Pe cetina de brad mi-am scris iubirea, s-o spuna vanturile tuturor,
Bat de chibrit ce aprinde nemuriere, mi-e sufletul de note vorbitor.
     Iar trupul, bantuie pe poteci, pandind fara odihna de jivine
     Tu, calatorul, peste mine treci, si iei povestea vantului cu tine.
Si o sa cobori pe sfori de alpinist, uirand-o in refugiu sub o stanca
Cel ostenit sa site ca exist, sa-i cint de mama focului si inca.
     Despre mine, cea buna si rea, ca o ploaie de vara pe cetini
     La raspintii de raiuri o stea, in rucsac cu un pumn de prieteni

asculta