| Bucegi |
Alex a murit |
17/11/2000 - 19/11/2000 |
17/11/2000
M-am urcat in tren si am adormit. Nasul a reusit cu greu sa ma trezeasca ca sa ii arat biletul.
Rasnov - locul in care am ajuns cu P3005 + transport in comun (10 barat) + Codreanu; m-a facut sa plang pe ziua de astazi.
Exista un loc in care lucrurile erau perfecte, un loc in care am crescut, am invatat multe si am avut primele prietenii.
Am ajuns astazi aici pentru ca am promis si mi-am dorit sa ii ajut pe cei din Malaiesti cu un calculator.
Nu se mai vorbeste nemteste pe strada, din curtile acoperite de o poarta inalta cu cupola ies ciriclii, nu sasii de alta data.
Rasnovul e schimbat, casele construite de 100 ani incep sa se degradeze, iar acum nu mai e nimeni sa le ingrijeasca.
Am fotografiat cetatea si mi-am adus aminte de tot felul..
Foarte singura cetatea ...
Astazi, cand urcam cu trenul si eram in dreptul Busteniului, am vazut cum copacii din Bucegi prinsesera o culoare asemanatoare stancilor si, pentru ca erau lipsiti de frunze, toti peretii pareau acum enormi in aceasta contopire de culori si nuante.
Pe partea cu Costila si Omu era vreme frumoasa, in Brasov pe la 14 a fost ceata ca si in toata depresiunea...
La 17 am reusit sa vad Releul Costila de la cetate si am vazut si Piatra Craiului.
Am tot stat sa ma gandesc unde merg, pe ce creasta, pe ce carare, pe ce munte ....
De facut calculatorul de aici a fost usor si repede. M-am intors in trecut ... am instalat un Windows 3.1 pe acel obosit 386DX.
Adelina, fata lui Claudiu, s-a bucurat sa ma vada, a stat cu mine tot timpul si am invatat-o W31 inainte sa stie sa citeasca ;))
Ea are o memorie buna si retine imaginea cuvantului sau simbolului si locul ocupat in fereastra ... restul e doar un click.
Catalin a ajuns si el acasa pe la 20, dupa un fotbal... Si eu ma intorsesem de la plimbare pe la 18.
Frumosi sunt copacii goi.
Adelina mi-a tot trecut mana prin cap astazi... pentru ca inteapa.
La gradinita astazi a avut prima lectie de engleza..
Catalin programeaza in C++.
18-11-2000
Este ora 11:30, mama lui Catalin a intrat in camera "de studiu" in care eu dormisem inconjurat de cursurile lui Catalin. Pentru ca nu au acceptat sa dorm in sac de dormit, am avut o pijama cam scurta dar larga de-a lui Catalin.
Batrana imi spune cat este ceasul, asa ca ma ridic in graba din pat, ma schimb, spal si mananc apoi Catalin imi pune ultimele intrebari legate de calculator si folosirea lui.
Adelina sta si ea si se uita si din cand in cand mai scapa cate o palma peste tastatura .. exact cum facuse si cu o seara inainte;
Se face 12:30 si imi fac sacul si imi iau ramas bun de la familila lui Catalin apoi plec incet spre drumul forestier care se termina in glajerie.
La intrarea pe acest drum privesc iarasi piatra si caut apoi si o sun pe Doina de ziua ei; pornind telefonul primesc si un SMS de la Berta ca totul este OK cu graficele facute cu o zi inainte.
Afara era prea mult soare pentru bluza asa ca ma dezbrac si incep sa merg pe drumul prafuit; trec pe langa mine masini, carute.
Peste vreo 5Km, un camion al armatei opreste si ma sui in el; sus, cativa soldati stateau de vorba la o bere.
Tot praful starnit de roti intra in spate. Incepuse sa fie destul de "dusty" atunci cand masina a oprit la fosta uzina Rasnov, in fata Cabanei...era 13:20.
De acolo, cu sacul in spate, am mers spre Malaiesti. Acolo unde poteca paraseste drumul forestier am intalnit masina cu care Nae si Gabi au urcat cu o zi inainte.
