| Piatra Craiului |
piatra in decembrie |
17-19/12/2000 |
intr-un fel sau altul
natura a stiut sa-mi asculte
nebunu-mi si-nsetatul dor de munte
si dis de dimineata
de pe campie mi-a ridicat o ceata
ca sa imi lase cerul...
aievea sa-l privesc
iar cu norii ca si valul,
ochii sa-mi limpezesc.
Initial era planuita o tura de 3 zile, pe care o vedeam ca un ocol al Pietrei Craiului, traversarea prin saua Funduri, cu popasuri in Curmatura si Plaiul Foii.
Persoanele care au participat erau ... Dragos, Lucian (Gutu) si cu mine.
multe urari de iubire eterna celor care ar trebui sa aiba grija de marcajele din zona saua Funduri.
Era o joi si stateam sa ma gandesc cum sa imi petrec 3 zile in munte si nu am gasit ceva mai fain de facut decat sa scriu un mesaj pe Alpinet si sa ii intreb pe listasi daca un traseu de genul Zarnesti-Curamtura, urmat de un Curamtura - Funduri - Plaiul Foii si apoi in ultima zi de un Plaiul Foii - Zarnesti este fezabil. Am primit raspunsuri afirmative si am gasit ca e bine de purces. Eram eu si Dragos, Dragos era in concediu asa ca puteam sa ne permitem 3 zile. Joi seara insa, apare si Gutu sub forma unui Yahoo Messager Chat si ma intreaba daca ma mai duc pe munte. M-am gandit la Dragos ca ar fi bine sa nu mai fie tot timpul ultimul si ca, cum eu il las in negura uitarii de fiecare data cand mergem pe munte, ar prinde bine ca de data asta sa mai fie unul mai lent ca el, face bine la moral;)) asa ca ii spun lui Gutu ca imi face placere sa il iau si pe el in Piatra Craiului cu toti cei 400k pe care ii punea la bataie.
Vineri ma vad cu Gutu de dimineata sa ii dau rucsacul meu si tot vineri ma vad si cu Dragos ca sa imi iau polar gros, pentru vremurile care se anuntau la munte.
Sambata dimineata ma intalnesc cu Gutu, care imi este vecin de cartier si mergem la gara, unde Dragos apare si el. Eu aveam cam tot ce imi trebuia ca echipament, ei mai pe langa, dar mergea si ce aveau ei... se incropea.
Si pleaca nene acceleratul de la 7:20 usor, usor, din statie si Dragos al meu iarasi merge cu Nasul...
Si nu dau sa ma asez bine pe o bancheta ca un bou se ia de mine ..
Fara chef de cearta, ma asez linistit si ignor orice provocari ordinare, dau putin mai tare Rammstein-ul si ma asez sa dorm.
Imi gasesc destul de repede loc in alt compartiment si ii las CD-Playerul lui Gutu ca sa se cultive si adorm. Apuc sa scriu poiezioara cu care am inceput acest jurnal si adorm in fine.
Era ciudat ... in ultimele doua saptamani patisem ceva de genul ca nu puteam sa mai adorm, am si stat cateva nopti treaz si din pacate doua au fost consecutive si asta in saptamana de curs, asa ca eram destul de obosit. Speram sa pot sa imi reechilibrez organismul din punct de vedere al orelor de culcare si de trezire cu aceasta tura.
Mai mult, patisem ceva care nu mi se mai intamplase decat acum un an pe 1-2 Dec 1999, cand am fost cu SECS la Baia Mare si Sibiu, ca sa fac niste mententa la CMIS si anume, .. am facut cearcane, cearcane mari si negre, care nu se duceau de pe obrajii mei si pe care incepeam sa le urasc.
Am ajuns in Brasov .. la 10:20 si am schimbat cu Zarnestiu, l-am lasat pe Dragos sa se descurce si pentru noi asa ca nu am mai luat bilete. In tren am intalnit un tip din Alba Iulia, tipul de treaba, foarte comunicativ, mergea si el spre Curmatura. La un moment dat, cand afara ploua cel mai tare, tipul spune ... "e vremea optima" si incepe sa povesteasca cum nu o sa mai mearga in Curamtura trecand prin Piatra Mare, ci urcand in Creasta Nordica, pe la Turnuri.
