|
In general, oamenii se simt bine atunci cand sunt rugati sa vorbeasca despre ei insisi, asa ca as minti daca as afirma contrariul, cu atat mai mult daca tinem cont de motivul acestei scurte (sa speram!!) caracterizari. As putea umple pagini intregi vorbind despre mine si despre ceea ce simt si in acelasi timp as putea concentra totul in cateva cuvinte, dar am sa incerc sa aleg calea da mijloc si sa fac o scurta prezentare a tot ceea ce reprezint. Ca sa incep cu cateva detalii privind "statutul" meu in aceasta societate, am sa spun ca stau in Bucuresti,ca sunt studenta si ca locuiesc inca impreuna cu familia. Cati ani am?!...asta este mai putin important, caci, dupa cum se spune,"anii nu conteaza, avem varsta inimii noastre", iar in ceea ce priveste acest aspect, as putea sa ma declar o persoana rationala, cerebrala si foarte matura. Cateva trasaturi de caracter!?!...as enumera, ca fiind printre cala mai importante, spiritul de observatie foarte acut, dinamismul, sociabilitatea, seriozitatea, constiinciozitatea, simtul umorului, receptivitatea, toleranta, mandria, sinceritatea, romantismul, atasamentul si chiar altruismul fata de persoanele care se dovedesc a fi prieteni loiali. Apropos de acest lucru, as putea spune ca am prieteni care ma iubesc, prieteni carora putin le pasa de mine, prieteni care ma indispun si prieteni care ma dispretuiesc si din toti acestia, incerc sa ii pastrez cat pot de bine pe cei din prima categorie, pentru ca nu se poate merge departe intr-o prietenie daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile noastre greseli. Mai sus am enumerat de fapt principalele calitati, dar cum omul este supus viciilor, am si destule defecte, cum ar fi incapatanarea (doar sunt berbec, ce naiba!!), nerabdarea, comoditatea si chiar lipsa de ambitie uneori, impulsivitatea in vorbire, nevoia de independenta si libertate exagerata uneori si, printre cele care ma afecteaza de cele mai multe ori, ar fi pesimismul, pe care eu incerc sa il justific ca fiind realism. Am momente cand ma deconsider (consecinte ale unor complexe mai vechi si mai adanc ingropate in sufletul meu), cand ma socotesc o picatura de apa intr-un ocean fara margini (oare nu asta suntem toti?), momente care alterneaza cu clipe in care sunt un pic narcisista si in care ma consider oarecum superioara celor din jur; insa, pentru a reusi sa mentin un echilibru spiritual, incerc sa elimin cat pot din aceste stari extreme. Dar lasand la o parte aceste ganduri negre, as putea spune ca imi plac la nebunie distractiile, imi place sa merg in cluburi si sa dansez (daca nu acum, atunci cand!), sa merg la mare si la munte (eventual iarna, la un schi), la petreceri, sa joc biliard, sa ma plimb cu masina (a nu se intelege cumva ca e vorba de 368!!), sa vorbesc la telefon, sa intru pe chat (mici bucurii amagitoare si neinsemnate) si sa flirtez. Imi place de asemenea sa cheltui bani (ce mai antireclama imi fac), sa fiu in pas cu moda, sa ascult muzica, sa miros bine si chiar, de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume, sa fac dragoste. Cam asta sunt, in linii mari si am sa incerc sa ma opresc aici, cat inca mai pot face acest lucru...LOL In ceea ce te priveste pe tine, Alex, parerea mea este ca ai un suflet extraordinar de mare, dar ca va mai trebui sa treaca ceva timp peste tine pana sa devii un barbat matur, responsabil si cu capul pe umeri. Ceea ce apreciez cel mai mult la tine este ca faci ceea ce iti place (ma refer si la jobul tau, dar in special la urcatul pe munte), dar mai ales ca investesti totul (bani, suflet, energie, rabdare) pentru a-ti realiza aceste pasiuni. Acestea fiind zise, ma opresc acum din cugetarile mele, cu un ultim sfat pentru oricine este dispus sa-l urmeze: sa traim din plin, caci soarele nu rasare de doua ori pe zi, iar viata nu ne este harazita decat o singura data...
|
)
)
)
)
)
)