ziua in care am fost pur, era o zi obisnuita, nimic special la ea, nici la mine.
faza e ca la sfarsitul zilei puritatea nu intra in mine, asa ca m-am rugat de ea sa intre, si dupa ce am strans-o in gura, am inghitzit-o odata pe toata.
si apoi am vomitat-o in parte si am tot continuat sa o vomit pana ce mi-am dat seama ca puritatea nu e de mine..
si mai mult ca stau pe locul pe care cineva care are cu adevarat nevoie de acel loc poate asteapta la usa.
iar gandul asta m-a facut sa imi dau seama ca nu e bine sa fii pur si ca e bine sa stai pe locul tau nu pe locul altora.
am fost vinovat ca am ocupat un loc care nu era pentru mine, nu acum, nu atunci, nu poimaine.
si de atunci nu am mai vrut sa fiu pur niciodata, dar din pacate cauzele pentru care vroiam sa fiu pur nu au disparut.
incerc insa sa imi gasesc alt fel de puritate...