| Piatra Mare |
Inceputul |
21/01/2001 |
Ciudat ... sa mergi pe munte cu cursurile de facultate in spinare ...
Cam asta am facut eu Vineri 19 Ianuarie 2001, cand am plecat spre Timisoara la Politehnica. Am luat cu mine rucsacul, aparatul de fotografiat, gorele si betzele. Am ajuns in Timisoara Sambata si am mers la cursuri; colegii s-au uitat cam shui la mine cand m-au vazut in polarele subtziri si plastici.
Duminica eram iarasi in Bucuresti si trebuia sa ma intalnesc cu Dragos, in gara la ora 7, iar trenul cu care ma intorsesem ajunsese pe la 5. Am stat in McDonalds ca sa ma odihnesc si ca sa ma mai gandesc la ale mele. Fusese o saptamana relativ interesanta, o descoperisem pe Cici, colega din Avram Iancu, care se ocupa de Relatiile cu Presa, o luasem in Caritas pentru ca in Avram nu avea ce sa faca acum ca se demola de zor prin CMB. M-am gandit ca o sa ma ajute la pagina de WEB, de mult aveam nevoie de cineva care sa ma ajute la pagina pentru ca singur nu puteam, erau lucruri de facut pentru care eram supra-calificat si ar fi insemnat sa pierd mult timp pentru putzinul pe care il aveam. Era o conventie .. eu veneam sa o iau din Avram Iancu in fiecare dimineatza la ora 10, iar ea ma ajuta cu ce o rugam in Caritas. Pentru ca ma ajuta faceam cinste si cu cafeaua de dimineatza ;). Dr. Stoicescu a fost la un moment dat rautacios si a spus ceva de genul "Cici merge in Caritas ca sa avem noi ce sa barfim" ;) Cici facea munca de negru iar eu puteam sa imi vad de finetzuri, asa cum imi doream. Si nu tragea de timp si nu facea si alte lucruri in timpul ala si nu inrosea telefonul cum mi se intamplase cu Livia sau cand o mai rugam pe Ana sa ma ajute din Avram ... Si mai era ceva care o facea pe Cici foarte placuta ca colega.. ii placea muzica pe care o ascultam si ii placea chiar si atunci cand era data tare.
Dragos ajunge in gara la ora stabilita, eu tocmai terminam de scris jurnalul din Ceahlau. Eram trist si ingandurat, ne-am suit in tren si am inceput sa mergem spre Predeal cu un Accelerat; am stat putin de vorba cu Dragos si i-am spus ceva de genul ... "trebuie sa imi gasesc o tipa care sa poata face trei lucruri .. sa ii placa muntele si sa mearga pe el, sa poata sa creeze, sa ma faca sa ma simt iubit. Am adormit apoi cu capul pe polarul subtire si am ajuns in Predeal, unde am schimbat cu un personal ce avea sa ne lase in Timisul de Jos. De acolo am mers pe jos pana la cabana Dambu Mori, de unde am apucat traseul punct rosu. Era un traseu nou pentru amandoi, Dragos fusese in Piatra Mare de multe ori, eu o urcasem doar cu gandul atunci cand ma intorceam din Brasov spre Bucuresti. Doi catelusi, unul negru si altul de culoarea stancii ude, au inceput sa ne urmeze pana la intrarea in padure. Acolo ne-am oprit si am stat putin sa admiram Postavarul. Cainele negru nu ne-a mai urmat atunci cand am inceput iarasi sa urcam. Urcusul prin padurea lipsita de zapada, pe o carare ce urma coame si ce serpuia putin spre varf, m-a lasat putin sa visez si sa imi pierd gandurile prin desisul brazilor si mestecinilor. Ajungem la zapada, la gheatza, la racoarea unui codru primavaratec, intr-un peisaj ce numai la iarna nu te facea sa te gandesti. Vaile erau inghetate. Trecem pe langa Sirul Stancilor, un mare perete pe la a carui baza poteca se strecoara. Incep pozele cu depresiunea Brasovului, cu pereti de stanca si cu Dragos ;)) Mergem mai departe si ajungem la prima destinatie marcata in gand ... Pestera de Gheata. Doi pereti de stanca perfect paraleli despartiti cat sa se strecoare un om subtire, se deschid in fata noastra, urme de animal se vedeau in zona, nu stiam exact decat ca pleaca dinspre intrarea pesterii, imaginatia putea sa ne ofere oarecari fiori dar nu era cazul, pentru ca urmele plecau dinspre peretii pesterii asa ca nu era, din punctul meu de vedere, nici o problema. Dragos nu intra in deschizatura din munte. Incep sa urc usor prima saritoare si apoi incep sa avansez lejer si repede in munte. Il chem si vine... putin fricos, putin mirat ... mergem impreuna pentru a ajunge la locul in care lumina naturala nu mai ajungea.
