| Baiului, Grohotis |
Mersul pe dealuri sau stricarea stilului. |
25-27/01/2001 |
O intalnesc pe Caludia Tudor, ea fusese intr-o tura adevarata weekendul trecut, facuse creasta nordica a PC nu ca noi.. Piatra Mare. Asa ca o invit si pe ea in Baiului si Grohotis ... asa, sa isi strice stilul ;) Deci gasca mare, Dragos, Livia, Claudia si cu mine ... Eu am doi saci de dormit, unul de iarna (puf) si unul de vara. Dragos nu avea nici un sac de dormit asa ca apelez la varianta ajutatoare suna un prieten deoarece, 50:50 nu puteam sa aleg.. nu cu Dragos ;)) Si sun .. si era luni si nu dormea la ora 12, cand am sunat si o rog si imi zice DA ! si ma duc si iau un sac de puf !!! LA LA LA !!! o sa imi fie cald si mie ;) Il sun dupa aceea pe Claudiu si ii zic ca, cortul lui este ca un BMW full-option numai ca eu nu prea stiu sa il folosesc, asa ca in Ceahlau l-am instalat Iglu si mai ramasesera ceva betze si de tenda si probabil ca ar fi bine sa ma invetze si pe mine sa il folosesc sau sa mi-l ia. Vine Claudiu marti seara si imi explica cum sta treaba, il luam si il instalam in camera mea si isi da seama de ce se vinde SALEWA corturi de 700 DM cu 100 USD in Romania ... modelul HIMAL avea o problema .. cusaturile care trebuiau sa tzina tenda erau facute prost si nu aveai cum sa introduci batzul. Invat totusi cateva secrete ale cortului. Problema primusului este si ea rezolvata ... pentru tura asta ma intalnesc cu Claudiu vineri la pranz si imi da un primus. El se grabea pentru ca avea sa se catzere pe BNR ca sa puna un panou, asa ca merg cu el si pe drum ii spun bancurile noi si mai vorbim. In fata la BNR, lume putina pe strada si parcate un rand de masini ale secu si un politist.
Il pun pe Claudiu sa imi arate cum functioneaza primusul, scoate din geanta o butelie si "ochiul" si imi spune: "uite, iei, pui, strangi, scoti bricheta, rasucesti, aprinzi..." si ardea. M-am uitat spre politist pentru o secunda si nu vreau sa va spun ce se citea pe fata lui, asa ca iau primusul in mana si ma uit putin la flacara albastra dupa care il opresc. "Ai grija ca frige acum"... si frigea putin asa ca astept putin si il desfac, dupa care il pun in sac si plec. Se face 11 noaptea si ajung la Livia, o iau de acasa, era cu un tip (ghinionul lui), o iau si mergem in gara unde ne intalnim cu Dragos.. trebuia sa apara si Claudia si intarzie asa ca intram in Mac si bem niste ceai si pastrez paharele. Era 12 cand urc in tren si zic "Tzeapa, nu vine", sa nu descriu zambetul de satisfactie intiparit pe fata Liviei.
Adevarul e ca in acel moment Livia nu isi mai avea rostul.. eu o luasem cu noi doar pentru ca stiam ca atat eu cat si Claudia vom merge repede, iar Dragos merge incet, asa ca trebuia sa mai gasesc pe cineva care sa mearga incet, astfel incat sa nu ramana singur, in urma. Si cum pe Gutu ai lui nu il mai lasa sa doarma in cort, ci doar in cabane, am zis sa o aleg pe Livia, ea avea si atuul ca mai mersese cu Dragos si cu mine si se intelesesera OK atunci. Si ne suim in tren la ora 12 noaptea in ziua de vineri. Imi las sacul si ma mai intorc o clipa la usa vagonului cand o vad si pe Claudia cum venea .. vitejeste cu sacul in spate, ajunge in dreptul meu, se suie in vagon si imi zice "lasa-ma ca am mers pe jos jumatate de drum ca nu mai e nici un tramvai". O ajut totusi sa isi puna sacul sus si ii dau lui Dragos pentru nas, acolo, o atentie. Imi era somn asa ca le spun ca ii pup pe nas si ca ma duc sa il bag pe al meu in perna ... descoperisem un mod foarte fain de a dormi in tren. Polarul subtire il puneam ca perna iar eu, in tricou, cu mainile pe langa corp, unite, undeva, in zona pubiana ;)) cat sa le prind cu picioarele sa nu alunece pe jos cand dormeam. Ma asez sa dorm, Claudia vine si ea sa doarma, ca Dragos si Livia se apucasera de vorbit in celalalta parte. Apare nasu' si nu era singur - venise si supra. Dragos negociaza si conform spuselor celor de la supra trebuia sa coboram la prima. In Ploiesti cautam nasul si el ne spune ca nu este cazul. Ajungem in Predeal si coboram, era ora 2 noaptea sa ca punem frontale si incepem sa mergem spre Cioplea. In Cioplea ne oprim putin pentru ca fetele vroiau sa faca ceva ce facuse Dragos pe drum in dreptul unui copac aflat mai la intuneric. Pe sus, pe cer, putine stele si mai mult reflectoare de la discoteci. Intram in traseu dar asta nu inainte de a fi speriati de doi militieni care ne-au povestit cum e treaba cu ursu. Claudia nu fusese in Susai si nici nu isi dorea sa ajunga, asa ca, mergand pe intuneric, putea sa isi imagineze orice poteca ... Mergem patru oameni la doua frontale, ne pastram in grup compact si suntem urmati de un caine ... ce caini prietenosi in zona asta. Ajungem repede in Susai unde punem cortul pe zapada inghetata si pentru ca ne era somn nu mai stam sa bagam toate cuiele si sa il asiguram cum trebuie, pun doar doua cuie de forma si gata .. Intram in cort pe rand cu izoprenul si sacul de dormit in mana si rucsacii in spate ;) era foarte amuzant .. fiecare dupa ce se aseza comod dadea unda verde urmatorului.
