|
acest capitol se traduce scurt prin “cumpara trepied”. cand timpul de expunere este foarte lung, indiferent daca ne tremura mana, daca ne bate inima sau daca respiram o sa stricam poza. eu am incercat sa vad cat “nu misc” o poza si am ajuns la 1,5” (cu un aparat de 2 kile in mana) dar totusi nu este cazul sa stricam pozele de dragul orgoliului. un trepied se cumpara o data si se foloseste o viata. eu am doua trepiede SILK, unul mic cat o jumatate de paine si altul ceva mai mare. | |||
) |
) |
) |
) |
|
desigur la munte se poate folosi o piatra mai mare sau un rucsac pe care sa punem aparatul. sa nu va frustreze daca o persoana merge sa zicem 2 secunde prin fatza aparatului atunci cand faceti un cadru a carui expunere e mai mare de 10 secunde, mi s-a intamplat asta si daca persoana nu are nici o tzigareta in mana sau alta sursa de lumina atunci poza nu va fi influentata. mai grav e daca se opreste undeva in cadru, atunci trebuie refacuta poza. chiar daca folosim trepied putem sa fim atat de obsedati de calitatea pozei incat sa alegem varianta de a folosi self-timer pentru a fi siguri ca am apasat butonul de declansare, am luat mana de pe aparat si ne-am indepartat putin de el si de abia dupa aceea (10 sec) aparatul o sa declanseze, astfel putem fi siguri ca aparatul a stat nemiscat cat timp a expus pelicula. cladirile noaptea merg pozate facand clarul si “evaluarea” pe zidul cladirii apoi cu acei parametrii mergem si facem poza intregului ansamlu ca sa pastram culoarea caramizie a zidului. se poate demonstra practic ca daca facem clarul cu un zoom la valoarea mai mare atunci cand il ducem intr-o valoare mai mica clarul se pastreaza. daca prindem masini sau corpuri luminoase in miscare pozele vor avea o dunga de culoare sau mai multe, de acolo si pozele spectaculoase facute in intersectii sau deasupra orasului seara. | |||