Drumul prin padure era linistitor, fosnetul frunzelor si susurul vantului prin copaci dadeau o oarecare culoare unei linisti de negasit in galagiosul Bucuresti sau chiar langa calculatorul ai carui 50Hz se aud tot timpul.
Am ajuns in Malaiesti ... Nae imi spune sa raman si sa nu merg mai departe, ca vor sa ii ajut...
Era Claudiu acolo, cel cu capul "secerat" de un piton ;) Mai era Gabi si un grup din Sfantu Gheorghe.
Un tip avea cu el o camera de luat vederi cu care filma valea. Un altul m-a impresionat cu povestea lui. A scos niste poze alb-negru, cu marginile taiate cu model, a inceput sa-mi arate un grup care urca in iarna lui 74 la Omu.
La prima vedere credeai ca este un tip care nu a urcat decat o data pe munte si atunci la Omu, si ca acum se lauda cu acele poze si cu acea performanta ... dar nu era asa ....
24 feb 74 ..imi povesteste ... cum din Piatra Arsa au urcat la Omu; l-am recunoscut si pe el acolo, student in anul 4, cu barba si cu aceeasi ochelari rotunzi pe nas.
Imi spunea ca vremea a fost schimbatoare si ca ajunsi la Omu, era viscol; au ajuns cu bine, au ramas putin la statia meteo si apoi s-au intors la cabana. Mi-a aratat apoi un alt tanar pe una din pozele pe care le vazusem deja.. "la doua ore dupa ce am ajuns inapoi a facut o comotie cerebrala, pe drum spunea ca ii este frig, inainte de a intra in coma incepuse sa delireze, salvamontul nu a putut sa urce decat a doua zi de dimineata la ora 9; a fost din cauza diferentei de altitudine; de atunci nu am mai putut sa urc la Omu; maine e prima oara cand am sa incerc, am fost in tot acest timp in Fagaras, Piatra Craiului, dar aici nu am mai putut sa urc; baiatul din poza este si acum paralizat, din cauza viscolului nici cei de la salvamont nu au putut sa urce decat a doua zi; era o tabara de ski".
Sa vorbiti apoi in Malaiesti despre Cabana ... s-a spus ca a fost cea care a dat startul .. apoi au urmat cea din Piatra Mare si Clabucetul.
S-a spus mai mult, ca urmatoarea care are sa arda este Curmatura....
Era deja 16 cand un domn din refugiu era foarte ingrijorat de un grup care nu se mai intorcea de la OMU. Erau cu un profesor de sport si incepusera urcusul pe la 11. Pe la 16:30 a aparut si grupul acela format din vreo 7 baieti si fete. Am aflat ca acel domn din refugiu era si el profesor de istorie. iar unul dintre baieti ii este copil.
Era 16:40 cand impreuna cu Claudiu am plecat cu grupul spre Diham.
Gabi ne daduse sacul lui Atta. Imi luasem in sac lanterna, geaca, polarul subtire si betele.
La rapa am stat sa ne re-intregim. Claudiu ramasese ultimul iar eu eram primul; in jurul meu erau cativa mai sprinteni iar Claudiu mergea la fel de incet (nu ca nu ar fi putut mai repede) ca si profesorul de Istorie (cel ce astepta in refugiu).
Era 17:20 si am plecat mai departe grupati in acelasi fel. Ne-am mai oprit, iar la cruce, am trait o "emotie" si anume profesorul de istorie a alunecat pe o creanga bine ascunsa sub stratul de frunze si s-a dat de doua ori de-a berbeleacul. Claudiu, care era mai aproape, a sarit sa il ajute si sa il opreasca din tumbe pentru ca, daca se mai invartea de multe ori, risca sa iasa din poteca si sa se indrepte spre copacii din padure.
S-a ridicat profesorul si am inceput sa-l intreb daca il doare, daca s-a lovit. Stiu ca am glumit atunci pentru ca el raspundea "NU" si la intrebarea "daca se simte bine", el a raspuns tot NU si i-am atras atentia ca aceasta este intrebarea la care trebuia sa raspunda "DA" ... vazand ca nu are nimic, am continuat drumul.
18: ne-a prins la bifurcatie; era deja intuneric si nu se mai vedea nimic; am scos lanternele si eu am scos si betele si am plecat iarasi....
Claudiu era intrebat cat mai este si el raspundea 15 minute.