Si ma bag in sacul de dormit cu polarele subtiri pe mine ca sa fiu OK, Dragos si Claudia care aveau saci de puf se aseaza in extremitatile cortului, iar eu si cu Livia in mijloc. Incepem somnul ;) eu adorm relativ repede, nu am probleme. Livia ma scoala peste putin timp spunand ... URSUL. Se auzeau niste zgomote ciudate dar era doar tenda de la cort care falfaia in bataia vantului din cauza faptului ca nu era asigurata cum trebuie, ii explic si adorm iarasi. A doua oara .. niste zgomote de fiara combinate cu faptul ca Livia zgaltzaia de zor la mine ma fac sa ma tezesc iarasi.
Era putin infricosator, erau maraituri de caini si o maraitura distincta de ele, una mai apriga si mai fioroasa ca orice maraitura pe care am auzit-o pana atunci. Ma asteptam la un urs. Livia ne aduce aminte ca puteam sa dormim si in cabana; mai mult, spune ca ea are sa mearga in cabana. Era o senzatie ciudata, daca chiar era un urs acolo, ma asteptam sa vina si sa sfasaie cortul apoi sa ne loveasca si pe noi cu labele si eventual sa ne consume ... dar asta nu se intampla, desi se auzeau maraituri dese, zgomote ciudate, desi tenda batea cu putere in cortul interior, nimic din acestea nu se intampla asa ca am adormit iarasi. Ne trezim dimineata si iesim din cort, era frumos afara, soare, se vedeau si Bucegii care erau totusi in ceatza incepand cu 1700 m si se vad in jurul cabanei si cativa muncitori. Apuc sa admir munca lor, cabana Susai este acum foarte frumoasa, noua, cu o sala de mese generoasa si foarte frumos ingrijita. Cea mai cuminte si nepasatoare a fost Claudia in noaptea aceea, ei nu prea ii pasa de urs, ba chiar ne-a povestit la un moment cum trecuse ursul pe langa cortul ei in Bucegi si odata prin Fagaras si nu facuse nimic altceva decat nevoile, undeva langa cortul ei. Cortistii .. s-a facut ceaiul... ne striga un tip tanar de la bar si ne spune ca nu ar fi tocmai indicat sa mergem spre Grohotis, pentru ca sunt ursi si mistreti. Livia ne spune ca pleaca, ca nu mai continua traseul.. o intreb de ce si nu reusesc sa aflu motivul, Claudia ii spune si ea sa stea dar Dragos este cel ce o convinge sa ramana (primeste primul cartonas galben). Intram iarasi in traseu, si mergem prin padure pana ajungem la un drum forestier, din Susai stiam ca trebuia sa mergem in stanga si apoi sa reintram pe traseu in padure; lucru care se si intampla. Incepe urcusul, se merge in grup, simteam destul de greu sacul in spinare si rasuflam greu cand pun un Metallica live sa imi creasca concentratia adrenalinei in corp. Ajungem intr-o poienita si acolo gasim un mic refugiu suspendat, in care imi face placere sa ma sui si sa ma intind pe podeaua frumos mirositoare din lemn de brad. Pauza se termina, incepe zapada destul de adanca si continuam urcusul... ajungem la lacul Glavan sau Lacul Rosu; mai bine zis ajungem la un loc in care, intr-o mare de zapada, se afla un indicator care spunea "Lacul Glavan", iar in jurul lui era numai zapada si brazi. De aici continuam urcusul fara marcaj, era jumatatea zilei si nu mai aveam sa dam de marcaj pana a doua