| Piatra Craiului |
Picaturi din Crai |
27-28/10/2001 |
Declimer: Acest text nu are un disclaimer, este liber oricarui suflet si oricarui gand. Este putin din mine, din ce fac si ce simt eu.
=== cut ===
Ii promit lui Lucian ca merg cu el in Crai. El ma cearta cu vreo doua saptamani in urma si imi spune ca nu mai sunt acel nebun vesel ci doar un nebun trist recomandandu-mi sa am grija.
Il iau deci pe Lucian si pe amica lui Claudia o pustoaica in clasa unspea, ni se alatura si o alta Claudie, pe care eu nu o cunosteam, cu care Lucian mergea pe vai in Bucegi.
Cele doua Claudii sunt clar definite ca Claudia Mare si Claudia Mica astfel incat sa nu se creeze confuzii pe traseu.
Ajung deci in PC cu doua Claudii si culmea, nici una, Tudor. Ne indreptam spre Crapatura, pe drum incep sa folsesc cu sete declansatorul incercad cateva poze cu bruma. Cand am vazut-o prima oara pe Claudia Mare in pozele lui Lucian am spus "fetei asteia ii lipseste ceva", asa ca i-am facut o poza sa imi dau seama mai incolo...
Era soare afara, cer senin si vizibilitate. Trec imediat la maneca scurta si pantaloni scurti. Se vedeau Bucegii de un alb stralucitor si inghetat. Eu imi doream sa ajug in Diana si sa fac cateva trasee noi in imparatia Craiului. Ei nu prea stiau ce vroiau dar erau hotarati sa nu ajunga in Diana.
Valea Crapaturii m-a vrajit, o parcurg singur, lasandu-i pe ei destul de in urma, cautandu-i din cand in cand cu cate un strigat inecat de ecou.
Aproape de saua Crapaturii ma opresc, si ei ma ajung usor. O ajut pe Claudia Mica luandu-i ruscacul putin la purtat, si imi dau seama ca iarasi eu am un sac mai greu decat trebuie.
Aveam oricum ... cortul, doi saci de dormit, putina mancare si ceva imbracaminte.
Continuam urcusul si Lucian mi-o ia in fata, la inceput credeam ca e doar un joc dar nu, el continua sa mearga, era super naspa ca eu sa fi fost primul tot drumul si el sa ajunga primul asa ca tai o curba si il iau, incearca sa o taie si el pe urmatoarea dar nu intra pe poteca inaintea mea asa ca ajung primul sus.
Ne oprim sa mancam. Urcam apoi spre Vf. Turnu, traseul mi s-a parut foarte usor si placut, ramasesem de anul trecut cu o mica frica si un sentiment de nesiguranta dat de traseu, asta probabil datorita faptului ca piatra fusese uda. Tot primul, Lucian sare la un moment dat cu o gluma "Alex, vezi ca tzi se vad chilotii" ii raspund cum "Nu se poate, ca nu am" si continui drumul.
Claudia Mare facuse traseul asta in ianuarie asa ca nu avea probleme, Claudia Mica se descurca si ea de minune, au fost vreo doua momente in excursia asta in care Claudia Mica m-a facut sa ma minunez cand venea si ma prindea din urma.
Si tot cu Claudia Mica mai cantam din cand in cand un Ramms+ein mic, ea stia refrenul si un vers-doua si eu dadeam cu restul, apoi le spuneam ce fericiti trebuie sa fie ca ei nu inteleg ce se spune.
Ajunsi pe Vf. Turnu recunosc doua trasee ce erau in "plan", dar pe care nu le ating atunci.
Imi pun ochelarii de soare si mi se spune ca prin jnepenis arat ca Ray Charles.
Ajungem in Vf. Ascutit fara prea mari eforturi dupa ce ei imi declina dorinta de a cobora si pune cortul in Diana.
Aproape de refugiu deja incep sa imi cam frec mainile si picioarele pentru ca vantul rece imi facea orice bucata de carne nesupusa miscarii sa se transforme in ceva nedefinit si rece. Eram in aceeasi tinuta desi vantul pe sus era rece si puternic cateodata.
Doi clujeni stau la adapostul refugiului si imi spun ca nu mai e loc inauntru, ca ei tocmai lasasera pe vreo 10 insi sa stea acolo si au iesit afara pentru ca cei dinauntru nu prea au echipament.
Pun repede cu Lucian cortul in timp ce mai fur cate o poza unui asfintzit in spatele Iezar-ului. Fetele merg in refugiu si se incalzesc cu o gura de vin si palinca.