S-a facut ora 11:30 si trenul a ajuns in Zarnesti. Era o vreme mohorata, ploaia devenise zapada si vantul o imprastia pe drumul gol de oameni. Am inceput sa mergem inspre Gura Raului si apoi inspre prapastiile Zarnestiului.
Am ajuns la Cruce, de unde am intrat pe un traseu printr-o vale care ocoleste prapastiile Pisicii, facand drumul mai scurt, dar nu mai usor sau nu mai usor pe vremea pe care am intrat noi in traseu... incepuse sa ninga destul de serios si era ceata ... am inceput sa orbecaim dupa traseu si sa ne aventuram pe pietrele ude ale vaii. Am iesit apoi in drum .. iarasi in drum, tot pe cruce rosie, mergeam spre "la Table", planul se schimbase, prima cabana era ... Brusturet, acolo ne-am propus sa ajungem. Am ajuns la Table la ora 14:45 si de acolo am inceput sa mergem pe dunga albastra, o dunga care se pierdea in ceata si in viscol. Eu eram primul, apoi Gutu si Dragos. Cunosteam partea asta, fusesem si in vara, iar ce nu stiam puteam sa ghicesc. Am inceput sa trecem pe langa stanele de la poalele Pietrii Craiului... am ajuns la Lespezi, apoi am mai mers putin ca sa vedem cum o poteca (triunghi albastru) se desprinde din poteca noastra si urca spre creasta, am continuat drumul si am ajuns la o ultima pajiste; aici, iarasi am pierdut marcajul si ne-am ratacit pentru cateva clipe, apoi l-am regasit. Am intrat apoi in padure printr-un culoar stramt taiat printre copacii desi. Am inceput sa merg mai repede si practic sa ma indepartez iarasi de Dragos si Gutu. In padure, poteca era usor de ghicit si de urmarit, pentru ca erai strajuit de copaci. Pe jos, frunzele uscate erau acoperite cu un strat de zapada iar noi ne tarsaiam picioarele peste el, schimband locul zapezii cu cel al frunzelor si invers. Coboram de cand intrasem in padure. La un moment dat m-am oprit sa ii astept pe Dragos si Gutu...in ceata se facu putin loc pentru a vedea valea din stanga noastra, acolo jos era si cabana spre care am inceput sa coboram o panta abrupta si foarte alunecoasa datorita stratului de zapada si frunze.
Era ora 17 si eram in Brusturet ..am inceput sa cautam pe cineva intr-un loc care parea parasit... am gasit doi barbati si o femeie care se ocupau de cabana si am luat camera 5. Cat timp noi ne-am incalzit si pus hainele la uscat, ei au coborat pana in satul Dimbovicioara ca sa isi refaca proviziile. Am mancat apoi in camera si pe seara am mers sa bem o bere in sala de mese, foarte frumos amenajata. Am gasit acolo si o pisica cu care am avut o mica conversatie apoi m-am uitat cum Dragos si Gutu au inceput sa joace table. Pe la ora 20 ne-am intors bine-dispusi in camera si ne-am culcat.
A doua zi.
Pe la ora 7:40 a fost scularea, mai devreme decat credeam, mai usoara ca niciodata. Am sarit din sacul de dormit si am inceput sa ma imbrac, apoi sa pregatesc masa asa cum facusem si cu o seara inainte. Baietii au mers afara sa se spele cat eu am facut curat prin camera si am asezat paturile in pozitia initiala. Am plecat la 8:40 din Brusturet spre Saua Funduri pe drumul pe care venisem. Prin padure a fost usor de mers, urmele lasate cu o zi inainte se vedeau inca si fusesera prinse in gheata, zapada fusese viscolita si formele luate de ea stimulau imaginatia. La 10 eram la bifurcatie, am inceput sa urcam pe triunghi albastru. Afara era o vreme minunata, soarele stralucea, creasta era alba, se vedeau Bucegii, Ciucas, Leaota.