Peretii se unesc undeva la cativa metrii deasupra capetelor noaste cu bolovani ce stau sa cada. Mai departe mult intuneric si senzatia ca pestera coboara pana in mijlocul pamantului. Nu putem continua pentru ca nu aveam lanterne, asa ca ne intoarcem. Cainele care ne insotise scancea atunci cand am intrat in pestera, acum se ghemuise sub rucsacul meu, savurand caldura impregnata de spatele meu. Punem iarasi sacii in spate si pornim mai departe spre cabana Piatra Mare ( fosta cabana Piatra Mare mai bine zis). Ajungem si ne asezam pe niste stanci ce strajuiesc ruinele cabanei de cand a ars acum multi ani. Dragos era responsabil cu mancarea, eu nu am avut bani nici sa ajung la Timisoara d'apoi sa mai iau si goange de mancat pe munte, asa ca mananc produse bazate pe lapte .. branza, cascaval ...si tzeapa, pastrasem o jumatate de pui din pachetul pe care mi-l daduse maica-mea pentru Timisoara, asa ca mananc si carne. Cainele se orienteaza si se duce la un alt grup mai mare, care prin urmare avea si resturi mai multe la macare. Se ospateaza el ce se ospateaza, dupa care se intoarce la noi. Se vedea de aici Ciucasul.
Foarte fericiti, plecam mai departe. Nu era in plan sa atingem varful, asa ca mergem undeva paralel cu el si incepem sa coboram spre Predeal. Se termina si filmul din aparat (in urma noastra pe un traseu paralel cu al nostru, celalalt grup se indreapta intr-o mare chiuiala si hahaituri spre varf; se tot cautau si strigau pe poteca). Eram deja ofticat ca am ramas fara film; tipii si tipele alea pun capacul asa ca exclam "Idiotii astia nu au nici o sansa in lumea reala". Intram in padure, parasim platoul si cararea este iarasi nebatuta. Ajungem la o noua bifurcatie si de acolo alegem "Predeal - peste tunel", suna interesant si il mai intreb pe Dragos cum sta treaba. Era vorba despre un traseu care ajunge pana in fatza la Cioplea.
Il abordam batraneste ... cainele cu noi, tot timpul pe faza, tot timpul atent sa nu ne lase in urma. Saracul de el, fusese deja faultat atat de mine cat si de Dragos. Dragos a scapat sticla de apa pe el undeva in zona "Pesterii de Gheata", de incepuse cainele sa o ia la vale si doar la scancetele si mieunatul meu s-a intors; randul meu a venit sa il lovesc cu un plastic, cand ma luptam cu zapada de pe platoul Pietrei Mari, iar cainele a incercat sa treaca printre picioarele mele. Ajungem la un drum forestier. Renunt la plastici si trec in Salomoni pentru ca dupa opt ore de mers in plastici muschii picioarelor urlau. Se facuse intuneric asa ca abordam drumul forestier si ajungem la cantonul CFR de dupa tunel, unde asteptam un personal ce ne va duce in Brasov. Cainele ramane aici, la inceput ne-a fost frica ca or sa il manance cainii militarilor care pazeau tunelul dar nu a fost asa.
