| Bucegi |
Valea Bucsoiului |
28, 29/04/2001 |
Bucegi, cald afara, pamantul era uscat, soare, sambata, eu in plastici, ruxaci cu pioleti; coltarii mei sunt undeva in ruxac, zapada se vede sus pe Bucegi.
Dragos, Lucian Gutu, Valentina, Alex; urcam printre pantofari spre Poiana Izvoarelor.
Trec cu nesimtire prin toate baltocile si ajung primul, urmat de Gutu, Dragos si Vali.
Vroiam sa intram pe Valea Morarului. Vorbesc cu cine trebuie, aflu unde e, dar ne razgandim pentru o Valea Bucsoiului.
Intram pe vale; se mai vede cineva mai pe sus. Bolovani de avalansa sunt presarati la iesirea din vale.
Fusesem acolo cu putin timp in urma, simtisem zapada care coborase in bulgari pe vale, o stiam, o mai vazusem, o gustasem cat timp inca se mai aseza peste tot, cat timp inghitea tot verdele, toti gihioceii, toate florile, deopotriva verdele primaverii si ruginiul toamnei trecute.
Incepem sa urcam pe vale (eram primul); aveam o mica experienta in urcatul pe vai, interesant a fost ca, urcand pe acea vale, au existat portiuni in care simturile mele si felul in care vedeam eu lucrurile semanau foarte mult cu ce facuse cel ce urcase in fata noastra, deoarece ii descopeream urmele de coltari.
Le-am spus lor sa mearga in fata, sa se tina de urmele de coltari cat timp eu am inceput sa fac poze. Dragos, Gutu si Vali. Eu si Vali aveam piolet, Dragos si Gutu erau "la liber".
Nu imi pusesem inca coltarii, nu le simteam nevoia. Vali pica la un moment dat cu piciorul intr-o mica crevasa si ramane intepenita,speriindu-se. Dragos si Gutu nu se intorc sa o ajute, ramane ca "urma sa scape turma".
Ma duc langa ea. Ii simt tranpiratia rece pe tot corpul, o iau si o ajut sa iasa; se ridica in picioare, apuca sa imi multumeasca si o vad cum ii tremura picioarele. O incurajez, ii spun ca nu s-a intamplat nimic si ii descriu exact ce simtise, pentru ca fusesem si eu acolo, avusesem si eu picioarele prinse in zapada. Este o stare foarte ciudata, zapada te prinde, apoi ingheata, eu traisem asta cu trei ani in urma cand reusisem sa ma "impotmolesc" undeva in Postavaru, tot intr-o luna de primavara... continuam drumul...
Ajungem la o portiune in care panta este mai mare, acolo eu trec in fata lui Gutu si Vali si incep sa sap trepte asa cum ma invatase Claudiu. Efortul era mare, dar lor le folosea si chiar imi aduc aminte cum Gutu spune "Asa, frate".
Vali incepe sa tipe la Dragos, care era undeva mai sus de mine si incerca sa isi sape propriile trepte, trimitand la vale o gramada de bucati de gheatza si zapada. Trecem si peste asta si ajungem mai sus, unde Dragos statea sa se odihneasca langa Dan, cel care urcase inaintea noastra. Vremea devine o curva, cerul se umple cu nori, valea cu ceata, aerul cu umezeala. Incep sa urc, urmat de Dan si restul. Apoi schimb cu el. Nu prea merge insa. Dan nu tine urmele lasate de mine, practic sapa degeaba pentru el, cand ar fi putut sa le urmeze pe ale mele.
Incerc sa ii explic ca nu are rost sa mergem in paralel atata timp, cand putem sa ne completam si il las pe el inainte; eu incep sa ii adancesc si sa ii aranjez pasii pentru ceilalti din urma mea.
Ne mai oprim de cateva ori pentru odihna si apoi iesim din vale. Aici incepe o ploaie cu zapada. Eu eram inca in tricou si in tricou aveam sa merg si mai departe. Incepem sa mergem pe curba de nivel, prin zapada si prin iarba toamnei. Imi e greu, simt ca orice pas fac eu, ca orice loc in care calc o sa mai fie calcat de inca 3 oameni care nu au nici echipamentul si nici cunostiintele necesare sa se opreasca in cazul in care treptele nu tin.
Ii intreb cum sunt urmele lasate si ei spun ca sunt bune, asa ca continuam. Iesim in traseul Vf. Omu - Vf. Bucsoiu; se vede un marcaj, dar din pacate e prea multa ceata ca sa vedem cum merge mai departe. Dan incepe sa coboare dar se opreste curand, spunand ca asta nu este Piatra Craiului, ca sa fie atat de periculos si ingust.
Ma opresc si ma intorc la marcaj. Acolo ma imbrac si incep sa ma uit in jur, ma duc iarasi pana la ei si ma intorc din nou. Urcasem o singura data de la Omu pe Bucsoiu si eram de aceeasi parere cu Dan.