A fost o coborare prin padure, apoi traversarea poienitei apoi a unei ape ...
Era 18:15 si incepusera sa isi cam piarda curajul si cumpatul. Eram in padure, era bezna si erau 11 oameni cu patru lanterne.
La un urcus una din fete a inceput sa planga; Claudiu a rupt atunci grupul in doua si a inceput el sa mearga incet cu acea fata si profesorii, iar eu cu restul pustilor am mers mai repede.
Incepusera si pe mine sa ma intrebe cat mai este, iar eu, mai finutz, spuneam 10 minute... si am urcat pana la un punct in care un indicator arata 5 minute spre Diham.
Au fost usurati si au prins puteri, au inceput sa mearga mai cu curaj pe drumul lin si lat ce ne unea cu Cabana Diham.
Am ajuns la 19 in Diham; dupa ce am lasat grupul meu, am plecat sa il ajut si pe Claudiu. Era si el destul de aproape.
Odata ajunsi in cabana, pe langa noi treceau cu fete obosite, de-abia tarandu-si picioarele, ultimii din grup.
Toti au fost foarte amabili si cuvinciosi ;) ne-au multumit de ajutor...
THAT FELT GOOD !!!
Adevarul este ca, fara ajutorul nostru nu ar fi reusit, singura lor lanterna s-a stins dupa putin timp de functionare, nu cunosteau traseul, nu mai era nimeni pe acel traseu...
Pe mine ma cam rodea o foame si ulcerul meu isi cam facea simtita prezenta, asa ca am mancat, de 20k, o supa si o mamaliguta cu lapte acru. Iar de baut am primit de la cei pe care ii dusesem o bere mie si una lui Claudiu.
Eu ma cam pregateam pe la 19:30 sa plecam, numai ca Claudiu era de alta parere ... lui ora 21 ii convenea mai mult.
Am stat putin pe o banca, apoi am inceput sa ma plictisesc asa ca am inceput sa intru in vorba cu lumea.
Am gasit o fata (in sala de mese) care scria pe niste foi, am intrebat-o daca este un jurnal si ea mi-a spus ca nu, planifica viitoarele intalniri ale unei organizatii - LSC- (sau pe aproape :)) ). Facea parte dintr-un grup de 40 oameni care venisera aici la niste cursuri, iar ea se ocupa de resurse umane in Judetul Constanta (mi-am exprimat invidia ca ea poate sa mearga in Vama Veche asa cum merg eu pe Magheru). LSC isi propunea sa pregateasca tinerii, inainte de terminarea facultatii, pentru meseria lor (astfel, ei lucrau intr-o firma fara sa fie platiti, doar pentru experienta) si, mai mult, puteau sa si plece sa lucreze la firme din strainatate...(seamana putin cu ceea ce fac eu, numai ca eu castig si bani ;)) - sau am impresia asta).
Am lasat-o pe fatuca sa lucreze apoi am plecat pe holul cabanei unde se canta la chitara. M-am alaturat si eu, timid, grupului dupa care am inceput sa cant cu ei. A fost fain .. se facuse 20:30 si deja fierbeam, nu prea mai aveam stare, asa ca ma duc la Claudiu. Claudiu isi gasise o tipa .. Claudia, cu care statea de vorba fericit.
M-am asezat si eu si am stat sa ii ascult apoi m-am intins pe banca, punandu-mi capul in poala lui Claudiu si am incercat sa dorm.
La ora 21 am sarit in sus si am spus ca gata .. este timpul sa plecam.
Langa mine la masa era una din fetele din grupul pe care il adusesem si ea imi spune ca nu este decat 20:55 si ca nu este timpul sa plec.. "mai sunt cinci minute, iti spun asta spre binele tau"... lucru care m-a mirat, asa ca am intrebat-o cum sta treaba cu "binele meu", la care ea "nu o sa ne mai vedem niciodata"....
Mi-am dat atunci seama ca privirea ei era moale si asta nu din cauza oboselii, iar mai mult ... ca toata seara statuse in preajma mea. I-am spus "eh, o sa ne mai vedem" si i-am dat numarul meu de telefon dupa care m-am echipat si am iesit afara unde l-am asteptat putin pe Claudiu care, inainte de plecare, trebuia sa treaca pe la cabanier si sa ia un "pachet" pentru Malaiesti (niste votca, niste paine, niste carti, niste branza). Claudia a venit si ea cu noi. Facea parte din LSC, asa ca dupa ce a cerut voie de la "sefi" am plecat (bineinteles ca sefii nu i-au dat voie ;)).
