mielu.ro - blog

hint


in biserica


mare noroc


ordinea


sindrila


tot ce iti trebuie. restul e desertaciune.


hop


hopa


lemn


minus cinci (grade)


bradul


da, eu sunt..


fata din barsana


fool moon, cu oo nu cu ul


adormi, le pierzi. supravietzuirea.

dus


fum


intors


lemn


vagon


colinde la capat de linie


colinde, detaliu

"I'm glad I did it, partly because it was worth it, but mostly because I shall never have to do it again." - Mark Twain

Cred ca ce face o relatie sa mearga este un echilibru al parerilor si al ascultarii. Adica toti avem idei fixe, dar unele trebuie desurubate si mutate mai incolo (fie ca e vorba de timp sau spatiu).
Si se face ca iau brad, gasesc mos, achizitionez cadouri si totul trebuia sa fie genial. Legal nu aveam vreo obligatie sa o invit pe Lidia, nici moral vreo obligatie sa fac vreun gest bun. Iar orice gest bun nu ramane nepedepsit.
Asa ca dupa un Craciun foarte frumos, Lidia se trezeste ca e patul prea mic si ca ea pleaca acasa. Nu ma deranja sa plece, daca nu incepea sa o fitileasca si pe Clara sa vina cu ea. Clara o simpatica, se ridica noaptea din pat si la cuvantul Lidiei "plec" raspunde cu un sincer "vin si eu cu tine". Si asta se intampla cand eu dormeam linistit pe jos.
Eu ma asezasem sa dorm pe jos special ca lor sa le fie bine, si patul acela nu e chiar mic, si mai dormisera in el de nenumarate ori fara probleme. Ma loveste in somn acel "eu plec", nici nu stiu cat dormisem, eram obosit, si apoi o aud si pe Clara "vin cu tine", si ma trezesc atunci si nu stiu ce am zis sau facut dar am ajuns sa dorm si eu in pat si brusc atunci s-a facut mai mult loc, dar numai somn nu am mai avut.
Si asa a inceput un an nou, chiar inainte de a se termina un an vechi in care discutiile misto se poarta de fatza cu copilul in care eu i-am zis lui Lidia cum imi e frica de ea si de reactiile ei de cacat si asa mai departe.
Si i-am zis si lui Clara ca daca vrea sa plece nici eu nu vreau sa o mai vad, lucru care ne-a marcat apoi aiurea pe amandoi. Dupa care i-am explicat cum stau lucrurile si s-au mai linistit apele.

Oricum minunat, nu o sa mai fac gresala. Asta e, sunt niste lucruri care trebuie facute si lucruri care nu trebuiesc facute.
Nu stiu cum o sa perceapa Clara peste 20 ani ideea de cuplu sau ceva, poate atunci o sa fie alte reguli si nu o sa se mai puna problema de familie.

prefer momentele in care nu ne spunem nimic dar facem acele lucruri, momentelor in care ne uram prin sms si suntem mai departati ca doi straini.