Ceata se ridica o secunda, vad cum merge poteca, cum cobora printr-un loc pe care nu il vazusem; ii strig, vin si ei si apoi intram pe poteca care trebuie si incepem sa mergem pe ea spre Omu.
Dan se oprea destul de des, nu stiu daca de oboseala, oricum pentru peisaj in nici un caz, nu de alta dar ceata persista.
Ajungem in fata cabanei Omu, eu fac o poza si rad... era acoperita de zapada, asa cum o gasisem si cu un an in urma ...
Mergem in statia Meteo, unde era destul de multa lume; salutam si intram inauntru, la cald si bine. Acolo era si Dan. Stam o vreme sa ne incalzim si Dragos scoate niste bautura.
Apar doua rusoaice, una subtire si finutza si una grasa. Cea grasa era din Chisinau si cea subtire din Siberia. Au baut si ele cu noi si la un moment dat Moldoveanca a pus mana pe piciorul meu si a inceput sa rada zgomotos, mult mai zgomotos decat mine.
Ne ridicam frumos la un moment dat si plecam spre Babele, nu de alta dar aici nu prea era loc de stat.
Dragos pleaca in pielea goala (sus) si eu la fel. Dragos si Gutu merg in fata, eu raman cu Valentina.
Merg mai incet pentru ca erau poze de facut .. multe poze, la un cer ce te uimea cu frumusetea lui...
Nori negri il acopereau in intregime, nori grosi, desi, plini de furtuna, fulgere si tunete. Toate acestea amutisera si ele si stateau paralizate intr-o stare de echilibru. Exista o fereastra, o fereastra cat linia orizontului si inca doua degete deasupra ei, o fereastra prin care soarele la apus isi trimitea razele spre munte; norii erau martori, erau folositi ca o oglinda, furau si ei din lumina si prindeau tot felul de nuante, de la rosu pana la portocaliu... culori pe care nu le mai vazusem niciodata.
Vroiam sa ma asez jos si sa stau sa fac poze pana se termina filmul, dar am zis ca in miscare o sa fie mai frumos, asa ca de la Gaura pana la Costila nu am facut altceva decat sa inaintez cate cinci pasi pentru fiecare poza facuta.
Se face intuneric chiar atunci cand ajungem langa cabana DRTVului de langa babele. Fara sa inteleg de ce, Vali se sperie brusc si nu are incredere ca eu o sa o duc la cabana Babele, crede ca directia in care mergem nu e buna, o injur si ii spun sa mearga dupa mine sau sa se duca cum crede ea, ca eu nu am timp de explicatii.
Se tine dupa mine si ajungem imediat in Babele. Exista o oarecare vizibilitate si jos, pe Valea Prahovei se vedeau luminite.
Intrand in cabana ii vedem pe Dragos si Gutu. Ne ducem intr-o camera in care erau foarte multe persoane, nu prea ne intelegem cu ele, asa ca ne culcam si gata.
A doua zi de dimineata ma trezesc ultimul si cobor in sala de mese; acolo erau si ei; ma asez la masa si intreb ... "cine a baut primul din sticla de fanta ?"... imi raspunde Dragos cu un "eu"; avusese mult noroc pentru ca undeva peste noapte ma cam trecuse o nevoie si cum toaleta era prea departe, m-am tot gandit la sticla aia de fanta.
Urcam in camera dupa ce mancam si incepem sa strangem bagajele. Vroiam sa coboram pe Valea Alba, numai ca intervine ceva .. tipii si tipele din camera imi povestesc ca vor sa coboare in Bran, ca de acolo o sa ia o caruta si ca se descurca ei.
Le explic ca nu au nici o sansa daca nu au echipament, ca si noi am mers ieri pe un traseu mai greu si ca daca nu as fi fost eu sa am echipament si sa ii ajut pe ceilalti, nu aveau sanse prea mari. Dragos s-a suparat atunci...
Asa ca le-am zis sa mearga ei pe unde vor si merg si eu tot asa.
Au plecat, am plecat. M-am dus spre Ialomicioara si am facut cateva poze, apoi m-a intors spre Babele si am mers la Floare de Colt sa beau un ceai.
Am lasat 30 minute si apoi am sunat; Gutu raspunde si ii intreb unde sunt .. "spre jepii mari"; eu le spun "ma asteptati la canton, vin repede" si o iau la goana.
Ii ajung din urma si coboram impreuna... multa mizerie si multa lume pe acolo, desi existau portiuni in care traseul era rupt de zapada. Dar singura dificultate reala era slalomul printre gunoaie si pantofari.
Iar eu .. eu incepeam intr-un fel o viata noua, lasasem in urma vreo 2 ani jumate de munca pentru "medici" si trecusem in slujba unor "sibieni" care vindeau, nu gluma, Emtec/BASF in Romania.
Din pacate m-a rupt si de ce era frumos si bun in CMB dar asa a fost sa fie.. Cu vreo 2 zile in urma prezentasem demisia Conf. Dr. Sorin Oprescu si incepand cu 1 Mai eram un om liber...
| |