| Baiului |
Baiului |
29/10/2000 |
Am plecat Duminica din Bucuresti pe la ora 6:20 cu P3001 ca sa ajung in Sinaia la ora 9:05 iar la ora 9:15 cobora din Busteni Dragos, un tip pe care il "intalnisem" pe alpinet cu vreo 2 saptamani in urma.
Ar fi fost a doua intalnire care o stabileam prin retea si doream ca sa iasa bine, asa ca am asteptat cuminte in Sinaia. A ajuns si Dragos la ora 9:15 asa ca am inceput sa intram in traseu ... spre Piscul Cainelui.
Am inceput sa mergem pe un drum generos, urmand cu rigurozitate cercul albastru, ce incepuse de undeva de sub piata din Sinaia. Poteca era lata, acoperita de frunze. Dupa cateva serpentine am ajuns la Cabana Piscul Cainelui.
Era undeva bine ascunsa in padure si foarte curata si aranjata. Am facut cateva poze cu Bucegii si cu Sinaia.
Dragos a spus ca l-am cam alergat ;) Nu era intentia mea, eu doream doar sa fug de ale mele si mai mult am fugit de el pentru ca ale mele ma asteptau linistite in oras ...
Dupa o scurta pauza cred ca se facuse ... 10 .. am inceput sa urcam spre Vf. Piscul Cainelui.
Urcusul incepe din spatele cabanei, traseul a fost remarcat cu un an in urma de ****** ( am uitat cum le zice ) si am mai aflat de la cabanier ca mai plecase un grup cu o ora in urma tot spre Vf. Piscul Cainelui.
O panta destul de usoara ne-a intampinat si am urcat-o; apoi drumul a luat-o spre sud, prin padure pana am ajuns pe o sa pe care am urmat-o spre vest pana la iesirea din padure.
Am iesit din padure si de acum drumul a devenit foarte lin, poteca foarte clara si privelistea merita totul.
Spre varf se vedea zapada, copacii din vale erau ruginii, iarba era verde - galbuie, soarele stralucea pe cer.
De undeva din urma aparea si Dragos, asa ca a venit momentul sa ii fac si lui o poza ;)
Am continuat sa mergem pana pe Vf. Piscul Cainelui. Aici ajungea un drum care venea dinspre sud (Comarnic) si pe el urca un grup de 4 oameni.
Eu m-am oprit sa-l astept pe Dragos si am si mancat ceva ...
A venit si Dragos si am mai stat putin apoi am continuat traseul. Ne-am intalnit cu grupul care venea dinspre sud si am aflat ca ei urcasera tocmai din Comarnic si ca dormisera asta noapte intr-o stana. Aveau o harta pe care Dragos s-a uitat.
Ii cunosteam pe tipi... ma intalnisem cu ei si in Bucegi, dar nu am stat sa le spun asta, am continuat in graba drumul prea usor pentru resursele si adrenalina care trebuiau "consumate". Departe se vedeau Bucegii, multe poze le-am facut lor, aproape la fel de multe ca si Baiului.
Am trecut intr-un maraton peste toate varfuletele acestui munte ca intr-un final (ora 15) am ajuns la partia de schi din Azuga.
Stiam cum se coboara pe sub telescaun, pentru ca mai facusem acel drum cu mult timp in urma. Era o zona pe care soarele nu o atinsese asa ca pamantul era inghetat iar bocancii mei cam alunecau.
Am mers pe micile serpentine, cautand poteca ascunsa sub un strat subtire de zapada inghetata.
Am ajuns si in Azuga, aici am mers in gara sa luam bilete si apoi am coborat cu trenul de Sibiu.
In Busteni au urcat multi ...eram invidios pentru ca vroiam si eu Bucegi.
Nu am putut decat sa ma bucur ca pe o parte ii cunosteam de pe munte si ca am putut sa vorbesc cu ei.
M-am reintalnit cu cei 4 de pe Baiului si mi-au spus ca ne cunoastem de la Omu, din seara meciului Romania - Italia si le-am confirmat spusa dupa care am mai vorbit despre munte si despre iesirile viitoare.
A venit si Bucurestiul, loc in care m-am despartit de noul meu companion de munte.. Dragos.
| |