| Penteleu, Podul Calului, Ivanet |
Intoarcerea |
24 - 26/03/2001 |
Unul din lucrurile pe care Dragos si le doreste sa le faca este sa mearga in cat mai multi munti, indiferent de locatie sau de inaltimea muntilor. La inceputul anului ,imi spunea ca daca face 24 munti noi anul asta e multumit.
Ce isi propusese pentru acest sfarsit de saptamana erau 3 munti foarte apropriati Siriului si anume Ivanet, Podul Calului si Penteleu; cel mai mare si inalt este Penteleu.
Mergem 3 zile in formatie de trei .. eu, Vali si Dragos. Ajungem in Buzau, apoi in Nehoiu, si in cele din urma luam o masina pana la poalele Ivanetului. Apucam pe un drum de caruta spre inima muntelui.
Ca sa imi demonstrez profunda nemultumire fata de un traseu usor si plicticos, imi deschid o cutie de bere si sorb usor timp in care Vali si Dragos incearca sa ma ajunga din urma.
Ne intoarcem spre dupa-amiaza din Ivanetului si ne grabim spre Gura Teghi, unde ajungem atat per-pedes cat si cu ajutorul unui camion al carui sofer a fost suficient de bun sa ne ia.
Acolo, isi ia si Dragos o bere si Vali un suc, apoi incepem sa mergem mai departe, spre Penteleu si Podul Calului. Obosim la un moment dat sa mergem pe un drum forestier. Se intuneca si vazand un tractor, il oprim si il intrebam pe sofer unde putem sa inoptam si unde se desparte traseul spre Podul Calului; tractoristul ne spune ca suntem in locul in care se desparte traseul si ca un drum ce coboara de pe deal ne va duce pe varf.
Ne bucuram, urcam spre prima curte si punem acolo cortul; nu era nimeni in curtea ingrijita, cu o casa mica din lemn, cu sopron si loc de facut focul asa ca ne instalam.
Pun repede cortul si apoi facem focul, scoatem si primusul si facem de mancare, ne simtim "ca la mama acasa". Pentru ca si eu si Dragos aveam o oarecare cantitate de bere in sange incepem sa vorbim diverse, printre care Dragos imi povesteste cum a imprastiat el printre prietenii lui nelamurirea mea mai veche "daca ambii parteneri, in timpul unui act homosexual, au penisul in erectie" si alte kestii de genul asta.
Fierbe si supa (motiv de bucurie) si mancam pe rand. Dragos incepe sa vorbeasca cu Vali despre amicii lor comuni printre care ii stiam si eu din auzite pe Serbanescu si Lucaciu, acestia doi fiind ghizi la o agentie de turism. Serbanescu fusese chiar prieten cu Vali o perioada. Dragos povestea cum Serbanescu organizeaza excursii in Tatra cu 75$ si ca, probabil o excursie in Himalaya ar costa cu Serbanescu 50$, moment in care eu, ca sa nu ma inec, scuip supa care o aveam in gura si izbucnesc in ras.
Stingem focul, spalam vasele si ne culcam in cort (pusesem pe partea ce nu era acoperita de izopren saci de plastic ca sa nu se ude rucsacii). In noaptea aceea fusesera anuntate furtuni si adverse de ploaie. Ploua insa putin de tot si foarte incet si lin, cat sa mangaie apa tenda cortului. Nici noi nu ne faceam griji pentru ca stiam ca suntem intr-o curte si ca nici un animal nu o sa intre acolo, eram mult mai linistiti decat in Siriu.
A doua zi de dimineata un om in varsta vine si ne intreaba ce cautam acolo. Dragos, care era treaz, ii explica ca vrem sa ajungem in Penteleu si ca nu am gasit nici un loc de stat in afara de asta. Fusese meci cu o seara inainte si asta e explicatia pentru care omul acela nu venise de atunci sa ne intrebe de sanatate.
Ne lasa sa mai stam cat timp Dragos merge pe Podul Calului. Mie imi era somn, asa ca prefer sa mai salvez cateva ore pentru asta decat sa traiesc senzatia atingerii rasunatorului varf.
