| Herculane |
Decoperirea Cernei |
18 - 20/05/2001 |
Plec din Bucuresti spre Timisoara, unde urmeaza sa ma intalnesc cu Corina si sa mergem intr-unul din locurile cunoscute bine de ea ... Herculanele, Valea Cernei ca sa fiu mai exact.
Ajung in Timisoara, ma intalnesc cu Corina si ne suim in trenul pentru Herculane. Ajungem in seara zilei de 19 acolo. Corina stie un loc de dormit si mergem acolo: era un restaurant abandonat, in care puteai sa dormi.
De noi se lipesc si doi cehi care venisera pentru Retezat. Ei s-au culcat afara, langa noi.
Dimineata, dupa indelungi eforturi si rugaminti, Corina reuseste sa ma trezeasca.
Alice, cainele ei, era foarte fericit si se gudura pe langa ea.
Ies pe terasa si ma uit ... o vale, copaci, un perete de stanca. Practic, acestea au fost elementele primei imagini din Herculane. Mancam si mergem mai departe. Gasim o ocazie care ne scoate din oras si ne duce la "bai".
De aici mergem pana la baraj si dupa aceea pe drum pana la capatul lacului. Fiind vorba doar de o zi, tot ce imi doream de la Corina era sa imi arate cat mai multe lucruri (nu neaparat sa mergem pe un traseu) si sa urmam cat mai mult din vale.
Intram totusi pe un traseu la un moment dat, chiar acolo unde se termina lacul, numai ca nu intram foarte bine in el si il pierdem curand.
Fobia mea de o viata sunt serpii; singurul lucru pe care il urasc este sarpele, in rest nu am frica de nici un alt animal.
...asa ca pasii erau destul de prudenti prin zonele cu grihotis. Ajungem intr-un loc in care nu mai puteam continua, asa ca ne oprim, mancam si ne intoarcem.
Alice, dupa parerea mea cel mai mototol caine pe care l-am intalnit vreodata, a fost acum de un real folos pentru ca "detecta" soparlele pe care eu apoi puteam sa le fotografiez.
La intoarcere am avut norocul ca o masina sa ne duca pana aproape de Herculane.
Dupa aceasta iesire, am ramas cu cateva idei, vise, locuri de care stiu acum ca exista si stiu sa le ating .. Crovurile Banatene, Satul Scara, diversele cascade si pesteri din zona...
| |