Raman sa ma ocup eu de interiorul cortului, aranjez izoprenele, scot sacii si ii intind, pun ruscaci in tenda si le spun clujenilor ca orice problema au la noapte sa intre in cort ca nu e nici o problema.
Ma bag in sacul meu. Imi inghetasera putin picioarele. Nu stiu exact de ce, in definitiv aveam niste sosete "cu pretentii" luate din Himalaya, imi iau si imi frec repede talpile apoi imi pun doua sosete dintr-o lana subtire.
Incep sa vorbesc cu Lucian, mai multe, el era destul de nemultumit ca Claudiile stateau in refugiu la "petrecere". Iar din refugiu se auzeu tot felul de urlete, de tipete, iar lucru care m-a scos din sarite e ca se auzeu si pumni dati in peretele refugiului.
Ii spun lui Lucian ca trebuie sa aiba rabdare. Iar el imi spune ca asa iti dai seama daca tipa este misto sau nu. Ii spun sa aiba rabdare cu Claudia Mica daca isi doreste sa o ajute. Imi povesteste cum incearca sa o aduca pe o cale mai buna in timp ce imi reproseaza ca eu ii spun ca sa aiba rabdare in timp ce eu am parasit-o pe Cristina pentru ca nu am mai avut rabdare cu ea.
Stau si ii explic ca nu a fost chiar asa, imi spune cum mama Cristinei si acum ma pomeneste ca am invatat-o pe Cristina calculatoare si ca i-am pus o paine pe masa, cam pe la finalul povestii intra in cort Claudia Mare, care spune din tenda ca este luata.
Intra, se aseaza, spune ca are picioarele inghetate si atunci imi dau seama ca singurul lucru pe care mi-l doream si eu cand aveam picioarele inghetate era ca cineva sa le maseze si ma pun pe treaba.
Claudia intra in sacul ei de dormit. Imi dau seama ca eu dupa aceasta noapte fie o sa ies om din cort fie nu o sa mai ies. Imi alesesem si cel mai nasol loc, pe partea stancoasa. Ma tot plansesem de dureri de spate pe drum si acum in frigul ala parca nu le mai simteam.
Dupa ce ei doi au terminat de mancat incepem sa vorbim, ii pun cateva intrebari in graba Claudiei si ea imi raspunde ca la interogatoriu.
Le spun si eu partea mea de poveste, le spun ca dupa o lupta ciudata atat cu mine cat si cu "ea" care dureza de aproape un an am ajuns ca acel "te iubesc" sa aiba ecou. Si sa nu mai punem la socoteala un mesaj ce semana putin a amenintare "Eu sunt ce n-a fost inca nimeni din toate cate-au fost."
Un tip iese repede din refugiu si regurgiteaza in timp ce eu prezentam avantajele si dezavantajele unei iubiri reciproce, probabil ca nu bause prea mult si nu a putut sa suporte. Apoi idiotul in loc sa se intoarca inapoi in refugiu pe unde venise trece printre cort si refugiu si se impiedica de cei doi clujeni, cazand peste ei.
"Bai, pu.a! Ia vezi ce faci! Adica, noi va lasam pe voi sa stati in refugiu si tu calci peste noi ?" Se aude cum se ridica tulbure si incepe sa isi ceara scuze apoi la indemnurile ca pentru vite ale clujeanului face cale intoarsa in refugiu. "Nu trebuia sa le cedam locurile, sa crape, sa scapam de toti pantofarii". Impreuna cu Lucian ii aclamam pe cei doi si reiteram invitatia de a veni in cort daca au probleme peste noapte.
Claudia Mica apare si ea peste o vreme adusa de Claudia Mare, o duhoare de bar ieftin intra in cort odata cu corpul Claudiei Mici. Nu apucam s-o bagam in sacul de dormit ca spune "Vreau pipilica" si este scoasa repede de Claudia Mare afara la "pipilica" apoi o descaltam, o bagam in sacul de dormit si legam sacul la cap ca sa nu iasa miros prea mult afara. Era totusi sacul meu...
Le spun repede sa luam si sa punem o punga peste gura sacului de dormit si in felul asta nu o sa mai iasa mirosul de alcool iar maine scoatem punga afara si o golim de duhoare asa cum fac personajele in desene animate cand urla in punga apoi fug repede la cealata parte a orasului si desarta punga de "durere".
Ii las razand si ies afara la aer, ma plimb putin, fac poze lunii si Zarnestiului. Totul era clar si se vedea foarte departe. Foarte placuta noaptea.