Vali iese din cort si face o vizita casei impreuna cu taranul. Stateam pe propietatea unor nemti (ea romanaca de origine), aceasta fiind casa lor de vanatoare, iar acel om avea grija de ea cat timp stapanii erau in nemtia.
Ma pun pe mancat, se intoarce si Dragos, fericit ca atinsese varful. Plecam spre Penteleu, pe mine ma trece o "aia mare" din cauza unui usturoi consumat excesiv la masa.
Traseul se desparte de drum intre doua poduri, unul in constructie si altul prea batran sa mai reziste, asa ca intram pe partea dreapta in padure. Aici traseul urca vertiginos, apoi se lasa mai moale; intram iarasi pe drum forestier si de aici inainte, trecand pe langa diverse cladiri ce erau trecute pe harta ca si cantoane sau cabane vanatoresti, taiem din cand in cand pe traseu curbele si ajungem la un luminis din care se vede statia meteo.
Cerul era senin si mai era destul pana sa se intunece asa ca continuam linistiti drumul. La un moment dat, pe jos vad un calendar pe anul in curs ce avea pe verso o fatza zambareatza, in dreapta careia era scris .. "Mereu aproape". "Manca-ti-as daca ar fi Iliescu alaturi de mine, acum ..." si continui drumul.
Practic, eu am mers inaintea lor cu vreo 10-20 minute cel mult. Ma opream doar cand consideram ca o sa se incurce la traseu. Ajung intr-o stana ce era construita in 1956 si arata ca si cum din 1956 si pana acum au fost cutremure si furtuni la fiecare doua luni ;-). De acolo iesim din padure, iesim de pe drum si intram pe o poteca neclara, ce se pierdea in iarba moale a primaverii. Peste tot in jur erau ghiocei, peste tot erau flori, calcam cu multa atentie ca sa nu stricam ceva; era cel mai mare numar de ghiocei pe care il vazusem, asa ca eram impresionat, moment in care Vali si Dragos au profitat ca sa mi-o ia inainte.
Situatia a fost totusi readusa la normal dupa ce, facand o mobilizare generala a tuturor resurselor, i-am depasit pe cei doi, neputand suporta ideea ca acum, la sfarsit, dupa ce am condus tot drumul, sa fiu depasit.
Ajungem la statia meteo. Intram; doua persoane se mira sa ne vada, ne arata o camera in care putem sa stam si se ocupa de noi.Ne spun ca de obicei oamenii ajung aici odata cu coacerea afinelor si nici decum cu aparitia ghioceilor. Se bucura sa stea de vorba cu noi, apoi ne lasa sa ne culcam.
Dragos doarme in patul incaperii, iar eu si Vali dormim pe jos pentru ca avem saci mai buni.
A treia zi urcam deja Vf. Penteleu, ce masoara peste 1700m, un adevarat record al ultimelor iesiri :-((
Incepem sa coboram, apoi intram pe o curba de nivel de care ne tinem o vreme. La un moment dat Dragos scoate harta si imi arata pozitia in care ne aflam si apoi, jos in vale ii arat eu un canton de vanatoare, apoi cu o linie dreapta pe harta ii desenez cum o sa coboram noi pana acolo; Dragos imi spune ca nu e traseu iar eu ii raspund ca il vom inventa noi si incepem coborasul. Padurea este destul de deasa dar ajungem cu bine. Cantonul era si el o ruina, paturile erau rupte, ferestrele sparte si usa furata de vant.
Intram iarasi pe traseu, traseu ce ne aduce de unde am inceput cu o zi inainte. Hazliu a fost ca pe traseu ne-am intalnit cu doi padurari si unul din ei a inceput sa imi pipaie aparatul de fotografiat prin tricou ca sa isi dea seama ce este umflatura mea de pe piept.
Intalnim si un cal mort, abandonat intr-un grajd caruia eu ii fac o poza :-(
Dupa aceea ne intoarcem in Gura Teghii, de unde luam o rata pana in Nehiu si prindem un tren care ajunge in Buzau.
Acolo avem foarte mult noroc cu un rapid care a intarziat si in care ne suim val-vartej pentru ca alt tren spre Bucuresti in seara aia nu mai era.
| |