflarea vinovatului, în locul unei c?r?i care descrie lament?rile ?i psihozele unui bo?orog sau ale unei femei la menopauz?, asta e pentru simplul motiv c? inginerul nu are chef s? vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se l?uda altora cu cât de cult este el. Dac? prefer? s? vad? cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaz? câte 50 de dobitoci per film în loc s? vad? "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru c? filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. ?i un inginer nu cite?te niciodat? poezie, decât dac? vrea s? impresioneze o femeie, ceea ce pân? la urm? este un lucru l?udabil ?i îl iert?m.

Etica

Adev?ratul punct slab al inginerului este etica, ?i probabil c? acolo bate ?i madam Pipi-Pipi când vorbe?te de tehnicienii lui Ceau?escu. Inginerii în general se ocup? s? construiasc? dispozitive, f?r? s?-?i fac? prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natur? financiar?. Inginerii fac bombe nucleare ?i rachete ghidate nu neaparat pentru c? sunt pl?ti?i pentru asta (dar nu stric?) ?i nici pentru c? le-ar place foarte mult s? ucid? oameni (nu mai mult ca altor b?rba?i, cel pu?in), ci pentru c? sunt dispozitive complexe, de înalt? precizie, ?i e o pl?cere s? arate c? pot face a?a ceva. E cool!

Acas?

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilal?i oameni în via?a de zi cu zi... cu excep?ia faptului c? el este în stare s? schimbe un bec ars, s? monteze o priz? sau un întrerup?tor, sau un cablu TV, ?i nu trebuie s? duc? calculatorul la reparat dac? are un virus sau dac? vrea s?-?i instaleze un modem. Inginerul nu ?tie ce e aia Tech Support.

Rezultate

Care este totu?i diferen?a dintre ingineri ?i umani?ti? Exceptând preg?tirea de specialitate... Diferen?a între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfec?ionarea ?i între?inerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construc?ii, programe software... Umanistul are ca scop educarea ?i perfec?ionarea oamenilor ?i a societ??ii (asta pentru c? eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru c? ei singuri probabil c?-?i închipuie c? trebuie doar s? existe pentru a lumina lumea cu prezen?a lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaz? de la un an la altul, ?i este clar c? ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastr?). Dar scopul umani?tilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinsti?i, mai genero?i? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!

Mi?care artistic? bazat? pe interferen?a între mai multe forme de art? (spa?iale ?i temporale-teatru, plastic?, muzic?, film, fotografie etc.) urm?rind anularea distan?ei dintre realitate ?i art?. Din zona artisticului se p?streaz? o serie de tr?s?turi: conven?ionalitatea, gratuitatea, tendin?a spre semnifica?ie, iar de la realitate se împrumut? accidentalul, posibilitatea controlului asupra evenimentului, spontaneitatea comportamentului ?i dimensiunea banalit??ii.

Mi?carea î?i afl? originile în experimentele lui Allan Kaprow la Douglas College (1958) ?i, în 1959, ale grupului de avangard? care expunea la Reuben Gallery din New York (Kaprow, Claes Oldenburg, Jim Dine, Red Grooms, Robert Whithman, Al. Hansen).
Dadaismul r?mâne matricea tuturor formelor de art? protestatar?, ironic? ?i tragic? a c?rei suprem? ambi?ie este interven?ia direct? ?i confundarea cu realitatea. Nu întâmpl?tor arti?tii care au inaugurat la New York happening-ul au avut strânse leg?turi cu arta pop ?i cu hiperrealismul. Pe de alt? parte, r?d?cini ale happening-ului g?sim ?i în “teatrul total”, a?a cum a evoluat la New York, între 1957-1959.

“Vizând s? aboleasc? grani?a dintre public ?i creator, într-o participare vag controlat?, prin impunerea unei atmosfere, prin sugerarea unei idei ini?iale ?i printr-o serie de interdic?ii de comportament (deci în absen?a unui scenariu ?i a unor indica?ii de regie), utilizând o recuzit? în care se întâlnesc obiecte de art? autentice, obiecte de uz curent, de?euri ?i alte materiale derizorii, desf??urându-se în spa?ii voit neculturale (locuri de parcare, holuri de institu?ii, pie?e, parcuri etc.) happening-ul r?mâne, în fapt, o art? practicat? ?i consumat? în grup restrâns, cu un grad mare de sofisticare. Nu exist? un public (iluzorie fantom? statistic?), ci o serie de publicuri stratificate, cu cerin?e, capacitate de recep?ie ?i preg?tire cultural? extrem de diferite. Transportat în Europa prin câteva ac?iuni de grup, happening-ul a f?cut imediat carier?. Arti?ti europeni, ca Joseph Beuys, au aderat la mi?care, îmbog??ind-o. Expozi?ia Documenta din Kassel (1972) i-a dedicat un compartiment; la Vene?ia o bienal? întreag? a stat sub semnul scandalului stârnit de “evenimentul” propus de Vettor Pisani. Ca ?i Action-Painting, ?i istoria happening-ului a înregistrat ?i cazuri-limit?, când actul creator se confund? cu autodistrugerea (sinuciderea lui Rudolf Schwarzkogler). Comportament-art, performance, contestation-art, body-art sunt câteva dintre mi?c?rile derivate din happening ?i care urm?resc, fie limitându-l, fie l?rgindu-l, acela?i program teoretic, transferul valorii estetice de la obiectul de art? la actul artistic, împingerea confuziei cu realitatea pân? la limita extrem?, sfidarea conven?iilor, complexitatea mijloacelor de expresie, solicitarea particip?rii din partea asisten?ei-public”.

Bibliografie: Prut, Constantin. Dic?ionar de art? modern?. Bucure?ti, Albatros, 1982.

C?utare online pe www.google.com: happening; Allan Kaprow; pop art; Rudolf Schwarzkogler.

Mi-am amintit in aceste zile ca „d-l Stihus”, cum era poreclit profesorul nostru de Drept roman (ce diferenta intre acei straluciti profesori si cei de azi, sa nu se supere d-l Iorgovan!), s-a decis, la un seminar, sa ne explice un dicton celebru (Fiat iustitia, pereat mundus, „Sa se faca dreptate, de-ar fi sa piara lumea”) pentru a ne ajuta sa pricepem ca justitia nu se face cu toporul si nici, macar, cu palosul, cum a taiat Alexandru cel Mare nodul gordian, ci prin respectarea oarba a legilor, inclusiv a procedurilor, chiar daca ele par, uneori, „chichite“ sau aberatii. Ne-a relatat, asadar, ce povesteste Seneca undeva. Ca pretorul Piso a condamnat pe cineva, invinovatit de crima, la moarte, dar in momentul in care condamnatul a fost adus in piata, pentru a fi executat, a aparut omul crezut mort. Centurionul a oprit executia socotind ca asa era normal. Rezultatul? Pretorul a hotarat trei condamnari la moarte. A celui impotriva caruia exista, deja, o sentinta capitala. A centurionului care nu executase acea sentinta. Si a celui crezut mort, deoarece era cauza mortii a doi nevinovati. Si, hotarand acea tripla sentinta, a rostit formula ramasa celebra.

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete ... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intradevar poate suporta, ca intradevar are forta, ca intradevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul...