Acum o vreme (prin 2000) am rugat-o pe Cici, ca in calitatea sa de ziarist si deopotriva un observator al meu in timpul orelor de program sa scrie un mic articol despre mine ... asa .. for fun ... si asta a iesit: "Salut! Cind, in urma cu vreo trei-patru ani, am fost anuntati, acolo unde am lucrat pina de curind, ca vom fi dati afara daca nu invatam sa lucram pe "calculator", am intrat in panica. Invatasem, cu multe chinuri, sa scriu binisor la masina, dar faceam basici la buricele degetelor daca aveam de batut un material mai mare de doua file. Si, de teama concedierii, m-am asezat in fata primului computer disponibil. Am constatat ca e cu mult mai usor de "batut" si m-am inviorat brusc, dar nu asta nu era nici macar prima litera a alfabetului. Materialul scris trebuia "salvat", trimis in alte computere, redeschis pentru corecturi etc.si iar m-a apucat jalea. Atunci l-am cunoscut si pe primul "calculatorist", care trebuia sa ne scoleasca un pic. Prima senzatie pe care am avut-o a fost ca tipul nu e intreg la minte. Butona rapid, alerga cu mouse-ul de nu puteam sa-l urmaresc, vorbea repede, parca numai pentru sine, eu nu intelegeam nimic din ce spunea, pe monitor se tot deschideau si inchideau niste "ferestre" si eu trebuia sa tin minte tot. Am crezut ca e el mai iute din fire si, pentru ca era o echipa intreaga care se ocupa de computere, l-am chemat pe un al doilea, apoi pe un al treilea, dar toti mi s-au parut abia iesiti din balamuc. Singurul motiv pentru care nu mi-am iesit din pepeni a fost ca toti erau foarte tineri, puteau fi copiii mei, baieti simpatici, in rest, si pareau ca vor intr-adevar sa ne ajute. Cu timpul i-am cunoscut mai bine si am vazut ca niciunul nu era nebun de-adevaratelea. Daca ne intilneam pe hol si vorbeam despre orice altceva "pareau" normali dar, asezati in fata computerului, nu mai erau ei, parca li se descarcau brusc kilograme de adrenalina. Asezati e un fel de-a spune, pentru ca nu prea aveau timp sa stea pe scaun. Aplecati deasupra calculatorului deveneau brusc agitati, se foiau, boscorodeau in barba: "Nu, nu cu tine vorbeam, cu calculatorul asta, nu stiu de ce naiba face figuri!", "Fuck!" (pardon, dar asa ziceau), "Yes, yes, yeees!", deschideau si inchideau "ferestre", eu incercam sa-i urmaresc si nu reuseam, ei insa isi faceau treaba repede, plecau ca o furtuna si, dupa zece minute, daca ne intilneam pe hol erau "linistiti", "Ai auzit bancul ala?...,"Vezi c-au adus cafea la bufet!"..., "Ti-a placut filmul de-aseara, de pe programul 1?". Si toate astea s-au repetat vreme de citiva ani, "normali" departe de calculator, parca abia scapati din camasa de forta in fata lui. N-am cautat, deci nici n-am gasit vreo explicatie "medicala" a comportamentului lor in tot acest timp. Si acum, cind am ajuns la Colegiu, m-am trezit linga computer cu o copie fidela a "calculatoristilor" din redactie: un baiat foarte tinar, frumusel - tu ai zis-o, intimplator si cei de dincolo erau frumusei, dar asta tine si de tinerete -, ciufulit - asta in plus fata de ceilalti- la fel de agitat, vorbind cu calculatorul, mai mult in engleza, manevrind la fel mouse-ul... Si abia acum, cind am vazut ca si in afara unei redactii - unde viata e trepidanta prin natura activitatii - "calculatoristul" e la fel de iute, si dupa ce tu te-ai aratat mirat de comparatie, am incercat sa gasesc o explicatie. Faptul ca toti sint tineri e cel mai usor de explicat. Abia de citiva ani au intrat calculatoarele in viata romanilor si e normal ca tinerii sa fie primii care sa le "dreseze", dupa ce au invatat cu ce se maninca ele. Restul e inca in ceata pentru mine. Sigur este doar ca toti pe care i-am vazut lucrind o faceau cu o pasiune pe care n-am vazut-o la altii, din alte domenii. S-ar putea chiar ca asta sa si fie explicatia. Iar cum pasiunea este cea mai "vinovata" pentru revarsarile de adrenalina, agitatia, sclipirea din ochi si suvoaiele de vorbe - neinteligibile doar pentru nepriceputi - nu mai par nebunesti. Sa fii sanatos si sa ramii la fel de pasionat! Cici Rizea"