Oricum, al nostru avea personalitate, pe platou latrase un caine lup iar aici, cand toti au sarit sa il manance de nu mai gaseam pietre pe drum sa ii tzin departe de noi, latra si era foarte tzantzos. Ne urcam in personalul supra aglomerat si continuam discutiile incepute in trenul de dimineatza.
Eram obosit, prea obosit; se pune la un moment dat problema ca Dragos e nascut pe 17 sept si intrebarea era pe ce data sunt eu nascut ... nu stiam, dupa doua nopti petrecute prin trenuri, nu mai stiam, asa ca spun "Stai o clipa ca stiu o persoana care stie exact cand m-am nascut"; scot telefonul si sun: "Alo, mama .. uite sunt in tren, merg spre Brasov de unde o sa iau un rapid-accelerat pana in Bucuresti.. ", asta era ceea ce vroia sa auda si da sa inchida asa ca "Stai ... te-am sunat sa imi spui pe ce data m-am nascut". Se confirma .. 17 sept. Gata .. eu si Dragos eram nascuti pe aceeasi data, diferenta era vreo 10 cm, in plus, in chilotzii mei si vreo 6 ani, in plus, la batranetzea lui. Ajungem in Brasov, fiecare cu drogul sau .. eu imi iau 2l Cola, Dragos tot 2 numai ca unul de vin si unul de apa minerala ;) Vine un tren de Nemtzia si, dupa ce pitim bauta, mergem la nas sa vorbim cu el .. "cat face ?", nasul zice ca 100, Dragos, pentru ca apucase sa ia o gura de vin, ne scoate la 70k, ca deh era .. EUROCITY. Ne suim in "vagonul nasului", era al treilea vagon de la locomotiva si l-am denumit asa, pentru ca aici erau aciuiti toti blatistii. Doua locuri libere ne asteapta, chiar la intrarea in vagon... asta imi place mie la trenurile rapide...ca dai un ban dar stai pe scaun. Langa noi, pe cealalta parte a culoarului de trecere, pe bancheta statea un batran... un om fara un picior. Atat eu cat si Dragos am stat sa ne gandim ce am face daca am ramane si noi fara un picior sau fara ambele.. cum am mai putea trai, cum am mai putea merge pe munte ... dar ne-am linistit amadoi dupa o gura de vin si am revenit la sentimente mai bune. Batranul era solid, un om masiv, cu putina burta, avea doua carje si ii lipsea piciorul drept, avea o plasa mare la el din care scotea tot felul de lucruri, un cutit, un patent, un ciocan; plasa avea baierele legate intre ele cu sarma. Intra in vorba cu noi la un moment dat si ne intreaba cum ajunge de la gara la Foisorul de Foc, ii spun ca autobuzul 133 si troleul 85 or sa il duca acolo. Era putzin surd si comunicarea cu el decurgea anevoios, cautam sa inteleg si alte lucruri care le bolborosea, incercam sa aflu mai multe despre el. Mergea in Bucuresti la nu stiu ce revista sa caute ajutor financiar pentru a-si cumpara o proteza. Isi schimba pozitia la un moment dat, se muta pe bancheta din fatza (vagonul avea banchetele fatza in fatza - asemenea unui vagon restaurant), cu greu si mai ales cu ajutorul carjelor se ridica si apoi mai mult isi da drumul decat sa se aseze pe banchete. O bruma de transpiratie isi sterge de pe frunte si rasufla usurat. Tot fojgaia niste ziare, ni le ofera sa le citim pentru ca nu ii mai erau de folos, "Ziua de Iasi" era unul din ele si il intreb daca este de pe acolo.. pufneste si spune alt nume de oras pe care nu il intzeleg din cauza zgomotului facut de tren. Imi vorbea la un moment dat taica-miu despre mersul trenului si el o numea civilizatie: "In Romania se aude tzaca-tzaca, te zgaltzaie si te zguduie, la unguri se aude tzaca-tzaca si nu te zgaltzaie asa de tare, la austrieci se aude foarte putin tzaca-tzaca, iar la nemti trenul suiera... aceleasi vagoane, aceeasi locomotiva!". Dupa o prima incercare nereusita, batranul,vrand sa mearga la baie, ne roaga sa il ajutam...