zi. Iesim in "creasta", scapam de padurea de brazi care ne inchidea orice perspectiva asupra traseului si ajungem la o stana in care ne odihnim putin si incepem sa mergem mai departe. Se vedeau de aici Muntii Neamtului. Gresim putin si in loc sa urcam coboram, apoi urcam ce am coborat si inca putin pana se vede Grohotisul, era destul de aproape vazut cu ochiul, ce se vedea semana mult cu harta, il parcurg si stabilim sa urcam printr-o zona mai joasa si neimpadurita, aflata mult in stanga (nord). Coboram pe un pinten si, trecand pe langa o stana ajungem, iarasi in padure unde, mergand pe un drum pe care sunt carati copacii la vale, ajungem, dupa putin timp, la niste stalpi de inalta tensiune si la un drum forestier. Se auzeau de aici si niste drujbe. Mancam. Eram ud la picioare si asta ma enerva la culme; incepem sa mergem inspre nord, si urmam drumul forestier; Eram undeva pe Valea Doftanei. La un moment dat, atat Livia cat si Dragos, incep sa se planga ca merg pe sosea si vor sa incepem sa urcam, ii rog sa mai aiba putina rabdare. Intre timp, eu si cu Claudia incepusem sa adunam diferitele plastice si sticle de pe drumul ce pana atunci fusese lipsit de urmele civilizatiei. Livia incepe iarasi sa spuna ca ar trebui sa urcam si atunci zic OK si incepem sa urcam, alesesem un drum interesant ;) Era o vale plina cu frunze, era foarte interesant si placut sa o urci, frunzele erau in strat foarte gros, sub ele erau crengi care trosneau la fiecare pas. Dupa un urcus obositor, iesim de pe vale. Livia era foarte suparata datorita tratamentului la care fusese supusa, Claudia era incantata, iar Dragos era un bun moderator. Iesisem acolo unde doream si anume in pasunea ce unea creasta de padure. Si continui sa urc pana in creasta. Doream sa o ating asa ca usor incep sa urc, urmat de Dragos, Claudia si Livia. Liviei ii era destul de rau (fizic) si asa ca Dragos ramane in urma cu Livia; impreuna cu Claudia, ajung in creasta, moment in care soarele apune. Ne oprim si le strigam si lor sa se uite ... Erau cativa nori negri pe cer deasupra Baiului si soarele ii colora atat de frumos cu lumina lui rosie de apus. Claudia imi arata un copac fulgerat si atunci imi vine prima idee de loc in care se poate pune cortul. Totusi mai mergem putin si gasim un loc ideeal, cu putina zapada, pe creasta si cu o priveliste superba asupra Brasovului si Sf. Gheorghe. Montez iarasi cortul si, pastrand ordinea in care am dormit cu o noapte in urma, intram in cort. Se face supa calda in seara asta pentru ca meritam. Eram toti franti de oboseala la ora 19 cand ne oprisem din drum si asteptam primusul sa ne fiarba apa din cratita.
Livia mersese toata ziua intr-o salopeta de schi si ii era cam rece asa ca ii dau pantalonii mei de polar gros, ca sa nu zica ca o chinui.
Se imbraca fericita cu hainele mele ce ii erau putin cam largi ce e drept. Claudia isi da seama ca avem cam acelasi gusturi la hainele de munte pentru ca, polarii cu care mersese ea in ziua aceea erau identici cu ai mei, izoprenul era de aceeasi consistenta si culoare, la fel si gorele.