Am iesit din padure; o pajiste ne purta spre Funduri. Am ajuns in Funduri, unde batea un vant rece, asa ca ne-am reechipat si am incercat sa descifram literele de pe indicatorul ruginit. Prima expresie pe care am rostit-o odata ajunsi acolo, a fost "am belit-o", pentru ca totul era extrem de frumos dar si de periculos. Stiam ca creasta sudica facuse multe victime, stiam ca nu e voie cand e zapada si stiam ca nu avem toti echipamentul adecvat; gandul ca e doar putin de mers pana cand triungiul se va desparti de cercul rosu ce marcheaza creasta, ne-a facut sa o apucam pe stanci. Dragos mi-a spus sa ii dau unul din betele mele lui Lucian, asa, atat Dragos cat si Lucian, au beneficiat de bete, eu renuntand pentru acea zi la serviciile lor. Am ajuns la un loc in care un stalp de care era legat un bat m-a facut sa cred ca pe acolo se coboara pentru Garofitza si Spirlea, dar nu era chip sa cobori in directia aratata de acel lemn, asa ca am continuat.. vazand insa ca nu mai exista triunghi albastru, am consultat cu Dragos harta si acesta a zis ca poate ca marcajul albastru si indicatorul sunt in alta parte, nu aici. Am continuat drumul pe creasta sudica. Era ora 12 si creasta era dificila, traseul era destul de greu de intuit si marcajele erau uneori greu de reperat. Am inceput sa urcam si sa mergem pe creasta. Am ajuns pe urmatorul varf, unde credeam ca o sa inceapa coborarea si nu era acolo, asa ca am continuat, fara sa zica nimeni "hai inapoi" sau "pe aici nu imi place" am inceput sa mergem pe creasta. Eu eram primul, urmat de Dragos si de Lucian. Si am mers mult timp in aceasta ordine. Trecusera 3 ore si ne apropriam de varful Lespezi. Eu, cand ma opream, faceam poze, ii mai ajutam pe baieti si mergeam mai departe. Lucian a mancat la un moment dat, iar Dragos a facut cinste cu o portocala si o para. Am ajuns dupa una din opriri sa fiu ultimul si mi-am dat seama cat de deprimant este sa il vezi pe cel din fata ta cum merge pe o curba de nivel, pe cel din fata lui cum apropape a terminat de urcat un varf iar tu cum te chinui inca sa urci spre curba de nivel. Florile de gheata au inceput sa apara... pana atunci era doar gheata in jurul firelor de iarba, aici erau ca niste gheare formate deasupra tufelor de iarba. Zapada nu mai era pufoasa ci incepuse sa fie tare si sa nu se mai lase patrunsa asa de usor, eram la peste 2000 m in Piatra Craiului... vremea se schimbase si ea putin, nori negri au aparut pe cer.
A venit un moment in care m-am vazut in fata cu un bolovan iar in stanga si in dreapta era prapastie.. a fost un moment delicat in care am curatat acel bolovan cu manusile de gheata si zapada, dupa care m-am suit pe el si am continuat drumul..
Gheata incepuse sa inlocuiasca zapada si era greu sa iti dai seama pe ce calci, am inceput sa caut o iesire. Se vedea varful si cu toate astea, drumul spre La Om devenea mai riscant si mai dificil cu fiecare pas inaintat.
Cei care fac echilibristica pe sarma sunt copii nevinovati fatza de ce faceam noi pe creasta inghetata. Nu existau coltari sau pioleti, asa ca atunci cand am vazut o vale am zis ca a venit momentul sa coboram ... am parasit creasta si am inceput coborarea. Panta era destul de mare dar stratul de zapada suficient de gros ca sa ne tina in spate. In fata mea, un strat de zapada curgea incet in vale, imbogatit de zapada pe care o atingeam cu bocancii. O stanca ciudata a aparut in fatza noastra la un moment dat. Valea incepuse se ingusteze si a virat brusc in partea stanga.