Ma intorc in cort si ma asez iarasi in sacul de dormit. Ii cer voie Claudiei Mari sa ma asez aproape de ea. Lucian rade ca am facut asta, iar ea imi raspunde afirmativ.
Imi gasesc cu greu locul printre denivelarile ce ies din stanca si incerc sa adorm.
In ultima vreme visez mult zapada, gheata. Si visurile sunt mai puternice si trairile mai intense de cand in urma cu vreo saptamana am respirat prima oara un aer de iarna mai bine conturat ca niciodata, cand am iesit intr-o dimineata din bloc. Eu nu am avut inca parte de experiente foarte bogate de mers iarna pe munte, am mers cu Claus ce e drept de cateva ori am si cocotat am si dat pe gheata si am invatat cum stau lucrurile dar mai am mult.
Iar ce imi doream era sa simt iarasi mainile inghetate si reci, ca in iarna trecuta, sa adaug cateva clisee noi, ce lipsesc, unui film ce peste o vreme o sa mi se derulze in minte, o sa imi aduca aminte de munte si o sa ma bucure.
La un moment dat Claudia Mica se trezeste brusc si ne intreba "Ce faceti, ati venit si voi in refugiu?" Lucian o ia si o culca la loc.
Binenteles ca ostilitatile reincep cu Claudia Mare, dupa ce in masina cu care am venit din Brasov in Zarnesti am tot dat fund in fund de cateva ori pentru ca era o ingesuiala de nedescris acum a venit iar momentul, adevarul e ca era zece jumate si ca nu prea ii era somn nimanui.
Adorm totusi, in sacul mic si albastru, cu polarele subtiri pe mine si cu manusile pregatite undeva in sac, iar pe cap imi bun bentita ca sa nu imi inghete urechile.
Noaptea trece repede, si Lucian ma trezeste dimineata sa ies la facut poze la rasarit. Ies incet din cort si merg dardaind pana la locul in care urma sa se comita fapta. Ei erau deja acolo, toti trei in sir indian, ca un trenulet. Ii ajung dardaind din toate incheiturile si clantanind din dinti.
Ma pun la pozat pentru ca "semana" cu ceva interesant. Bineinteles ca datorita "starii avansate de frig" declansatorul reactioneaza mai repede decat degetele mele si incep sa fac poze in duplicat (apas o data, ies doua) de le-am zis ca filmul asta il developam de doua ori si avem poze toti patru.
Rasare soarele, misiunea mea se incheie, arunc o privire spre Fagaras, una spre Iezer, fug in cort. Claudia Mare vine si ea, o intreb daca mai tine minte ce i-am facut asta seara si ea da afirmativ din cap si incepe sa maseze la picioarele mele iarasi reci.
Dau vina pe oboseala si ii spun ca eu nu am putut sa dorm cu picioarele intinse datorita terenului si ca ar fi foarte bine daca as mai dormi putin cu picioarele intinse. Efortul de a dormi cu ele ghemuite a fost asemuit pe moment cu ideea de a fi contuniat creasta.
Claudia iar se plange de frig si o iau si o frec pe spate din sacul meu de dormit prin sacul ei de dormit apoi adorm.
Ma trezesc pe la 10 undeva, singur, in cort, ies si ii gasesc la masa, ma asez si eu, ma dezbrac, raman in pantaloni scurti. Lucian se bucura ca mi-am revenit .. eram in picioarele gole pe iarba moale, pe unul il tineam rezemat de o stanca si pe celalat mult intins, ma bucur de fiecare picatura de soare.
Intru in unul din sacii de dormit ce fusese adus pentru "rasarit" si incep sa mananc. Erau tot felul de kestii puse acolo, si chiar delicatese, Claudia Mare facuse o prajitura si adusese si niste chiftelute din granule de soia care erau mai gustoase ca orice. Le-am povestit eu cum mai mancasem de la Valentina in Siriu snitele cu soia si asa ca eram super-ok cu ideea.
Pleaca cei din refugiu, clujenii plecasera de la rasarit, se vedeau deja pe Vf. Baciului. Ai mei nu vor sa mearga mai departe, asa ca ii cobor la vale spre Curmatura.
Il vad pe Dan, un prieten de-al lui Claudiu si al Bitzei si stau cu el de vorba, ii fac si o poza cu creasta si apoi el coboara pentru ca se grabea sa ajunga la pranz in Zarnesti.
