Eram in metrou, la Unirea.
Stateam sa astept o persoana cu care urma sa ma intalnesc.
La un moment dat vad cum taxatoarele incep sa bata in geam si sa urle "plateste cartela".
O fata iese atunci din multimea anosta si obosita dupa o zi de munca cu un gest care le-a surprins atat de mult pe cele doua femei care vindeau bilete incat au zis "e nebuna".
Era inalta, cu un par ce nu depasea prea tare linia umerilor, de culoare castaniu deschisa; avea o haina de culoarea nessului si in mod sigur ii tinea cald asa cum prima gura de ness te invioara si te trezeste dimineata.
Pantalonii erau de o culoare maronie, din stofa, putin stramti pe picioarele ei lungi.
Se intoarce din pasii facuti in vreo alti doi si ajunge in fatza taxatoarelor, respiratiile le erau separate doar de geamul cabinei.
Dintr-un singur gest isi ia geanta de pe umar si o pune pe marginea primului aparat de taxat, aflat chiar sub nasul taxatoarelor.
Se intoarce la fel de brusc si intra in magazinul din interiorul statie care ofera spre vanzare tot felul de pateuri, cornuri si covrigei.
Imi starnise toata atentia si eram cu ochii pe ea. Ma uitam la geanta ei dintr-o tesatura fina, cu multe culori si floricele, o geanta ce te ducea cu gandul la FLOWER POWER.
Statea la rand, nu isi ia nimic, iese din magazin.
Se indreapta spre automate si trece pe sub o bara dupa care isi ia geanta.
O pune pe umar si se opresete... timpul se opreste in acea clipa, in clipa in care se uita la mine si eu ii zambesc.
Imi zambeste si ea, ii spun "Ai fost o adevarata la faza asta!" si incep sa ma aplec usor in fata ei cand continui "Toata stima".
Isi da seama de cele petrecute si se uita si ea spre taxatoare, spre toti cei care nici nu se oprisera vreo secunda sa o priveasca, sa o inteleaga, sa o admire si se intoarce iarasi spre mine ...
Dar nu mai eram .. nu mai eram de mult, fugisem, pentru ca imi era frica ca am sa ma indragostesc.
| |