| Bucegi |
Jurnalul zilei de azi |
23-24/09/2000 |
Ai mei nu stiau ca am sa plec pe munte .. de fapt imi spusesera sa nu plec pe munte, pentru ca vremea era urata, asa ca, cu o zi inainte (22/09), seara, am plecat de acasa spunand ca dispar 10 minute. L-am luat pe Zorzo si am mers in Caritas, unde am lucrat ce mai era de lucrat, apoi a inceput ..
La ora 9:20 eram in Busteni; am urcat blitzkrieg la Poiana Izvoarelor pe o ploaie marunta dar rece.
Din poiana am ales Tache, pe care am plecat la 11:40, dupa ce am mancat ciorba de vacuta si am hranit pisica din sala de mese, pisica care spre surprinderea noastra a mancat paine goala.
Odata intrati in traseu, am mers prin padure si, feriti de picaturile de apa si de ceata, am ajuns La Prepeleac la ora 12:45.
Am stat sa ne odihnim si eu m-am conversat, urland prin ceata, cu un grup ce mergea spre Bucsoiu, a fost un moment interesant pentru ca, desi nu am auzit nici un zgomot din partea lor am urlat eu, instinctiv, si ei mi-au raspuns.
Am plecat spre Malaiesti pe portiunea traseului cea mai frumoasa ..
Am gasit pe drum un caine, chiar inainte de Prepeleac si m-am bucurat si eu si Zorzo.
Eu am avut mult mai multe motive sa ma bucur.. pentru ca .. l-am auzit la un moment dat pe Zorzo spunand .. "Matei, ursu!", apoi, la cateva secunde .."Matei, ursu !, in spatele tau" si atunci am inlemnit. Ma asteptam in orice secunda sa primesc o mare lovitura in spate si eram intr-un loc in care orice atingere m-ar fi proiectat in prapastie asa ca ...
Am asteptat probabil cateva secunde dupa care m-am intors eu .. ca sa vad in spatele meu un caine. Zorzo mi-a explicat mai apoi ca el spunea "Cutu", nu "Ursu" dar .. fiecare aude ce isi doreste si intelege ce poate ;)
Am ajuns in Malaiesti, condusi de acel pui de caine, care mergea undeva in fata noastra cu 3 m si statea sa ne astepte si se uita dupa noi.
Era deja 1:30 si eram tare bucuros sa fiu in Malaiesti. M-am intalnit cu Ionut, el era de serviciu in acel weekend. M-am bucurat sa ii ajut si eu pe acolo cu ce am putut, am pus si apa in butoi si am si mancat putin iar pe la 15:00 am plecat.
Nu am plecat singuri, ci am luat cu noi un canadian, un cetatean ai carui parinti erau romani plecati in Canada.
Am ajuns la Omul la ora 17:00 si am fost urmat de Cristi si Peter (canadianul) ceva mai in urma ...
Chiar inainte sa intru in cabana, m-am intalnit si cu cei cu care vorbisem "La Prepeleac".
Mi-as fi dorit sa dorm in cort, dar era frig afara si aveam o parte din haine ude, asa ca ne-am luat "priciuri".
Am inceput sa mancam si apoi am inceput sa scriu aceste randuri.
Erau cateva persoane in Omu; pe la ora 18:00 au mai venit doua de pe Valea Cerbului, erau doi baieti... unul foarte inalt si altul mai mic de statura; cel inalt a spus ca este ziua lui si ca a implinit 21 ani; si eu facusem gresala asta cu 6 zile inainte. In Bucuresti am aflat ca il chema Liviu si ca era de pe Alpinet.
A fost seara in care am incercat foarte multe bauturi .. am inceput cu caisata pe care o luasem, apoi a fost bere Tuborg, in timp ce scriam la prima pagina si apoi am baut 2 tuici fierte... asa, de culcare.
Ne-am culcat devreme .. pe la 21:00 am intrat in camera si probabil ca pe la 21:30 am adormit.
A doua zi m-am trezit pe la 7:30 si spre surpriza surprizelor... nu era pic de ceata dar era zapada pe jos. Asta m-a bucurat atat de mult ca am inceput sa fac poze cu Costila, cu Gaura, cu tot ceea ce imi iesea in cale, i-am facut si lui Zorzo una atunci cand el sarea in sus de bucurie in fatza cabanei.
Astfel s-a gatat si filmul .. mai repede decat imi doream.
Am mancat si ne-am facut bagajele, apoi la ora 8:30 am plecat. La 9:45 eram la Babele iar la 11 la Piatra Arsa. Am stat pana la 12 la Piatra Arsa, unde ajunsesem pe o ceata densa. Tot platoul era dealtfel plin de ceata si nu se vedea decat la cativa metri in fata.
Am mancat in Piatra Arsa si dupa aceea am coborat prin Valea Stanii in Sinaia.
La 13:10 eram in Valea Stanii si la 13:40 eram la Peles.
Ceata a disparut in Poiana Stanii si a fost foarte frumos ca am gasit acolo ..branduse .. multe branduse.
Ajunsi la capatul traseului ... Zorzo a inceput sa injure ca il dor picioarele, iar eu ca am bocancii uzi.
Acum este 15 fara si astept sa iasa Zorzo din Peles, ca sa mergem cu trenul de 16 la Bucuresti.
Incerc sa o sun pe o fatuca cu care am vorbit inainte sa plec la munte. Ea pleca cu un prieten undeva in Piatra Craiului si era vorba sa ne intalnim, daca este, in Bran. Numai ca nu a raspuns nici ieri, ca sa cobor cu Zorzo in Bran si nici acum .....
Pe la 16 am ajuns in gara, am luat bilete si am asteptam trenul .. am incercat iarasi sa o sun si de data asta am reusit sa vorbesc cu ea, din pacate nu au avut semnal in Piarta si de aceea nu ne-am gasit. Am stabilit sa ne intalnim si sa vorbim in Bucuresti daca pe munte nu am reusit.
Am reinceput sa scriu pe foaia de hartie candva pe la 17 cand ..am intalnit o tipa interesanta ca idei si altele ..
"Dumnezeu s-a nascut in Romania" a spus ea la un moment dat. Si ea fusese pe munte; coborase din Piatra Arsa pe la Cote.
Ea a stat o vreme in Canada si a inceput sa vorbeasca despre dorul de tara; a spus ceva de genul "dorul de tara nu este acela cand bagi 'barbi', ci cand iti este dor de ai tai si nu neaparat ai tai ca rude ci dor de istorie, de Avram Iancu sau Stefan cel Mare, de varful muntilor sau de candela de la Putna."
A mai spus un lucru pe care eu il simtisem deja, .... atunci cand iti este dor de ceva ai niste puteri si iti vin in minte lucruri care nici nu credeai ca exista, se intorc lectii de istorie invatate cu multi ani in urma, simti locuri in care nu ai mai fost de mult.
Pentru ca era foarte aprope de momentul in care Marian Munteanu isi depusese candidatura si pentru ca discutia a ajuns si aici, a spus ca "Marian Munteanu erau toti cei din Piata Universitatii".
Am ajuns in Bucuresti in seara zilei de Duminica dupa o tura in Bucegi.
Zorzo fusese prima oara la Omu. Ii mai trecusera si o parte din supararile pe care le avea inainte de a pleca asa ca puteam sa fiu deplin fericit.
| |