Ma duc langa el si il intreb cum ... pun piciorul in locul in care carjele se propteau in podea astfel incat sa nu alunece si batranul incearca sa se opinteasca in ele si sa se ridice ... iarasi nu reusim. Renunta ...peste o vreme incercam iarasi, eu eram pe hol la racoare cand il vad pe Dragos cum se indreapta spre bancheta batranului, intru in compartiment...era o noua incercare a batranului. Incerc sa il ridic din spate pe batran si il apuc de subsiori si trag cat pot eu in sus .. si nu reusesc (era ciudat, cu vreo patru zile inainte intr-un elan nebun il luasem pe Tibi si il ridicasem fara vreo problema), ma sprijin bine in spatarul scaunului si incer iarasi ... Doamne era greu, il ridic si imi retrag mainile de sub umerii lui, lasand locul carjelor si era in picioare, acum era randul lui; incepe sa mearga, blochez cu un picior usa automata astfel incat aceasta sa nu se inchida, iar cu mana deschid usa budei; Dragos ajuta si el din spate.
Intra inauntru si inchid usa dupa care ne intoarcem la locurile noastre.
Eram deja in Ploiesti, era vreo 8 seara, la 9 trebuia sa fim in Bucuresti.
Dupa mult timp, usa toaletei se deschide iarasi si apare prima carja, apoi un picior, apoi tot corpul urmat de a doua carja, ma ridic si tzin iarasi usa. Era ciudat, din tot compartimentul ala numai eu si Dragos l-am ajutat, in rest lume buna, "barbati" care fac la buzunare prin Nemtia si "doamne" care mai fac si trotuarul din cand in cand .. nu prea se sinchiseau, ba chiar se uitau curiosi si intrebatori la noi .. ceva de genul "oare de ce il ajuta ?!?". Ajungem in Bucuresti. Batranul ma mai intreaba odata numarul troleului si ma roaga sa i-l scriu pe o foaie, asa ca scot din sac pix si foaie (ca doar veneam de la faculate) si ii scriu mare ... 85, 133.
Dragos ii spune sa stea linistit doarece il ajutam noi la coborare si asta si facem, lasam toata lumea sa coboare, apoi il luam pe batran si il ajutam iar sa se ridice si Dragos ii ia sacosa iar eu cobor inainte si il ajut la scari. Apare si ciriclul cu caruciorul de dus bagaje si ajuta.. il suim pe batran pe carut. Batranul imi spune "Sa nu faci vreo gluma ca nu am decat actele in sacosa aia", ii zic "Hai, bre, ca nu fac eu din astea" si il ducem la sala de asteptare, dupa cum ne roaga. Cioara isi da seama ca omul nu are bani la el si ne spune "Bai, manca-ti-as, platiti voi cursa".
Ajungem la sala de asteptare si deschid usa, il ajut pe batran sa coboare in timp ce Dragos tine carutul sa nu se miste si il bag inauntru, tipa responsabila de sala de asteptare se indreapta usor spre mine si, pentru a fi sigur ca nu o sa comenteze prea tare ma incrunt putin si iau acea fatza de "I, am going to make you my bitch", in asa fel incat tipa se opreste din drumul ei. Batranul ma roaga sa il asez pe un scaun in dreptul unui calorifer, las si plasa din mana si o pun langa el, ii cuprind umerii si ii bat de doua ori usor, intrebandu-l daca mai e ceva, dupa care ies. Dragos tocmai iubise cioara in gura. "Stii cat vroia sa imi ceara ? 30 k !!!, numai ca nu a stiut cu cine se pune."... adevarul e ca Dragos terminase vinul si deja vedea lucrurile putin altfel. Tziganul primise si el 5k pentru efort. Cam asta este, ne-am dus fiecare la casele noastre, dar asta nu inainte de a planui o iesire in weekendul urmator in Baiului si Grohotis.
| |