Am ajuns la un moment dat intr-un loc in care singura modalitate prin care puteam continua coborarea era un rapel, asa ca am lasat toti sacii din spinare si am cautat un loc de care sa asiguram cordelina... am gasit un cui prin care am trecut coarda si Dragos si-a dat drumul. A ajuns la jumatatea saritorii, cand a spus ca nu poate sa mai coboare pentru ca coarda nu este suficient de lunga. Coarda era pusa in doua, pentru mai multa siguranta, asa ca am luat si am legat un capat al corzii de acel cui, lasand apoi intreaga coarda lui Dragos care a terminat de coborat. A fost randul rucsacilor sa coboare .. un picior intr-unul din ele le-a facut sa ajunga langa Dragos foarte repede, iar acesta cautandu-si celularul a inceput sa ma injure ca le-am dat drumu' ca unor saci de gunoi. Gutu a coborat si el. Nu am vrut sa imi las coarda acolo, legata de acel cui, asa ca am pus-o iarasi in doua, apoi am coborat jumatate din saritoare. Am vazut o stanca peste care am trecut coarda si i-am aruncat-o lui Dragos, acesta a tinut-o cat timp am coborat eu. Am continuat apoi sa coboram si Grindul a inceput sa se aproprie de noi cu pasi repezi. Soarele incepuse sa apuna asa ca ultimele poze cu soarele rosu din acea zi au fost facute. Bucegii, oricat de departe ar fi fost, ofereau un spectacol nemaiponemit, norii fugisera de ei in acea zi si privelistea era superba. In Grind ne-am odihnit dupa care am stabilit ca Gura Raului este locul in care o sa dormin in acea noapte.
Am inceput sa coboram pe o lumina difuza prin padure spre La Table, dupa care am urmat drumul facut cu 28 ore inainte si am ajuns iarasi in drumul forestier... aici era deja intuneric. Era ora 5:30 cand indicatorul arata 2:30 - 3:00 ore pana in Zarnesti, asa ca am inceput sa mergem fiecare cum mai putea pe drumul din prapastii. Intunericul si noaptea s-au lasat repede. Am ajuns in Zarnesti la 18:40, urmat de Lucian si Dragos la 19:00, ne-am asezat toti la masa si am inceput cu o ciorba dupa care am baut sa uitam ;) La un moment dat Dragos spune "bai .. s-a intamplat ceva nasol", curios si speriat l-am intrebat ce .. iar el a scos din buzunar o cheie, spunand ca este cea de la Brusturet, pe care a uitat sa o predea ;)) Am luat o camera in care ne-am dus sacii si am adormit la ora 21. Dragos a ramas mai mult pentru ca avea chef de un vin.
A treia zi.
Asta era planuita sa fie dormita pana la 12, dar multe se schimbasera fata de planul initial. Ne-am sculat la 8:30 si am mers sa mancam. Apoi, am predat camera si cheia si am plecat spre gara. In dimineata aceea am pus pe mine polarul gros, ma enervasem ca doua zile mersesem cu izmene si goretex in partea de jos si cu un tricou cu metallica si tot goretex in partea de sus, era vremea sa mai folosesc si altele din hainele pe care le carasem. Am ajuns in gara la 10:30 si am luat o ocazie pana in Brasov, pentru ca trenul tocmai plecase si urmatorul era peste o ora. A oprit un tip cu o dacie break. In masina goala ne-am suit noi si o doamna. Am inceput "cursa" spre Brasov. A mers omul ala cu 120 - 130Km/h pe drumurile alea nenorocite ce leaga Zarnestiul de Brasov. La intrarea in Rasnov a redus la 80Km/h, a fost o senzatie de genul .. timpul s-a oprit ... dar lucrurile au revenit la normal la iesirea din Rasnov. Am ajuns prea repede in fatza garii din Brasov. Am luat primul tren si am ajuns in Bucuresti.
| |