RASUL
(Text adaptat dupa Nicolae Labis)

Va spun acum povestea celei mai crude fiare a padurii
Ce ani de-a randul sange a-mprastiat
Dar acum, in pragul mortii

In blana-i zdrentuita au napadit scaietii
Aluneca prin ramuri batran si mohorat
Isi omora el prada nu pentru hrana vietii
Ci numai pentru sange a omorat.

Un pui de cerb sa-azvarle prin ierbile-n cascade
Si se opreste-o clipa, sfios ca un suras
Cu coada sfichiuindu-si pantecul supt, ce cade
Ii sare-n ceafa ucigasul ras.

Se tulbura privirea de cer senin umpluta
Cornitele firave se-mpoticnesc in lut
Iar rasu-si scoate limba din gura-i desfacuta
Si pare ca e iarasi ca-n trecut.

Si sangele ce-n blana pufoasa se prelinge
Il reintinereste o clipa, nefiresc
Dar limba ostenita azi nu mai poate linge
Si vechii colti, slabiti, ii clantanesc.

Din ce in ce mai slaba si inima ii suna
Si pare ca-i iarna, c-a inghetat.
Ca-n ultima lui prada, de astazi, se razbuna
Tot sangele pe care l-a varsat.


asculta