Mancam si apoi Dragos degusta vinul cumparat de Livia din Susai. Nu beau in seara aceea decat supa si mananc ceva dupa care ma asez in pozitie regulamentara de dormit. Dar nu aveam somn .. nu aveam somn nici o clipa, eram chiar odihnit cat sa continui drumul si asta simteau si ceilalti. Asa ca Dragos pune ceasul sa sune devreme (7:15). Livia este stresata de faptul ca eu chicoteam si susoteam si ma intorceam pe toate partile de parca eram perpelit pe foc, asa ca face schimb cu Dragos care trece in locul ei. Locul pe grila de start se schimba deci ... Claudia, Alex, Dragos, Livia. Eu considerasem un criteriu mai bun ca fiind cel al sacilor de dormit dar nici asta nu era chiar atat de rau. Adorm intr-un final. Noaptea asta vroiam ceva frumos si special de la natura .. vroiam sa imi fie putin frig asa ca imi dau jos polarul si dorm in pantaloni scurti si in tricou. Dimineatza vine repede, acum ca asigurasem cortul ca la carte si ca nici vantul nu batuse iar in stanga mea era Dragos; nimeni si nimic nu ma mai trezise peste noapte. Facem un ceai din zapada si il bem cu sete, dupa care strangem cortul si mergem mai departe. Incepem iar urcusul si mergem usor pe un drum ce strabatea creasta. Ajungem la varful Vaida, dupa care incepem sa ne indrepatam spre Vf. Grohotis. Livia iarasi incepe sa bazaie si ii iau si sacul ei in carca... astfel, mergeam cu doi saci ..unul in fata, unul in spate si era sadic dar ce sa ii faci nici ea nu mai avea de ce sa se planga. Mergem deci spre Varful Grohotis si pe cel mai inalt punct al unui delusor zicem cu mandrie "am ajuns pe varf!!!". De acolo alegem sa mergem in continuare pe creasta, lucru care se dovedeste a fi mai mult decat gresit, deoarece acela era momentul in care trebuia sa coboram spre Manastirea Suzana, puctul terminus al traseului. Ajugem la capatul masivului, iar Livia cade la un moment dat jos si spune ca nu mai poate sa mearga (al doilea cartonas galben urmat de unul rosu, imi era clar ca alaturi de mine nu o sa mai mearga vreodata pe munte) si dupa ce scena se termina, incepem sa coboram fara cuget, paralel cu o vale pe urmele lasate de un mistret. Naivi ne asteptam sa iesim undeva pe soseaua ce leaga Cheia de Maneciu dupa Suzana. Livia primeste betele mele (nu peste ceafa ci in mana), pentru a se deplasa mai usor. Si coboram .. si alunec de vreo doua ori si cad jos pentru ca era un strat de zapada subtire si sub el frunze si crengi si alunecai pe ele ca pe patinoar. La un moment dat parasim urmele animalului si coboram drastic pana in valea inghetata. De aici incepem si tinem firul apei, siguri fiind ca ajungem la drum. Mergem ce mergem, la un moment dat primesc betele de la Livia si incep sa ma joc cu ele... gheatza nu conferea nici un fel de siguranta, bocancii mei alunecau fara grija pe stratul de gheatza si sprijinul l-am gasit in bete, asa ca ma avant pe vale cu o mica nebunie fara sa tin seama de prea multe ...si este minunat. Ajungem la capatul vaii, la un drum forestier ... ne bucuram nespus, era drumul mult visat. Incepem sa il urmam si mergem si mergem si iarasi mergem si intalnim stalpii de inalta tensiune si nu ne spun nimic.
Ajungem sa vedem case izolate pe munte si la un moment dat, dupa ce mersesem o gramada, intrebam doi militari care urcau drumul .. cat mai este pana in Maneciu. Ei se uita mirati la noi si ne spun ca suntem pe Valea Doftanei, ca nu avem cum sa ajungem in Maneciu, ca primul sat e la 10 km si ca ultima masina a plecat de mult spre Campina. Tristete mare, continuam drumul si ajungem la un moment dat sa il intrebam pe un tip cu un BMW daca ne ia si el ne refuza politicos. Mai mergem si ajungem la un fel de cabana vanatoreasca, unde niste vanatori tocmai se urcau intr-o masina, asa ca ne suim in ea. Ne iau cu ei pana in Satul Valea Doftanei. Pe drum vanatorii se cearta intre ei in legatura cu mistretul ce il vanasera, unde gresisera, ce nu facusera cainii, comenteaza utilitatea lunetei la pusca si asa mai departe. Ajungem si prindem un autobuz care pleca la ora 17 din Valea Doftanei si ne duce pana in Campina. In Campina ne indreptam spre statia de autobuz.
In statie, pentru ca Dragos tot rostea cuvantul "vin fiert", un tip foarte serviabil ne acosteaza si ne spune ca daca vrem sa bem vin fiert putem sa mergem cu el ca stie un bar fain putin mai incolo. Il refuzam politicos, ii satisfacem curiozitatea si ii spunem si pe unde am fost si mergem in gara. Gasim in gara vin si dulciuri si cumparam cantitati industriale, dupa care ne suim in trenul "special" ce venea din Predeal, era acel personal cu mers de accelerat. Era o aglomeratie nebuna, nu aveai loc de nimic.
Claudia isi gaseste niste prieteni si incepe sa vorbeasca cu ei, eu nu prea imi gasesc locul si plec spre alt compartiment, Livia si Dragos raman.
Si gasesc la un vagon de clasa I pe culoar un locsor cam batut de vant, in care ma asez linistit si incep sa privesc pe geam ...
Vine Claudia si ma ia de acolo si ma duce la petrecaretii de la clasa a doua.
Acolo, Dragos si Livia isi gasisera deja un loc. Imi gasesc si eu unul si mai stau pe ganduri pana in Bucuresti.
| |