Ma duc in cort si incep sa strag sacii, izoprenele, sa scot betele si in curand era totul strans. Aveam un sac gros la mine si le pun pe fete sa stranga repede cat mai mult gunoi pana pun eu cortul in ruscac.
Claudia Mica isi spala toate pacatele si in cateva minute aveam un sac de gunoi legat de spatele rucsacului. Ca prin ceata imi aduc aminte ca vorbisem cu Claudia Mare despre Claudia Tudor, ele se cunosteau, Claudia Mare imi povestea cum s-a intalnit cu ea in ianuarie pe drum spre Vf. Turnu. Mi-a mai povestit cateva lucruri care m-au facut sa ma gandesc ca "poate este necesare niste scuze".
Si pregatesc in minte:"uite, am fost prin crai si m-am dat destul de frumos.mi-a placut tura mult de tot, desi a fost putin obositoare... mai mult dupa, dar oricum.kestia e ca am vorbit despre tine cu cineva si am ajuns la inteleapta sau mai putin inteleapta concluzie ca am gresit...imi pare rau ca am facut bancuri pe teme sexuale la adresa ta pe lista.pe viitor.. o sa fiu eu, stai linistita, dar promit nu o sa mai sar calul,alex"
O luam la vale, incep sa imi aduc usor aminte cum coborasem pe acolo cu pioletul, cum urla Claus la mine sa il infig mai tare in zapada si sa ma las pe el, cum zapada imi abunda in fata atunci cand faceam asta, cum invatasem sa sap trepte si cum imi spunea Claudiu sa nu mai fac pasul asa de mare ca daca e unul mai scund in spatele meu face spagatul intre ele.
Ajungem repede in Curmatura, tot primul, al treilea traseu pe care il terminam primul. Le promit ca ei ajung inaintea mea la Botorog.
Incepem sa mergem spre Botorog, dupa ce bem un ceai in Curamtura, o iau in fata si incep sa si trag de mine. Greutatea suplimentara a sacului de gunoi si faptul ca nu stiam cat de bine mai este ancorat ma impiedica sa alerg, ma lasa doar sa merg cat de repede pot. Cand ma scapa din priviri Lucian urla la mine ca o sa pierd pariul (am pariat ca nu ajung primul).
La 5 miunte de Botorog ma opresc, vorbesc la telefon, ma odihnesc si ii astept, prima ajunge Claudia Mare cu care continui sa merg pana jos, lasand-o la un pas in fata mea.
La fantana ii asteptam si pe "intarziati", apoi plecam spre gara. Trebuia sa mergem repede asa ca fortez mai departe, Claudia Mare imi spune ca sunt primul tip care are pasul mai mare decat ea, primul dupa care este nevoita sa alerge. Ii spun sa stea linistita pentru ca probabil nu o sa mai mergem impreuna, de se sperie de mine, dar nu intreaba de ce.
In centru las "gunoiul de creasta" si luam o masina ce ne duce in Brasov...
De acolo cu trenul pana la Bucuresti, mergem langa niste idioti de la un liceu, adusi de un prof frustrat la munte care incepe sa ne explice noua cum fiecare copac este o entitate si ca elevii lui nu sunt in stare sa inteleaga asta. Il intreb daca i-a dus in Diham si mi se raspunde afirmativ, punct ochit punct lovit. Continua cu tot felul de aberatii si incep sa ii spun si eu ca m-am saturat de astia care vin pe munte la un regulat mic de ocazie si ca sunt satul sa ii aud prin padure sau sa strang gunoaiele ce le lasa in urma.
Acasa ma asteptau ai mei, suparati foc pe mine ca nu ii sunasem. Eu de obicei ii sun cand simt ca e greu si consider ca e bine sa ii tin la curent, dar acum totul fusese asa de usor si frumos ca nu o facusem. Trebuie sa mai treaca 24 ore ca taica-miu sa vorbeasca cu mine si sa imi spuna ca au murit mai multi prin Bucegi.
Nu am reusit inca sa il conving pe taica-miu ca daca ai echipament nu ai ce sa patesti. Nici in polare nu se prea increde, poate pentru ca eu nu prea le port, ci doar car, in rucsac.
Pana la urma bem o bere si ii povestesc cum a fost, se bucura pentru mine. El a fost ultima oara pe munte ca "expert" in Costila, la releu, asta iarna, si m-am distrat ca mi-a povestit cum a fost in "fortareata"; atunci mi-a spus prima oara ca incepe sa inteleaga de ce merg eu pe sus si cat de mult i-a placut cum se vad lucrurile de acolo.
=== cut ===
Keep yourself alive,
Alex
| |