Pe drum am preferat sa stau in spatele lor, ne-am intors tot prin glajerie, desi mie mi-ar fi placut mai mult pe Tache dar Claudia avea pantofi in picioare si ar fi fost mai dificil pentru ea pe portiunea cu stanci de dupa Prepeleac.
Pe drum am inceput sa vorbim, a inceput Claudia cu o succinta enumerare a motivelor pentru care nu va fi eliminata din organizatie desi a plecat noaptea pe munte ;)
Am inceput apoi sa ne povestim diferite lucruri dupa care, pentru a nu se face o liniste infioratoare, am inceput sa cant si i-am trecut prin Vama Veche, Phoenix, Rammstain si ceva Metallica, dupa care am inceput urcusul spre cruce.
Ne-am oprit la rapa unde am vazut Sfantu Gheorge, Rasnovul, Cristianul, Brasovul.
Am urcat apoi pana in Malaiesti unde am ajuns la ora 23:50, acolo era petrecerea in toi... muzica, mult vin si tuica, veselie mare.
Eram obosit, eram flamand, asa ca m-am asezat sa mananc dupa care am intrat in sacul de dormit si am adormit instantaneu.
19/11/2000
M-am trezit pe la 9:15 si era cam tarzior pentru ce vroiam sa fac in acea zi, asa ca am mai zacut pana la 9:30 dupa care am dat mana cu cel care a dormit in patul de langa mine... Catalin, era un tip cu parul lung, barba, cu ochi albastrii si o fata rotunda; avea 1,70 ... un tip de treaba, student la istorie. Din trei cuvinte am stabilit ca vom cobori pe Tache.
Am mers jos si am mancat. Am stat de vorba cu Gabi si apoi pe la 11 am plecat.
Pe drum ne-am intalnit cu Claudiu si Claudia care plecasera pe la 10 tot pe Tache spre Diham apoi Poiana Izvoarelor, de unde trebuiau cu o ocazie sa ajunga in Rasnov.
Am mers bine cu Catalin, avea pasul mare si am avut un ritm bun.
M-am oprit la un moment dat sa fac o poza unui varf din Bucsoiu si mi s-a parut mie ca, daca sui peste o saritoare, am sa am o vedere mai buna... surpriza mare a fost ca am gasit 2 vai care se uneau in valea pe care urcasem ... una din acele vai avea sa ma fascineze si sa ma farmece deopotriva.. erau doi pereti inalti de stanca, jos .. blocuri mari de stanca stateau asezate unele peste altele de-a lungul vaii, parca chemandu-te sa le atingi, sa te strecori printre ele. Am coborat si am continuat drumul pana in Pichetul Rosu. La un moment dat s-au vazut doua persoane care urcau spre morar.
Din Pichet am mers in Poiana Costilei si de acolo am mers la Caminul Alpin.
Acolo unde se desparte drumul spre Refugiul Costila, am gasit o basma de fata (dupa mirosul parfumului), pe care am strans-o intr-un buzunar, intrebandu-ma daca am sa ii distrug feromonii spaland-o sau am sa o las asa ..
Pe la 14 eram in gara unde Catalin a vrut sa bea o bere de sete si apoi una de pofta inainte de a se sui in tren.
Pe drum nu prea vorbisem cu el asa ca, in asteptarea trenului, am mai schimbat pareri.
Amandoi ne amuzam copios cand vedeam in gara Bustenilor cum in diferite grupuri mixte de fete si baieti se vedeau in bagajele "de mana" ale celor din urma bate de base-ball ;) --- niciodata nu i-am inteles pe acesti indivizi care cara bate de baseball si casetofoane la munte...
Intamplarea a facut ca diriginta mea din MTV sa fi fost acolo .. pe peron asa ca am putut sa o revad si sa vorbesc cu ea.
Trenul de Sibiu a venit la ora 16 sa ne duca acasa .. in Bucuresti.
| |